« Precum în cer, aSa Si pe pamânt »

Calatorie foto prin lumea ortodoxa româneasca

de Cristina Nichitus Roncea

Cu un cuvânt înainte al acad. Florin Constantiniu

Album în editie bilingva (româna-engleza)

« On earth as it is in heaven ». A photo journey into the Romanian
Eastern Orthodox realm

Versiunea engleza : Vlad A. Arghir

Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj ; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri ; se poate mira, bucura, înduiosa pe cont propriu, acumulând poze « pentru sertar » ; poate « fura » nostalgii, ezitari, asteptari, înaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai bine decât propria lui judecata ; poate declansa ca sa-si asigure o amintire plata si poate obtine… un miracol.

S-au asezat în acest album peste 210 cadre ca sa spuna povestea unui fel de a fi din interiorul ortodoxiei românesti, asa cum arata ea în ultimii doi-trei ani (2008-2011).

Cristina Nichitus Roncea si-a deschis aici arhiva de mirean care fotografiaza în biserici si manastiri, în atelierele si bucatariile lor, în chilii si prin muntii în care calugarii se duc « la pustie ». A avut sansa de a fi acceptata si îngaduita cum putini sunt, gratie unui firesc si unei simplitati inspirând liniste si încredere. Sentimente justificate din ceea ce se poate vedea în album : o priza directa a evenimentului, iar nu punerea lui în scena ; bucurii mari si sarbatori ale inimii, nu o antologie a fastului ; momente de meditatie autentica si altele de munca la fel de adevarata, care tin laolalta viata spirituala si întruchiparea ei materiala, cerul si pamântul existentei, iar nu plasmuiri eterice asociate cu cine stie ce abstractii.

Pentru cei care vor sa-si curete sufletul, ca si pentru cei care nu cunosc aceasta anume Românie sau pentru strainii care n-o cunosc deloc, invitatia la calatorie prin ortodoxia rasariteana de la noi are gustul fermecat al traditiei traite chiar la timpul prezent.

Printr-un noroc, obiectivul proaspat al aparatului de fotografiat s-a mutat de pe monumentul de arhitectura mereu pus în rama pe omul în rasa neagra care matura împrejurul lui, pe cel care aprinde candela, coase vesminte preotesti, duce vitele la pascut si îngrijeste de batrâni ! O mica deplasare de accent : pasul de furnica dintre idee si inima.

Adina Keneres

« De obicei, lucrarile de acest fel staruie asupra valorii artistice a ctitori­ilor – manastiri sau biserici de mir – din tara noastra si a comorilor de arta si cultura – icoane, obiecte de cult, manuscrise, carti – pastrate între zidurile lor. De asta data însa, obiectivul fotografic a urmarit altceva : trairea întru Domnul a celor care au cautat mântuirea prin desa­vârsire, dar si legatura lor cu lumea cre­dinciosilor, în mijlocul carora continua sa traiasca. »

Acad. Florin Constantiniu

Zid de pace, turnuri de fratie. Deceniul deschiderii : 1962-1972, de Mircea Malita, Dinu C. Giurescu

De câtiva ani – oribili – jocurile se fac peste capul românilor de buna credinta. Lor li s-a împutinat totul, iar speranta le e si ea deja pe cale de disparitie. Se mai poate oare iesi dintr-o gaura a istoriei ? Cei care se pricep spun ca asemenea iesiri sunt chiar o specialitate româneasca – ceva din categoria « supravietuirii », a « renasterii », a « miracolului ». Ultima oara, minunea s-ar fi întâmplat în deceniul sapte. Luati repede, cei mai multi români de buna credinta nici nu stiu despre ce vorbim. Doi academicieni, nascuti în februarie 1927 la interval de cinci zile, vin sa-i lamureasca. Nu a fost o lovitura de teatru atunci. Nici vreo solutie scoasa din palarie de vreun scamator. A fost o STRATEGIE. Gândita si pusa în aplicare de câteva fiinte. Cu MORALA, cu CONCEPT, cu folosirea multor COMPETENTE. Si având mereu în minte INTERESUL  NATIONAL. A crezut vreun român de buna credinta ca se poate si altfel ? Nu, nu s-ar fi putut nici atunci si nu se poate nici azi.

