Inchei aceste note de calatorie cu cateva ganduri despre oamenii cu care am intrat in contact. Am fost dintotdeauna fascinat de cultura japoneza, de istorie, de arta, de codul de maniere si de spiritul japonez – amestec de rafinament si de violenta de echilibru si de putere. Izolarea Japoniei in perioada Edo a dus la crearea unei mentalitati insulare nu numai geografic ci si spirit, si a unor diferente de comportament care par excesive chiar si in raport cu alte popoare ale orientului indepartat.
Si totusi cred ca am inceput sa inteleg ceva mai bine mentalitatea si sa decodez sentimentele oamenilor cu care am intrat in contact dincolo de ceremonialitate si de masti. Cred ca la asta a contribuit si un numar de filme japoneze pe care le-am vazut intre timp si mai ales filmele lui Ozu, cineast care desi a creat operele sale importante in anii 40 si 50 ramane relevant pana astazi prin limbajul sau uman si prin alegerea personajelor si a trairilor lor din viata de zi cu zi. Citeste continuarea »
Hiroshima are o asezare pitoreasca, fiind situata intr-o delta, cu insule despartite de canale si legate intre ele de poduri. Muzeul Memorial al Pacii cum ii este numele complet a fost deschis in 1955, la zece ani dupa ce bomba atomica a explodat la Hiroshima si este situat pe una din aceste insule. La capatul ei un pod in forma de T leaga insula de doua dintre peninsulele deltei. Acest pod a fost Ground Zero al exploziei atomice care a distrus orasul la 6 august 1945. Primul Ground Zero al erei atomice.
Hiroshima este un oras nou. Voi arata in episodul viitor ce a ramas din centrul orasului dupa explozia atomica. Nu prea mult. Totul a fost reconstruit din temelii, si a fost desigur ocazia unui experiment arhitectonic si social.
Drumul de la aeroportul Narita pana la Hiroshima l-am facut in doua segmente, cu trenul rapid. De la Narita am luat Narita Express pana la Shinagawa (cam o ora) si apoi expresul Shinhasen pana la Hiroshima, drum de vreo patru ore. Distanta totala in jur de 800 de kilometri, viteza maxima a trenului fiind de vreo 250 de km/h.
“Calatorul de serviciu”, de Radu-Ilarion Munteanu
