The Other Man (2008)

Si eu cred ca Richard Eyre a reusit acest lucru. Nu sustin ca a creat un film mare, ci numai unul bun, cald, echilibrat, credibil si plin de intelegere pentru firea umana.

Ancorati intr-o casnicie indelungata, bazata pe dragoste reciproca, prezenta si vie inca intre ei, cei doi eroi – Lisa (Laura Linney) si Peter (Liam Neeson), par a fi destinati unul celuilalt pentru totdeauna. Ceva insa, intr-un anumit moment, i-a lipsit Lisei, din amalgamul iubirii si fidelitatii. Poate usoara discrepanta dintre profesiunile celor doi soti: ea este un designer de moda cu mult succes– creaza pantofi – si calatoreste prin marile orase ale lumii, iar el este un introvertit patron al unei firme de IT, poate dorinta de a experimenta sentimente si trairi noi, poate imboldul acelui “carpe diem”, poate pur si simplu s-a intamplat, aceasta ultima posibilitate fiind ideea pe care incearca sa o abordeze Lisa, in timpul unei cine intre ea si sotul sau.

Problema este insa, ca in momentul declansarii actiunii filmului, noi nu stim ca Lisa si-a gasit sfarsitul in urma unei boli necrutatoare, ingrijita si vegheata de sotul si fiica sa, pana in ultima clipa, iar introducerea in poveste si in desfasurarea ei se face prin flashuri – trecut-prezent, foarte bine administrate de scenariu.

Antonio Banderas si Liam Neeson

Peter descopera, la ceva vreme de la pierderea Lisei, aventura acesteia derulata in Milano, in cursul calatoriilor sale dese, cu un anume Ralph. Face aceasta descoperire datorita unor mesaje de pe telefonul mobil al Lisei, a unor e-mailuri, dar si ca urmare a unor indicii lasate de aceasta, care il conduc spre dosarul intitulat “Love”, din laptopul ei. Indiciul scris de Lisa pe patul de moarte este reprezentat de numele locului care a simbolizat pentru ea paradisul iubirii – “LAKE COMO”. Intre noi fie vorba, Paradisul este acolo unde vrem noi sa fie, unde ni-l cream noi si in care transferam ce este mai bun in noi, lucru pe care l-a facut si Lisa.

Adanc ranit, Peter vrea sa stie mai mult despre amantul nevestei sale, mai ales dupa ce s-a torturat cu numeroasele fotografii, martore ale momentelor de iubire dintre cei doi. Si pleaca la Milano pentru a-l intalni pe Ralph si a afla amanunte despre relatia dintre acesta si Lisa.

In timpul unor partide de sah derulate intre spilcuitul Ralph si englezul sobru si retinut Peter (care nu isi devoaleaza inca identitatea), transpare intreaga gaunosenie a conceptiei despre viata a latin-loverului, pentru ca mai apoi, in subsolul somptuosului imobil in care Ralph traieste si munceste ca om de intretinere – adevarul gol-golut sa iasa la iveala. Personajul lui Antonio Banderas este deosebit de bine conturat si interpretat. Un adevarat pericol pentru sufletul unei femei in usoara deriva. Insa, din superbul barbat brunet, inbracat in splendide costume de marca, ale carui maini sunt experte in magaieri si gesturi masculine si care se invarte in resedinte somptuoase si restaurante scumpe, Ralph se transforma si ii apare lui Peter in adevarata sa postura, imbracat intr-o salopeta de lucru trasa peste pieptul gol, usor aplecat de spate, ciufulit si miscandu-se greoi prin niste camere amarate si inghesuite. Un gigolo profitor si mincinos, care insa, a iubit-o pe Lisa si i-a oferit momente de neuitat, in viata ei paralela.

Si intelegerea lui Peter si iertarea pe care i-o acorda Lisei in final, se rezuma in cuvintele: Thank God for Ralph!, pe care le rosteste la masa de pomenire a sotiei sale.

The Other Man

Daca ar fi sa iau in consideratie jocul foarte bun al actorilor si tot ar trebui sa va recomand acest film.

Actorul irlandez Liam Neeson mi-a placut de cand l-am vazut prima oara si cred ca este vorba despre melodramele A Woman of Substance (1984) si Hold the Dream (1986), urmand apoi Schindler’s List – 7 premii Oscar (1993), Nell (1994), Michael Collins (1996), Taken (2009).

Peter este sobru, interiorizat, barbatul unei singure iubiri in viata, devotat acesteia si familiei sale si Liam Neeson isi interpreteaza eroul cu mare economie de mijloace, care insa explodeaza impulsiv in hotararea de a pleca la Milano pentru a-si intalni rivalul. Si toate framantarile interioare i se citesc acum pe fata: incrancenare, gelozie, mirare, hotarare, intelegere, iertare si amintirea Lisei. Un mare actor Liam Neeson si sper sa i se ofere in continuare roluri pe masura talentului sau.

Imaginea filmului este semnata de Haris Zambarloukos si este deosebit de calda si prietenoasa cu prim planurile eroilor, pe care camera focalizeaza des si surprinde cele mai ascunse ganduri si sentimente, iar coloana sonora apartine lui Stephen Warbeck, care a compus si muzica mult medaliatului Shakespeare in Love.

Nota: 7.5/10

Dut yeung nin wa (In the Mood for Love) – O iubire imposibila (2000)

Maggie Cheung si Tony Leung

Prima familie este compusa din ziaristul Chow (Tony Leung) si sotia, iar cea de-a doua din Li-Zhen (Maggie Cheung) si sotul ei. Am remarcat solutia interesanta aleasa de regizor (care este si scenarist) si anume absenta totala din cadre a sotilor, apar doar rareori prin cuvinte, dar fara a fi filmati. De altfel, acestia sunt deseori plecati in calatorii de afaceri, iar Chow si Li-Zhen raman singuri si incep sa discute si chiar isi propun scrierea unei carti de benzi desenate impreuna.

Iar, prin mici detalii, ei descopera ca sotii lor sunt amanti si vor analiza relatia acestora din prisma lor, vor cauta motivele pentru care cei doi au hotarat sa ii insele. In acelasi timp, prietenia lor se transforma in dragoste, dar ratiunea si ceea ce li s-a petrecut ii determina ca actiunile lor sa fie tematoare, distante uneori, dar pline de iubire subinteleasa.

O dragoste imposibila

Se iubesc tainic, fiecare in sufletul lui stie ce simte, dar incearca sa nu il impovareze pe celelalt cu dragostea lui. Si, in cele din urma, nemarturisita, ea se uita, desi nu se pierde.

Considerat de ziarul “The Economist” cel mai romantic film de la “Brief Encounter” (1945) încoace, marturisesc ca misterul relatiei dintre cei doi m-a cucerit si pe mine. Iar exprimarea artistic a filmul este absolut superba. Obisnuit ca numai filmele produse la Hollywood sa aiba “happy-end-uri”, speram ca macar acesti doi eroi, pentru ca meritau, sa ramana impreuna. Pana la urma insa, conteaza mesajul: ca dragostea trebuie marturisita, mai ales cand imprejurarile si compatibilitatile te ajuta sa o faci.

Si inca ceva: un film care m-a impresionat cu adevarat coloana sonora, cu melodii linistite, dar foarte ritmate si adecvate, iar printre ele una interpretata magistral de Nat King Cole. La fel, excelente costumele personajului principal feminin.

Nota: 9.5/10