« Nu încape nici o îndoiala ca statutul impus tarii noastre dupa razboi a reprezentat o pata. Vedem ca gânditorii români nu sunt striviti de spaima de pete. Ei concura la ideea optimista : petele nu sunt vesnice pentru cei ce vor sa  supravietuiasca. Dar abordarea petelor la români mai obliga la o constatare pe care „deschiderea“ o confirma : petele nu sunt compacte. În cra­pa­turile lor apar înghesuite si firave zone de lumina. Nu poti na­viga în ceata, dar în „luminisuri“ poti trai si chiar actiona. Un deceniu al deschiderii este un astfel de luminis. S-a încercat apa­rarea lui, consolidarea lui, largirea lui, includerea unor prieteni solidari. Dosoftei cita la vremea lui un psalm : „Zid de pace, turnuri de fra­tie“. O  generatie întreaga, cu oameni ale caror minti vedeau prin ceata si actionau cu câteva raze de lumina, a lucrat tacut si iscu­sit la luminisul deschiderii. Zid de pace împrejur, dorinta de colaborare semnalata mai larg în exterior. »

(Mircea Malita)

Din cuprins : Dej, Maurer si Groza / Criza rachetelor, vazuta de la Bucuresti / Tarile în curs de dezvoltare / Praga 1968 vazuta de la Bucuresti / Deschiderea spre Vest / Ceausescu si Orientul Mijlociu / Vietnam si China

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Compania.

Am făcut rareori pe acest site recenzii ale unor cărţi de poezie, pentru că m-am considerat întotdeauna un nespecialist al acestui gen, fiind pentru mine prea greu de pătruns în misterele, metaforele sau altor forme de expresie poetică. Cu toate acestea, nu refuz să citesc poezie, nu refuz să comentez anumite forme poetice şi anumiţi autori în cercuri restrânse de prieteni.

Odată cu apariţia antologiei de la editura Compania, am aflat şi numele unor autori români tineri, dar şi felul în care literatura românească de acest gen îşi construieşte viitorul. Dacă despre unii autori aflasem deja lucruri frumoase (cum ar fi despre Marin Mălaicu-Hondrari, Claudiu Komartin, Radu Vancu, Dan Coman), acum am fost impresionat de alţii şi de poeziile lor, pe care le veţi regăsi mai jos.

Pentru că nu sunt un specialist în poezie, mai cu seamă cea modernă, contemporană nouă, vă voi lăsa în continuare cu câteva dintre cele mai frumoase poezii din această carte, după părerea mea.

Azi nu mi-e frică de linişte, de Gabi Eftimie

de obicei vorbeam cu el când dormea
şi el mă asculta
îi spuneam cele mai interesante lucruri
care s-au întâmplat în capul meu
îl mângâiam în timp ce vorbeam cu el

era prietenul meu cel mai bun

îi ţineam mâna pe capul meu în timp ce dormea
să simt căldura şi liniştea şi îi povesteam
despre pietrele pe care le ridicam când eram copil
sub care găseam gândaci şi târâtoare
îi spuneam despre un loc unde plouă întruna
şi unde
atunci când vor să moară
oamenii se culcă pe jos cu gurile deschise
cu feţele întoarse spre cer

Ce ascunzi în palmă?, de Claudiu Komartin

Tot ce e înăuntru toată chestia aia învăluită într-un abur auriu
susurând a împăcare şi linişte
s-a surpat
parcă aş avea iar 8 ani şi toată puştimea din vecini
nu vrea altceva decât să-şi şteargă bocancii pe mine
arată-ne ce ascunzi în palmă, arată-ne
îmi spun ei
după ce s-au aşezat ne-ntrebati
şi mă pocnesc peste ceafă îmi zdrelesc buzele
cu palmele lor înnegrite de praf
pe care şi le mai şterg uneori cu scuipat
în timp ce eu hohotesc şi hohotul meu se întinde ca o apă
limpede peste masa cuprinsă de flăcări
arată-ne arată-ne arată-ne totul
flăcări sumbre şi reci pe care nimeni nu le observă

am intrat într-un spaţiu strâmt şi prost luminat
după câteva clipe am înţeles că nimic nu o să mai fie la fel
nimic nu va putea înlocui camera îngustă şi primitoare
în care am crescut
în care am avut primele experienţe şi am visat cu ochii deschişi
acum ochii mei încă mai încearcă să se obişnuiască
îmi arde gâtul
parcă aş respira nisip
iar asta e numai o parte a poveştii

