Filme si carti

Recenta lansare a filmului The Iron Lady, succesul, calitatea interpretării celebrei actriţe Meryl Streep, dar şi controversele iscate de figura fostului premier britanic Margaret Thatcher reprezintă un bun prilej pentru a retrasa coordonatele unuia din cele mai dificile dosare cu care The Iron Lady a avut de-a face, cel irlandez, departe de spectaculoasa intervenţie în războiul Falkland/Malvinelor. Această problematică fusese pe agenda fiecărui prim-minstru britanic care-i precedase în funcţie şi avea să constituie o provocare pentru încă doi, unul conservator, John Major şi unul laburist, Tony Blair. Citeste continuarea »

Ireland in the Twentieth Century, de Tim Pat Coogan
Editura Random House UK, colecția Arrow

Puteti cumpăra cartea acum, de pe Books-Express.ro.

Prima parte aici.

La începutul primului război mondial situaţia politică din Irlanda era foarte tensionată, izbucnirea războiului îngheţând pe moment declanşarea unor mişcări violente. Indiferent de versiunea legii autonomiei una dintre părţi ar fi fost nemulţumită. Guvernul britanic a beneficiat de patriotismul ambelor părţi. După declaraţia de război a Marii Britanii din 4 august 1914, Carson a asigurat guvernul britanic de întregul sprijin al loialiştilor din Ulster.

Aceeaşi atitudine a avut-o şi John Redmond. Ambii lideri sperau că susţinerea Marii Britanii în timpul războiului le va oferi atuuri în noile negocieri de la sfârşitul războiului. Istoricul L.de Paor, în cartea sa Popoarele Irlandei scria că: în ziua declanşării războiului dintre Anglia şi Germania, John Redmond a luat dosarul irlandez care cântărea opt secole de istorie şi tradiţie şi l-a aruncat pe fereastră. El a îndreptat Irlanda către un anume curs de acţiune dar nu a veat autoritatea să o facă şi mai ales nu avea nici o garanţie din partea guvernului britanic că doleanţele naţionaliştilor autonomişti irlandezi vor fi întâmpinate favorabil la sfârşitul războiului”. Citeste continuarea »

Ireland in the Twentieth Century, de Tim Pat Coogan
Editura Random House UK, colecția Arrow

Puteti cumpăra cartea acum, de pe Books-Express.ro.

Tim Pat Coogan este unul dintre cei mai interesanţi şi cunoscuţi ziarişti şi scriitori istorici irlandezi contemporani, autor a numeroase cărţi de istorie despre perioada zbuciumata a evoluţiei insulei de smarald de la statutul de colonie britanică de la începutul secolului al XX-lea până la cel de republică independentă şi în plus, desemnată, flatant, drept tigru celtic. Coogan este autorul unor cărţi care au tratat subiecte sensibile ale acestei istorii problematice (ne aduce aminte de cazul românesc de recuperare a memoriei după 1989): Irlanda de la rebeliunea din 1916 încoace (Ireland Since The Rising-1966), una dintre primele cărţi dedicate probabil celui mai spinos subiect din istoria contemporană a Irlandei, o istorie a evoluţiei I.R.A. (lucrare pe care am găsit-o răscolind în cutiile pline cu cărţi vechi din celebrul târg de vechituri din platoul Plainpalais din Geneva) prima ediţie tipărită în 1970, biografii ale personajelor istorice care au definit şi marcat crearea statului irlandez contemporan, Michael Collins (1990) şi Eamon de Valera ( Long fellow, long shadow) o lucrare amplă despre diaspora irlandeză (Wherever Green is Worn -2000) şi Irlanda în cel de al XX-lea secol (Ireland in the Twentieth Century -2003). In afara acestor cărţi care umplu librăriile şi bibliotecile din întregul spaţiu anglofon, Coogan a fost intre anii 1968-1987 redactorul-şef al ziarului The Irish Press. Citeste continuarea »

Visul celtului, de Mario Vargas Llosa
Editura Humanitas, Bucureşti, 2011
Traducere de Marin Mălaicu-Hondrari

