Rosh HaAyin – cu o traducere a sensului, de “sef al ochiului/ izvor natural”, este un oras situat in centrul Israelului, in campia Sharon, la nord-est de Tel Aviv si la 4 km de Petah Tiqwa, conectat la calea ferata Lod – Hadera – Haifa. La sfarsitul anului 2007 populatia din Rosh HaAyin era de 37.900 suflete.
Este orasul pe care l-am strabatut la pas in ultimii ani, pentru ca aici locuieste familia fiicei mele.
Fondat in anul 1950 într-o bază militară britanică părăsita din apropierea satului arab Ras Al-Ein – drept resedinta temporara pentru noii imigranţi evrei din Yemen, orasul a devenit o comunitate permanenta un an mai tarziu si Consiliu Local in 1954. S-a dezvoltat permanent si in mod special dupa anul 1990, cand au aparut cartiere noi de vile elegante, parcuri, scoli, constructii municipale. Citeste continuarea »
Anul acesta a fost un an restrictiv din punct de vedere al iesirilor in excursii, pentru ca scopul calatoriei mele a fost acela de a avea grija de cei doi copii ai fiicei mele (doi baieti – unul care va implini 5 ani pe 1 octombrie si unul care a implinit 8 luni pe 20 august), in asa fel incat sa ii creez acesteia conditiile necesare ca pe langa serviciu si cursurile la cea de-a doua facultate, sa isi poata pregati si cele doua examene din luna august. Sarcina indeplinita, examenele trecute cu bine. 
Conform a-toate-stiutorului Wikipedia 
Paradise Now (2005)
Ajami (2009)
Caesarea este unul dintre locurile in care ii iau cu mare placere pe prietenii care ne viziteaza din strainatate. In aceasta sambata de ‘iarna’ israeliana, cu soare intre doua reprize de ploi binecuvantate, am revenit impreuna cu prieteni apropriati stabiliti de cativa ani in Statele Unite.
‘Oras alb, zile negre’ este titlul uneia dintre expozitiile organizate in acest an de Muzeul Eretz Israel si consacrate centenarului intemeierii orasului Tel Aviv. Expozitia cuprinde instantanee fotografiate in cateva dintre cele mai dramatice momente ale existentei orasului intemeiat in 1909 pe nisipurile din nordul Jaffei si devenit in cateva decenii cel mai mare oras evreiesc din lume, centru economic, cultural si al vietii publice a Israelului.
Putem privi ultimul deceniu al secolului 19 si primul deceniu al secolului 20 ca pe o perioada romantica in zona araba a Imperiului Otoman, care isi traia ultima perioada de existenta. Sultanul Abdulhamed al II-lea deschisese imperiul reformelor economice si influentei capitaliste a marilor puteri europeene, intr-o incercare disperata care avea sa esueze in cele din urma de a face sa supravietuiasca sistemul.
Cum suntem fixaţi maniacal asupra României şi a ceea ce se întâmplă în Mioriţistan ( dacă nu foarte interesant măcar deosebit de enervant fapt ce ne alungă plictiseala) uităm că mai există şi…o lume în care trăim. Nu, România nu este l’ombelico del mondo şi nici măcar Uniunea Europeană. Aşadar ce face lumea? Contrar a ceea ce am putea considera, lumea largă nu stă cu privirile pironite asupra României. Revista franceză Le Courrier International a adoptat de mult timp (cred că de douăzeci de ani) un principiu simpatic: acela de a prelua articole din diverse ziare din lumea întreagă, de a le traduce în franceză şi de a le publica.