nu mi-a luat mai mult de 30 de secunde
am fugit fără să privesc inapoi
nu mai voiam nimic
nu mai voiam să fiu bun sau măcar viu nu mai voiam
nici să le fac tuturor proştilor pe plac
arată-ne ce ascunzi în palmă, arată-ne!
mă împiedicam la fiecare pas alunecam prin noroi
nu mai puteam nici să urăsc
eram nerăbdător şi ostil şi aş fi primit orice

sunt un iepure uite cum fug

sunt un şoarece într-un labirint îngheţat
zdrobeşte-mi capul mai repede

arată-ne arată-ne arată-ne totul

sunt o insectă brutală şi tânără
iubeşte-mă

Pindar şi mahmureala, de Radu Vancu

Cami în braţele mele, noaptea smolită sfârâind sub picăturile ploii.
filmul suedez văzut la raluca, reconstruction, în englezeşte, a ajutat,
nu mai e supărată pe mine şi corpului meu îi e mai bine,
chiar dacă mahmureala de la ţuica de aseară nu mi-a trecut de tot
şi carnea îmi arde încă întunecată ca noaptea.
alcoolul e bun, însă acum e de două ori mai bună apa

nevăzută a ploii alinându-mi fierbinţeala. post potatum omne animal triste.

tristă e carnea după beţia cu alcool ca şi după beţia cu cărţi.
invers decât cei din familia noastră, am cunoscut-o mai întâi pe cea de-a doua,
deşi acum cea dintâi îmi e tot mai familiară. nu încăpeam două beţii deodată,
duhul băuturii îmi era în vremurile alea duhnet. ne pornim încet către casă.
reconstruction. da, reconstruiesc acum convalescenţele tale după excesele etilice,

când beai jumătate de litru de apă din sticla de lapte umplută la robinet
şi mă uitam catalepsat de fascin la gâtul tău pulsând ritmic şi la ochii închişi de plăcere,
de-aş fi ştiut deja că zeii există şi în bucătărie aş fi putut crede că eşti un zeu, zeul meu,
cu maioul rupt şi pătat de sânge şi chinuit de setea febricitantă a mahmurelii;
nu ştiai grecii, dar îi contraziceai în clipele alea când străluceai de bucuria bolii învinse –
(orice beţie e o boală învinsă) – aurul e bun, apa însă e de două ori mai bună.

(va urma)

“Compania Poetilor Tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman si Petru Romosan”

Ciudat, exista reportaje mult mai tari decât cele de la TV ! Exista poemele unor tineri – toate sunt « ultime » ca filosofia si « prime » ca fotografia. Adevarate ca ezitarile omului etern, crunte ca zvârcolirile timpului nostru,  memorabile ca strigatul oricarui poet nascut, iar nu facut.

Cititi-i pe cei mai buni 15 dintre ei ! Veti descoperi în volumul lor peisajul de suflet al României de azi asa cum nu vrem sa-l vedem, lumea noastra asa cum ne îngrozim sa le-o lasam, energia si speranta pe care ei le-au depozitat în verb.

Faceti cunostinta cu cei care par învinsii de azi, fiind, de fapt, singurii învingatori :

CONSTANTIN ACOSMEI / GABI EFTIMIE / TEODOR DUNA / Ruxandra Novac / Stefan Manasia / Marin Malaicu-Hondrari / CLAUDIU KOMARTIN / RADU VANCU / Dan Sociu / a. urmanov / V. LEAC / Florin Partene / ELENA VLADAREANU / val chimic / DAN COMAN

« În primul rînd, n-am putut sa-mi refuz înca o ocazie de a-i re­citi pe poetii din generatia mea. Mai toata lumea (de la cri­ticii titulari de rubrici în reviste serioase pîna la nenumaratii comentatori de pe blogurile literare) vorbeste despre ei ; des­tul de multi, din  nefericire, o fac în lipsa textelor, astfel ca, de cele mai multe ori, impresia e ca mai mult se vorbeste de noua generatie de poeti decît se citeste din cartile lor. »

