Filme si carti

“Corectitudinea morală. Căutăm cu disperare valori”, de Jean Sevillia
Editura Humanitas, Bucureşti, 2009
Traducere: Alina-Daniela Marinescu, Paul Marinescu

Ecografia este o tehnică permiţând vizualizarea unor organe interne sau a unui făt cu ajutorul ultrasunetelor.[1] Exact la producerea acestei ecografii a societăţii franceze actuale se înhamă Jean Sevillia, de data aceasta o ecografie sugestiv intitulata Corectitudinea morala[2] cu subtitlul ironic-plin de umor „căutam cu disperare valori” după ce a realizat una istorica in volumul “Corectitudinea istorica”[3]. Jean Sevillia este, se vede, pasionat de acest vast subiect, al decăderii tarii sale. În acest ultim volum el preferă o analiză de mentalitaţi, foarte polemică, a fenomenului societal din Franţa zilelor noastre bazându-se pe multe referinţe din studii de psihologie, diverse sondaje de opinie sau doar ştiri menite a întări argumentaţia. Citeste continuarea »

“Patty Diphusa”, de Pedro Almodovar
Editura Univers, Colecţiile Cotidianul, Bucureşti, 2008
Traducere de Livia Iacob

Moto: « Singura parte bună a fricii e că, uneori, te fereşte să faci lucrurile pe care n-ar trebui să le faci. Partea proastă e că, alteori, te-mpiedică să faci lucrurile pe care-ar fi trebuit să le faci » (P. Almodovar)

Încheiem săptămâna Almodovar cu satisfacţia că am reuşit să cuprindem toate filmele sale de lung metraj, chiar dacă finalul a fost cu oarecare greutate din cauza problemelor tehnice ale site-ului de sambata. Şi, ca totul să fie bine, vrem să terminăm chiar cu cuvintele marelui regizor spaniol, astfel cum apar ele în cartea „Patty Diphusa”, apărută la editura Univers, în cadrul Colecţiilor Cotidianul. Citeste continuarea »

“Există istorie adevărată ? Despre «relativitatea generală» a istoriei. Eseu de epistemologie”, de Neagu Djuvara
Editura Humanitas, Bucureşti, 2008

Moto: „O viziune definitivă a trecutului e cu neputinţă. Aceasta e pricina majoră care explică imposibilitatea absolută de a scrie asupra oricărui subiect din orice perioadă o istorie definitivă – fiindcă, încă o dată, trecutul nu e încremenit pe vecie, iar focul mocneşte sub cenuşă. Aceasta e drama istoricului: oricare ar fi ştiinţa, iscusinţa şi talentul lui, viziunea pe care o are a trecutului este, în mod fatal, depăşită după două-trei generaţii, câteodată chiar mai repede”.

Pentru Neagu Djuvara, teoria cunoaşterii nu este o necunoscută, la fel cum nu este nici filosofia istoriei. Să nu uităm că, în 1972, la vârsta de 56 de ani, a obţinut doctoratul de stat la prestigioasa universitate de la Sorbona cu o teza de filosofie a istoriei. De altfel, este un specialist de mare ţinută în toate aceste domenii, studiile sale dovedind, daca era nevoie, acest lucru: este licenţiat în istorie la Sorbona (1937) şi doctor in drept la Paris (1940), diplomat de seamă în perioada celui de-al doilea război mondial în cadrul Ministerului de Externe român, dar şi perioada comunistă a ţării noastre în Republica Niger. Citeste continuarea »