Recenzii filme si carti

History and Memory in Modern Ireland
Edited by Ian McBride
Cambridge University Press, 2001

Puteti cumpara cartea acum, de pe Books-Express.ro.

Prima parte aici.

Una din cele mai mari probleme memoriale care exista in Irlanda de Nord nu de ieri, de azi ci probabil de când englezii au decis sa colonizeze cu fermieri scoţieni si englezi vechea provincie a Ulster, o constituie hipertrofierea conştiinţei istorice fapt ce continua sa reprezinte o piedica serioasa in vederea reconcilierii celor doua tradiţii. Acest aspect disecat de Edna Longley in capitolul dedicat Irlandei de Nord a fost folosit de-a lungul timpului in scopuri politice atât de către tabăra nationlist-republicana, in plina ofensiva pentru a distruge un sistem discriminatoriu si injust cat si de către cea unionista-protestanta, in defeniva, încercând sa-si apere poziţiile privilegiate justificate tocmai prin legăturile speciale de fidelitate fata de Marea Britanie. Citeste continuarea »

“Istorie. Bacalaureat 2011 si admiterea la Academia de Politie”, de George Marcu şi Stan Stoica
Editura Meronia, Bucureşti, 2010

Puteţi comanda cartea acum, de pe site-ul Editurii Meronia.

Am ţinut neapărat să prezint în câteva cuvinte această carte, foarte folositoare pentru cei care doresc sa aleaga ca disciplina la bacalaureat istoria, dar si pentru cei care s-au decis sa isi incerce norocul la Academia de Politie, unde istoria este disciplina obligatorie la admitere. Pasiunea mea pentru istorie m-a determinat sa citesc cu atentie cele prezentate in aceasta carte pentru a face o diferenta intre ceea ce se studiaza acum si ceea ce am invatat eu in liceu acum vreo 15 ani. Citeste continuarea »

Istoria incepe in Malta din perioada neolitica cand primele culturi s-au stabilit pe insula si au inceput sa construiasca asezari, temple si alte structuri ale caror scopuri si functii nu mai sunt atat de clare in prezent. Cateva monumente similare cu megalitii de la Stonehenge din sudul Angliei au fost recuperate si minunat conservate, printre ele cele de la Mnajdra, Hagar Qim si Ggantija pe insula Gozo pe care noi le-am vizitat. Un capitol special va fi dedicat acestor locuri. Citeste continuarea »

Avantul constructiei pare sa nu fi parasit niciodata de atunci Tel Avivul, trecut prin faze istorice greu de imaginat astazi cum ar fi fotografia care reprezinta sirul de camile tropaind prin nisipurile unde prindea contur in 1920 strada Allenby. Citeste continuarea »

“Ce urâtă trebuie să fie viaţa ălora care n-au, ca noi, oameni care să vorbească, cugetă. Dacă povesteşti, e ca şi când ce s-a întâmplat se petrece de mai multe ori.”[2] Povestaşul este cel ce spune deapănă ficţiunea însă, de multe ori realitatea, ştim bine, bate ficţiunea. Memoriile lui Neagu Djuvara sunt decupate în patru mari capitole, criteriul fiind cel cronologic şi, geografico-politic, în funcţie de cele trăite de autor : Refugiat politic în Apus 1948-1961, În Africa subsahariană 1961-1984, Intermezzo la Paris 1984-89, Şocul întoarcerii în ţară (după 1990). Citeste continuarea »

“Scurtă istorie a Greciei”, de Richard Clogg
Editura Polirom, Colectie Hors Collection, Iasi, 2006

Ulterior am descoperit că nu toţi fanarioţii erau nişte oameni rai dar şi că autohtonii nu au fost neapărat nişte victime inocente. Pasive, da, în dulcele nostru stil clasic. Am regăsit din plin pasiunea pentru Elada în Ulysses de James Joyce, capodoperă în care şi Joyce ca mulţi alţi occidentali îi idealizau pe greci „Un surâs de lumină îi limpezi ochii încadraţi de rame negre, îi lungi şi mai mult buzele prelungi. Citeste continuarea »

“Există istorie adevărată ? Despre «relativitatea generală» a istoriei. Eseu de epistemologie”, de Neagu Djuvara
Editura Humanitas, Bucureşti, 2008

Moto: „O viziune definitivă a trecutului e cu neputinţă. Aceasta e pricina majoră care explică imposibilitatea absolută de a scrie asupra oricărui subiect din orice perioadă o istorie definitivă – fiindcă, încă o dată, trecutul nu e încremenit pe vecie, iar focul mocneşte sub cenuşă. Aceasta e drama istoricului: oricare ar fi ştiinţa, iscusinţa şi talentul lui, viziunea pe care o are a trecutului este, în mod fatal, depăşită după două-trei generaţii, câteodată chiar mai repede”.

Pentru Neagu Djuvara, teoria cunoaşterii nu este o necunoscută, la fel cum nu este nici filosofia istoriei. Să nu uităm că, în 1972, la vârsta de 56 de ani, a obţinut doctoratul de stat la prestigioasa universitate de la Sorbona cu o teza de filosofie a istoriei. De altfel, este un specialist de mare ţinută în toate aceste domenii, studiile sale dovedind, daca era nevoie, acest lucru: este licenţiat în istorie la Sorbona (1937) şi doctor in drept la Paris (1940), diplomat de seamă în perioada celui de-al doilea război mondial în cadrul Ministerului de Externe român, dar şi perioada comunistă a ţării noastre în Republica Niger. Citeste continuarea »