                                                                                                                       Dan Coman

« Ce aduc nou noii poeti ? Lipsa lor de livresc este bine compensata de un cosmopolitism trait. Sunt curajosi si cu ver­bul, si cu virgula. Sfideaza, provoaca, detesta apasat, tra­iesc pentru sentiment, desi antisentimental. Consuma muzici, alcool si o  tehnologie pe care o si abhora. Ei chiar sunt ai secolului XXI, din codrii Traciei, dar si pretutindenari. Dis­pre­tuiesc diplomele si onorurile, altele decât cele care privesc poezia lor. Se închid în casa, se ascund (o „jderita“ ne spune pe sleau : „prietenii mei sînt ascunsi în scorburi / în locuri în­tunecate“ !), refuza lumea care li s-a pastrat. Se dezinteresea­za de ecoul critic, iar mass-media,  sinistru politizata, le apare, bineînteles, vulgara, dezgustatoare. Sunt mândri de vul­nera­bilitatile lor si le poarta ca pe niste medalii. În compa­ratie cu ei, optzecistii sunt, într-adevar, învechiti. Doua­mi­istii stiu ca sunt înselati, înteleg cine îi însala si nu mai dau doi bani pe smecherii estetizante sau esopice. Nu mai sunt „bogo­milici“. Dimensiunea etica, interesul pentru social si po­litic nu sunt deloc neglijate. Sunteti preveniti : tinerii poeti români îsi vor tara înapoi. »

                                                                                                                   Petru Romosan

Fereastra Serviciilor secrete

Serviciile vad, ca si noi, efectele dezastruoase ale guvernari­lor din ultimii 30 de ani. Dar ele pot scruta si neputinta nationala, « hranita » de planurile cinice ale marilor puteri, de presiunile santajiste ale vecinilor si de toleranta noastra paguboasa la tradare, incompetenta, coruptie. De la fereastra lor secreta, peisajul arata mult mai accidentat decât îl stim, dar atât de clar, încât se zaresc, documentate de arhive, pâna si contributiile otravite ale propriilor lor agenti. Poate vreun onest proiect de tara sa ignore o asemenea geografie?

« Anul 1990 i-a prins pe multi cu importante lichiditati. Nu erau neaparat persoane din înalta nomenclatura, ci îndeosebi oameni care – spun ei – s-au descurcat. [...] Posesorii de lichiditati erau permanent în cautare de oameni siguri, pe care sa se poata bizui la punerea pe picioare si la promovarea afacerilor. Oferta cea mai pretioasa o constituiau fostii ofiteri de Securitate, apreciati ca discreti, constiinciosi, modesti în pretentii si disciplinati, devotati, capabili sa înfrunte riscuri si deprinsi sa rezolve situatii critice. Alianta puterii economice în curs de afirmare cu „excomunicatii“ din lumea informatiilor secrete a stat la baza multor retete de succes în afaceri, dar a cunoscut si evolutii la limita legii ori care s-au constituit în riscuri si pericole pentru legalitate. Mai cu seama acolo unde au interferat retelele internationale ale crimei organizate conduse de falsi masoni dar veritabili mafioti. Dupa doua decenii de continua deconspirare, supusi permanent blamului public, suspectati de toate relele societatii si imperfectiunile democratiei, „securistii“ au devenit imuni. Campania dusa împotriva lor nu face decât sa le creasca mai departe cota. Asa s-a ajuns ca valoarea securistului sa nu mai poata fi cuantificata. Azi, cine se respecta în România are propriul sau securist. Bibelou, mascota ori talisman ! »

Din cuprins : Extremismul naţionalist poate învia în criză n Tismăneanu si Patapievici : sub zodia noilor cominformisti; Destructurarea Securităţii si profitul economic al acestei afaceri politice; Serviciile secrete românesti după 1989 sau Dintr-o reformă în alta; Ofiţerii U.M. 0110 « anti-K.G.B. » – primii disponibilizaţi din Serviciul Român de Informaţii; « Apropierea intelectualilor »; Gogu Rădulescu si « loja de la Comana »; Evenimentele din iunie 1990 – corolar al loviturii de stat militare din decembrie 1989; Pacepa : secret, real, imaginar… ; Întâlniri cu Perfidul Albion : Intelligence Service în România; Scoala de la Păltinis; Delirul maghiar : propagandă, spionaj si extremism pentru « Ungaria Sfântului Stefan »; « Ungaria » din inima României – file din cronologia proiectului neorevizionist « Autonomia Ţinutului Secuiesc »; Iugoslavia versus România în războiul din umbră

