|
|
|
|
Sa nu credeti cumva ca “borduriada” este o inventie romaneasca! 
Iata ca pe drumul spre gradinita am descoperit binecunoscutele calupuri de borduri si pavele, care asteapta mainile pricepute ale muncitorilor sa le plaseze in locul celor care mie mi se pareau in regula. In neregula era temperatura de vreo 38 de grade la umbra, care umbra nu prea exista ape drumul care il aveam de strabatut la ora infernala de 4 dupa-amiaza Citeste continuarea »
Ideea ca am copilarit la mai putin de 10 km de acest loc, ca singurul lucru pe care l-am zarit de sute de ori a fost turnul de apa de la mosia de la Floresti si ca imi aduc aminte si acum de povestile (scurte) ale bunicii mele cum ca ar fi lucrat la bucataria urmasilor Cantacuzinilor (a Domnitei, dupa cum imi spunea) sau de lucrurile care mi se ziceau din goana masinii (cum ca ar fi fost proiectat pentru 365 de camere), m-au facut ca, in zilele ce au trecut, sa trec poarta palatului si sa vad impreuna cu familia mea ramasitele trecutului. Iar nepasarea autoritatilor (sau a urmasilor, daca locurile au fost retrocedate) este ingrijoratoare, dupa cum veti vedea din multele imagini care insotesc aceasta prezentare. Citeste continuarea »
Prima parte a articolului.
Un alt muzeu redescoperit in aceasta vizita a fost Muzeul Municipiului Bucuresti. Il vizitasem poate ca elev, dar il uitasem in timp si acum multumita colegilor de liste internetice l-am redescoperit.
Splendida cladire care il adaposteste este Palatul Shutzu din piata Universitatii construit de arhitectii vienezi Johann Veit si Conrad Schwinck in 1833-1844 si cu interioarele proiectate de sculptorul si decoratorul Karl Storck pe la 1862. De atunci dateaza holul de intrare, elegantele scari interioare si ceasul propectat sa fie vazut de la intrare in oglinda, de fapt mergand invers sensului acelor de ceasornic obisnuite.
In secolul 20 cladirea si-a schimbat de mai multe ori destinatia. In timpul primului razboi mondial a fost sediul guvernatorului german al Bucurestilor sub ocupatie, pentru ca in perioada interbelica sa gazduiasca pentru o vreme sediul Primariei. Dupa ce a mai fost sediu de banca si al CEC, din 1959 a devenit muzeu. Citeste continuarea »
Din recentul nostru periplu bucurestean nu puteau sa lipseasca vizitele in muzee si salile de expozitii. Din pacate, am ratat la milimetru doua expozitii care s-au inchis exact in ziua sosirii noastre. Si totusi am reusit sa vedem cateva lucruri interesante chiar si in aceasta saptamana inainte de Paste, cand unele dintre spatiile de expunere se pregateau de vacanta sau de schimbarea expozitiilor.
Descoperirea numarul unu a acestei vizite a fost fara indoiala Muzeul National Cotroceni, institutie despre a carei existenta nu stiam mai nimic si cred ca ar trebui sa fiu cam rusinat din acest motiv. Spatiul de pe Dealul Cotrocenilor pe care in copilarie il cunosteam ca Palatul Pionierilor devenise inaccesibil majoritatii romanilor dupa cutremurul din 1977 cand Ceausescu a hotarit renovarea sa pentru a deveni rezidenta oficiala pentru oaspetii presedintelui. In cursul renovarii, au fost recuperate si renovate cea mai mare parte a incaperilor noului palat construit in 1895 pentru a servi ca resedinta a printului mostenitor si viitorului rege Ferdinand, dar au fost si distruse urme mai vechi ale cladirilor din zona si in special biserica Cotroceni cu hramul Adormirii Maicii Domnului (reconstruita dupa 1990). Arhitectura palatului completeaza si complementeaza seria de palate construite de casa regala a Romaniei din care fac parte si Pelesul si Pelisorul din Sinaia. Pentru a vedea o parte din incaperile palatului puteti sa alegeti ‘Tur Virtual’ la http://www.muzeulcotroceni.ro/. Citeste continuarea »
Mon voyage en U.R.S.S., de Léon Nicole
Editions du Faubourg- Geneve, 1939
Léon Nicole s-a născut la 10 aprilie 1887 în mica localitate Montcherand din liniştitul canton elveţian Vaud, din partea francofonă a Confederaţiei helvete. După studiile primare şi secundare a fost înscris la Şcoala de Administraţie din Saint Gallen devenind funcţionar al Poştei (o instituţie foarte respectată şi performantă a Elveţiei) între 1905-1919. În 1920 a fost ales secretarul sindicatului Poştei Confederale, cariera lui cotind în mod decisiv către viaţa politică orientată către stânga, în rândurile Partidului Socialist Elveţian, conducând o bună perioadă de timp Partidul Socialist din Geneva. În 1919 a fost ales în Consiliul Naţional (Parlamentul Confederaţiei) unde şi-a păstrat locul până în 1941 iar apoi, din nou, în perioada 1947-1953. A fost ales şi în Marele Consiliu al Genevei cumulând această funcţie cu cea din Consiliul Naţional, ocupând-o de-a lungul a trei perioade (1919-1933, 1936-41 şi 1945-55). Această enumerare este menită a dovedi importanţa politică în context elveţian a lui Leon Nicole. Citeste continuarea »
Citind articolul aparut in Evenimentul Zilei despre arhitecta Silvia Demeter, care ridica din ruine casele sasesti, am tinut sa aduc pe aceasta pagina atasamentul meu pentru Comuna Cristian de langa Brasov.