Mario Vargas Llosa a declarat că munceşte de trei ani de zile la documentarea şi scrierea romanului Visul celtului, primul aparut dupa primirea Premiului Nobel pentru Literatura in toamna anului trecut. “Nu-mi aduc aminte unde am citit pentru prima oară de existenţa acestui personaj, dar era prezent în biografia lui Joseph Conrad. La început mi-a stârnit curiozitatea pentru că el a fost în Amazonia, în partea peruană a Amazoniei. Am început să strâng informaţii despre el şi încetul cu încetul subiectul m-a prins. Casement a fost unul dintre primii europeni care şi-a dat seama de ceea ce înseamnă colonialismul denunţându-i abuzurile. În plus Casement este o personalitate care-i intrigă în continuare pe irlandezi având în vedere presupusa sa homosexualitate, nici acum nu ştii dacă adevărată sau inventată de serviciile secrete britanice pentru a-l discredita”. Citeste continuarea »

NexT – Festivalul International de Film – Editia a 5-a
The Chronoscope – CRONOSCOPUL
Irlanda – 2009 (20’)
Scenariul/Regia: Andrew Legge
Imagine: Eleanor Bowman
Montaj: Eoin McGuirk
Sunetul: Nigel Heath
Distributia: Serena Brabazon, Jeremy Irons (naratorul), Ned Dennehy

Scurt metrajul este o „arta”, o specie aparte a cinematografului. Ca este documentar, ca este reportaj sau ca este artistic, el trebuie sa transmita informatie, problematica, estetica, emotie – toate autentice, profunde si mai ales in forma condensata.

Filmul lui Andrew Legge este dedicat Charlottei Keppel, o tanara irlandeza care a inventat in anii 1930 un aparat capabil sa aduca in prezent imagini din trecut! „A lone woman has created something extraordinary”. Citeste continuarea »

Biblioteca Municipala Dr. C. Istrati din Campina in colaborare cu cercul literar Geo Bogza al Casei Municipale de Cultura organizeaza joi, 17 martie 2011 la ora 13 conferinta “Irlanda, istorie si cultura” prilejuita de sarbatorirea zilei nationale a Republicii Irlanda, Saint Patrick’s Day. Cu aceasta ocazie vor avea loc prelegerile lui Codrut Constantinescu – Locuire si emigratie si Florin Dochia- Asteptandu-l pe…Beckett care vor fi urmate de un recital de poezie din opera lui William Butler Yeats (Premiul Nobel pentru Literatura in 1923) si Seamus Heaney (Premiul Nobel pentru Literatura 1995).

Va putea fi admirata si o colectie de carte tratand problematica irlandeza.

Dar cine a fost Sfantul Patrick (Patricius)? Citeste continuarea »

Orange Order. A Contemporary Northern Irish History, de Eric P. Kaufmann
Oxford University Press, 2007

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Okian.ro.

Prima parte aici.

Spre deosebire de comunitatea naţionalistă care a fost şi este reprezentată de partide politice cu mai puţine legături explicite cu Biserica Romano – Catolică, Ordinul de Orania se află în declin şi pentru că protestanţii nu mai participă la serviciile religioase în aceeaşi proporţie precum o făceau acum o jumătate de secol căci Ordinul a fost întotdeauna o punte între comunitatea protestantă şi bisericile protestante. In acest punct al discuţiei, autorul face referire la un adevărat proces european de laicizare / despărţire de Bisericile creştine.[1] În 1978 doar 7% dintre protestanţi nu mergeau la biserică niciodată, în 1998 cifra se dublase. Motivele acestei depărtări de Biserică sunt multiple: confortul, televiziunea, distracţiile, impresia că omul modern poate controla prin tehnica sa totul etc. Ordinul se află în dificultate pentru că, în general, urmează direcţia întregii comunităţi protestante căreia îi vine destul de greu să se acomodeze cu noile condiţii stabilite de Tratatul din 1998 (Good Friday Agreement- GFA) având în vedere că venea după mai bine de o jumătate de secol de dominaţie absoluta a Ulster-ului. Iar înainte de decuparea Irlandei de britanici în 1921, nu protestanţii fuseseră cei discriminaţi şi lăsaţi să moară de foame ci majoritatea catolică. Citeste continuarea »

Orange Order. A Contemporary Northern Irish History, de Eric P. Kaufmann
Oxford University Press, 2007

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Okian.ro.