Aurel I. Rogojan (nascut în 1949 la Incesti, Ceica, în judetul Bihor) si-a consacrat întreaga cariera scolii nationale de informatii pentru securitate nationala. Sef de promotie al Scolii militare de ofiteri activi a Consiliului Securitatii Statului, cu specializarea în contraspionaj (1970), si absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti (1973), a facut si studii postuniversitare de psihopedagogie, criminologie si management politico-administrativ. Activitatea profesionala si-a început-o în 1970 la Securitatea Municipiului Bucuresti. Între 1977 si 1985 a fost seful de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al ministrului de Interne, iar din 1987 ministru secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului – D.S.S.). Evenimentele din decembrie 1989 l-au gasit pe Aurel I. Rogojan la comanda Serviciului Independent Secretariat-Juridic al D.S.S. Între 1990 si 2006, în cadrul Serviciului Român de Informatii, s-a ocupat de reglementarea si planificarea activitatii de informatii, a predat în institutii de profil si a asigurat, din posturi de mare raspundere, managementul resurselor informationale. S-a aflat neîntrerupt în activitate între 1970 si 2006. Pe lânga articole, interviuri si conferinte aparute în presa, a publicat o serie de lucrari în regim de « informatii clasificate », precum si volumul 1989. Dintr-o iarna în alta. România în resorturile secrete ale istoriei (Editura Proema, Baia Mare, 2009). Este coautor al lucrarilor : Servicii secrete straine. Retrospectiva si actualitate. Interferente în spatiul românesc – împreuna cu Marian Ureche (vol. 1 si 2, Editura Paco, Bucuresti, 1999-2000) ; împreuna cu Traian-Valentin Poncea, Servicii secrete din Ungaria (Editura Academiei Nationale de Informatii, Bucuresti, 2003), Spionajul ungar în România (Editura Elion, Bucuresti, 2007), Istorie, geopolitica si spionaj în Balcanii de Vest (Editura Proema, Baia Mare, 2009).

Polemos ? O istorie a ideilor literare, dar si larg culturale de la noi din ultimii 40 de ani. O panorama extinsa, scrisa prin… enervari ! Culmea, fara tipete si fara mahalagisme. Caci nu e vorba niciodata în scrisul lui Marin Mincu de revolta lui la vreo persoana, ci numai la textele/luarile de pozitie/orientarile ideologice ale câtorva zeci de preopinenti. Daca eu mi-am luat gândul de multa vreme de la a-mi mai da buna ziua cu unii dintre ei, Marin Mincu a mentinut dialogul cordial cu toti pâna în ultima clipa a vietii. I se parea firesc sa nu « globalizeze » omul – creatie complexa, supusa greselii, si deci, si ameliorarii, din punctul sau de vedere. Ultima enervare pe teme intelectuale i-a fost însa fatala : în 2009, dupa o apriga controversa sustinuta în presa, la Uniunea Scriitorilor si, în cele din urma, în studioul TVR Cultural, un accident vascular cerebral a întrerupt pentru totdeauna discursul lui autenticist, de aparator hotarât al valorilor/talentelor/întâietatilor împotriva imposturilor, plagiaturilor, hotiilor grosolane si subtile, sterilitatilor fanfaroane, amalgamurilor viclene, tradarilor si ticalosiilor cu staif de care n-a dus niciodata lipsa (nici) lumea noastra literara.

Sa fi fost Marin Mincu un mare naiv ? Sa nu fi priceput deloc cum functiona relatia dintre capitalul politic indus si cel cultural expus al « onorabililor » semnatari cu care-si încrucisa floreta ? Greu de crezut ! Sigur pare azi doar faptul ca persoana care comitea nelegiuiri culturale era de mii de ori mai putin importanta pentru el decât marele rau pe care un biet agent risca sa-l faca unei comunitati candide, nepregatite sau amutite de lasitate, daca nimeni n-ar fi intervenit sa-i deschida ochii. Si trebuie spus ca arareori intervenea cineva (de capul lui). Or, în fond, ce avea Marin Mincu de  pierdut, el care îsi începuse cariera scriind împotriva aberatiilor dogmatice ale criticilor marxisti ? Merita adaugat : si fiind pe atunci, în 1968-1970, singurul care a facut-o… Asa ca, daca tot a început pe baricade, acolo a ramas !