O asezare superba, presarata cu vechi case traditionale sasesti, dintre care unele sunt declarate monumente istorice. Pentru contrast, in finalul clipului am prezentat o mizerabila cladire din timpul “Epocii de Aur”, un camin de nefamilisti abandonat
Merita din plin, inainte de a ne bucura de frumusetea oraselor si satelor europene, sa acordam ceva din timpul vacantelor noastre si vechilor asezari de pe cuprinsul Romaniei.
Aceste “impresii israeliene” cuprind contributia mea si a lui Dan, pentru ca dupa ce am inchegat intr-o prezentare Power Point cateva dintre instantaneele fotografice adunate intr-o dupa amiaza relaxata pe plaja din Herzlya, l-am rugat pe cel mai in masura sa ofere si cateva informatii pertinente despre aceasta localitate asezata pe malul Marii Mediterane.
Si iata mai jos – randurile asternute de Dan, intovarasite de cateva imagini selectate de pe internet.
”Delia a fotografiat cu maiestrie instantanee pitoresti si familiale de pe plaja Herzlyei. Dat fiind ca este vorba despre orasul meu m-a invitat sa adaug cateva cuvinte, ceea ce fac cu placere. Citeste continuarea »
Dinosaurus Park la Cinema City in Rishon Lezion Israel
Cultura complexelor comerciale/cinematografice imense este in continua expansiune in Israel. Te si intrebi daca au musterii pe masura aparitiilor lor. Si raspunsul este DA! Pentru ca aceste centre se intrec in rezolvari arhitectonice si decorative care de care mai atractive, in oferte comerciale impresionante si cu discounturi irezistibile, in amenajari inteligente pentru relaxarea si educarea copiilor. Si nu in ultimul rand, conceptul de Cinema City pune la dispozitia publicului optiuni diverse si super tehnicizate.
Noul centru pe care l-am vizitat in orasul Rishon LeZion m-a delectat cu vizitarea Parcului cu Dinozauri, populat cu machete reusite ale acestor animale care trait in ecosistemele terestre peste 160 milioane de ani. Printre acestea, pentru prezentarea animalelor care populeaza pamantul in timpurile noastre, apar ursuleti Panda, camile, lei, capre, cai, broaste testoase, etc, care incanta ochii copiilor dar si ai adultilor . Citeste continuarea »
Rosh HaAyin – cu o traducere a sensului, de “sef al ochiului/ izvor natural”, este un oras situat in centrul Israelului, in campia Sharon, la nord-est de Tel Aviv si la 4 km de Petah Tiqwa, conectat la calea ferata Lod – Hadera – Haifa. La sfarsitul anului 2007 populatia din Rosh HaAyin era de 37.900 suflete.
Este orasul pe care l-am strabatut la pas in ultimii ani, pentru ca aici locuieste familia fiicei mele.
Fondat in anul 1950 într-o bază militară britanică părăsita din apropierea satului arab Ras Al-Ein – drept resedinta temporara pentru noii imigranţi evrei din Yemen, orasul a devenit o comunitate permanenta un an mai tarziu si Consiliu Local in 1954. S-a dezvoltat permanent si in mod special dupa anul 1990, cand au aparut cartiere noi de vile elegante, parcuri, scoli, constructii municipale. Citeste continuarea »
Anul acesta a fost un an restrictiv din punct de vedere al iesirilor in excursii, pentru ca scopul calatoriei mele a fost acela de a avea grija de cei doi copii ai fiicei mele (doi baieti – unul care va implini 5 ani pe 1 octombrie si unul care a implinit 8 luni pe 20 august), in asa fel incat sa ii creez acesteia conditiile necesare ca pe langa serviciu si cursurile la cea de-a doua facultate, sa isi poata pregati si cele doua examene din luna august. Sarcina indeplinita, examenele trecute cu bine.
Totusi, am reusit sa mai vad cate ceva din cele nevazute pana acum. Mereu apar obiective noi sau se dezvolta cele existente.
Una dintre iesirile noastre a fost la Utopia Orchid Park, de la Kibbutz Bahan, in inima regiunii Sharon, un superb parc organizat pe o suprafata mare, incluzand o multime de atractii naturale, atat pentru instruirea copiilor, cat si pentru ochii si mintea adultilor. Citeste continuarea »
|
|
|
 
|
|