Istoria evoluţiei Ordinului de Orania reprezintă un studiu-caz definitoriu pentru a înţelege clivajele violente care au dominat Irlanda de-a lungul ultimelor patru secole dar şi diviziunile sociale, religioase, politice şi economice care şi-au pus amprenta asupra evoluţiei insulei de smarald. Volumul “The Orange Order. A Contemporary Northern Irish History” scris de Eric P. Kaufmann[1] analizează evoluţia uneia din instituţiile interesante, unice din Irlanda de Nord, Ordinul de Orania, o organizaţie care a jucat un rol foarte important pe scena politică a celor şase comitate nord-irlandeze care, din 1921 au format un mini-stat de sine stătător în cadrul Imperiului Britanic si, ulterior, asociat Marii Britanii (a cărei titulatură oficială continuă să includă şi Irlanda de Nord). Denumirea oficiala este cea de Loyal Orange Institution (LOI),[2] nume ce arată încă din start ataşamentul membrilor săi, de religie protestantă, faţă de legătura de loialitate cu Marea Britanie şi suveranul britanic. Numele adoptat reprezintă în sine o explicaţie clară a scopului Ordinului căci Wilhelm de Orania a fost principele olandez care a învins armatele regelui catolic James II (sau Jacob II) în timpul războiului civil care s-a sfârşit prin victoria forţelor lui William II în cadrul bătăliei de la Boyne, din Irlanda, de la 1 iulie 1690 (versiunea gregoriana 12 iulie). Citeste continuarea »

Wherever Green is Worn. The Story of the Irish Diaspora
“Oriunde se poarta verde. Povestea diasporei irlandeze”
Editura: Hutchinson, Arrow Books, 2002

Puteti cumpara cartea acum, de pe Okian.ro.

Australia şi Noua Zeelandă

Prezenţa irlandezilor în cele două ţări datează încă de la începuturile colonizării britanice, la începutul secolului al XIX-lea. După cum se cunoaşte, iniţial, Australia a fost considerată un loc bun pentru a deporta toate categoriile posibile de indezirabili din Marea Britanie, de la cerşetori, prostituate, delincvenţi de drept comun până la rebeli irlandezi. Unii autori văd în Australia laboratorul penal care a dus în cele din urma la apariţia Gulag-ului, ceea ce nu este departe de adevăr, având în vedere condiţiile groaznice pe care le întâlneau deţinuţii odată debarcaţi pe coastele australiene. Primii deţinuţi care au plecat din Irlanda la bordul navei Queen au ajuns în rada portului Sydney la 26 septembrie 1791. În 1800 populaţia albă a Australiei era de doar 4.500 de oameni iar între 1800-1802 alte transporturi au mai adus alţi 872 de bărbaţi englezi şi 722 de bărbaţi irlandezi, toţi condamnaţi, astfel încât proporţia irlandezilor a crescut de la 20% la 33%. Se poate lesne imagina brutalitatea acelei societăţi incipiente, britanicii fiind disperaţi să trimită şi loturi de femei – deţinute ! Citeste continuarea »

The Story of the Irish Diaspora

Wherever Green is Worn. The Story of the Irish Diaspora
“Oriunde se poarta verde. Povestea diasporei irlandeze”
Editura: Hutchinson, Arrow Books, 2002

Puteti cumpara cartea acum, de pe Okian.ro.

Tim Pat Coogan este un scriitor prolific si fascinant in acelasi timp, un cercetator asiduu al istoriei Irlandei al carui stil narativ este atractiv chiar daca abordeaza subiecte grele care, pentru un istoric adevarat constituie bune prilejuri de a dovedi eruditie pierzand din cursivitatate si atractivitatea narativa. Istoria nu este un camp de manevra rezervat numai istoricilor de profesie, uneori cei fara pregatire academica de specialitate reusind sa se impuna cititorilor abordand teme sensibile din unghiuri diferite.

Meritul lui Tim Pat Coogan in redactarea masivului volum Wherever Green is Worn. The Story of the Irish Diaspora [1](700 de pagini) il constituie abordarea unitara a fenomenului imigrationist irlandez care cunoaste etape singulare atat de importante precum exilul irlandezilor in America sau in Marea Britanie. Citeste continuarea »