Din fericire, un tânar universitar din Iasi, Bogdan Cretu, i-a fost aproape în ultimii ani i s-a achitat exceptional de sarcina îngrijirii volumului Polemos. Notele si comentariile lui Bogdan Cretu situeaza articolele lui Marin Mincu deopotriva în context restrâns si larg, întregind ambele perspective cu explicatii si texte ale autorului neantologate în volum. Sunt chiar acele « armonice » necesare pentru ca Polemos sa nu fie o oarecare culegere de articole, fie ele si foarte incitante, ci un autentic tablou : patru decenii de lupta pentru recunoasterea identitatii culturale românesti, a creativitatii si contributiei noastre reale (nu propagandistice) la patrimoniul european si mondial. Un tablou cu autor unic : Marin Mincu, cavaler si scutier, salahor si martir al cauzei literelor românesti.

Adina Keneres

Prezentul volum reprezinta santierul elaborarii unor sinteze fundamentale. Citind confruntarile lui Marin Mincu de-a lungul timpului, se poate observa nu doar o evolutie fireasca, ci mai ales o coerenta a discursului sau critic, o consecventa cu sine. Polemos reprezinta, din acest punct de vedere, un adevarat manual de critica literara.

Bogdan Cretu

Nu sunt un adept al criticii „învaluite“, detest duplicitatea si, de aceea, cum probabil s-a observat, mi-a placut întotdeauna sa ma exprim direct, chemând în cauza nominal pe cei despre care am avut ceva de spus. Mai cred, cu naivitate desigur, ca aceasta verticalitate a punctului de vedere poate sa însemne cel putin un act de probitate  intelectuala, daca nu profesionala…

Marin Mincu

CUM CRESTE UN PUI DE OM

Parintii sunt familiarizati cu situatiile de plâns nestapânit al copilului ori somn nelinistit sau plâns în somn, situatii în care practic nu ar exista nici un motiv de disconfort fizic. Este însa foarte posibil sa existe un disconfort psihic. Desigur, el nu apare numai în situatii negative, dar acestea ne atrag atentia în mod deosebit.

Parintele trebuie sa stie ca sanatatea psihica a copilului este cel putin la fel de importanta ca sanatatea lui fizica si fiziolo­gica. Aceasta carte le aduce parintilor informatia necesara pentru a aprecia în ce masura comportamentul copilului lor se încadreaza în limitele largi ale normalitatii. Citind despre eta­pele generale în dezvoltarea psihica a copilului, vor putea înte­lege manifestarile aparent uimitoare pe care copilul le are la un moment dat. Cunoscând reperele psihologice, parintii vor putea actiona cu mai mult tact, în cunostinta de cauza, oferind copilului mai degraba sprijinul lor decât o eventuala sanctiune. Cheia prezentei carti este chiar aceasta : pe baza cunoasterii re­perelor de dezvoltare psihica a copilului, actiunea educationala a parintilor devine mai adecvata si mai eficienta.

Cuprins :
Cuvânt înainte
Factorii dezvoltarii personalitatii-Educabilitatea, Factorii dezvoltarii psihice, Clasificari ale stadiilor dezvoltarii
Marii psihologi ai lumii despre dezvoltarea copilului-Arnold Gesell, Jean Piaget, Lawrence Kohlberg, Sigmund Freud, Erik H. Erikson
Cuvânt de încheiere
Bibliografie

CUM SE SPUNE IN ENGLEZA…?
Exercitii de traducere pentru reactivarea cunostintelor, de Raluca Suciu

Cartea de fata s-a ivit din nevoia de a construi exercitii de tradu­ce­re pentru cursurile de engleza la care veneau adulti cu dife­ri­­te pro­fesiuni (din comert, fi­­nan­te, industrie, domeniul juridic…), dor­ni­ci de ex­pri­mare sim­pla si fluenta. Constienti de cunostintele lor profesionale si de « amintirile de engleza », sperau la o exersare tin­tita, cât mai practica, în stare sa le activeze no­­tiuni pasive si sa-i faca inteligibili pentru partenerii straini.

Am ales aici 122 de exercitii, gru­­pându-le în doua mari sectiuni : Basic Training si Vocabulary Trai­­­n­­i­ng. Basic Training cuprinde unitati de traducere orientate spre tiparele verbale, resimtite ca « dificile », adica destul de diferite de cele din limba româna. Sectiunea e împartita în First Level si Second Level, co­­respunzatoare deci unui nivel de « începator » si altuia de « avan­sat », care pot fi si doua etape de recuperare a unui fond pierdut prin ne­frec­­ventare. Vocabulary Training invita, cum îi spune si nu­me­le, la exer­­sarea unor elemente de vo­ca­bular uzual din viata « la ser­viciu ».

Fiecare unitate comporta, pe lânga frazele de tradus, si un cadru ajutator, alcatuit din scheletul teoretic al structurii verbale exer­sate, un exemplu concret de compunere a formei, precum si ver­­be­le/substantivele/alte parti de vorbire sugerate pentru a fi folosite în ansamblul exercitiului. Cei care se lanseaza singuri în procesul de re­cuperare a englezei beneficiaza si de o cheie aflata la sfârsitul car­tii. Desigur, exista mai multe variante posibile, ca în cazul tutu­ror tra­du­­cerilor – solutia oferita aici are însa un grad mare de corec­ti­­tu­­­di­ne si este foarte apropiata de versiunea din vorbirea curenta.

Marty la operă sau Un marţian ar vrea să cânte, de Nicole Sima
Editura Compania, Bucureşti, 2010
Cu ilustraţii de Eugenia Ilieş

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Compania.

Ultima carte scoasă în acest an de Editura Compania, editura care a fost cea mai deschisă la colaborare de la apariţia site-ului nostru şi ale cărei cărţi le citim întotdeauna cu mare interes, datorită gradului ridicat de informaţie oferită şi aplecarea spre documentarea autentică, este una inedită: ne scoate întrucâtva din afara cărţii documentare, introducându-ne într-o carte de ficţiune, într-o plimbare prin timpul istoric, în lumea compozitorilor şi a celor mai valoroase opere din istoria omenirii.

Nicole Sima nu este la prima aventură pe drumul muzicii autentice, după cărţile apărute tot la Editura Compania în anii precedenţi, Marty învaţă muzica! şi Marty este meloman. Marty este un marţian care revine în fiecare an pe Pământ tocmai pentru a învăţa ascunzişurile muzicii pământene, care este un secret pentru orice extraterestru pe de Marte, acestora lipsindu-le pe propria planetă atât muzica, dar chiar şi aparatul auditiv: “e plin de calităţi, e inteligent, are o memorie foarte bună şi i-au montat un aparat de auzit, aşa că el se descurcă bine la lecţiile de muzică şi va fi profesorul tuturor marţienilor”. Incursiunea în lumea muzicii este extrem de interesantă, cartea beneficiind în acest sens de o bibliografie importantă în domeniul cărţilor de cultură muzicală.

De data aceasta, incursiunea lui Marty şi a tânărului său însoţitor pe tărâmul muzicii ne poartă, cu amuzament şi stil, prin lumea operei şi a marilor compozitori şi autori: Claudio Monteverdi, Gioachino Antonio Rossini, Vincenzo Bellini, Gaetano Donizetti, Giuseppe Verdi, Richard Wagner şi alţii. Cartea este interesantă, plină de informaţii spuse pe un ton amuzant, dar care prinde cititorul într-un carusel al timpului şi care ne poartă spre cele mai importante premiere ale istoriei operei.

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Compania.

Marty la opera
sau Un martian ar vrea sa cânte
de Nicole Sima

Ce stiu tinerii nostri despre opera ? Cei mai multi au sansa de a afla povestea acestui fascinant tip de spectacol odata cu Marty cel curios. Cine e Marty ?
Martianul care s-a împrietenit cu un pamântean cunoscator în ale muzicii.

Ne-a vizitat deja planeta în doua rânduri si a aflat o multime de lucruri despre ritm, note si instrumente (în Marty învata muzica !), ba chiar si despre marii compozitori (în Marty este meloman). De data asta, aventura muzicala îl poarta printre tenori, baritoni si soprane, si pe la premierele furtunoase din Europa de acum mai bine de un veac. Si, fiindca e chiar foarte curios, ia si niste lectii de canto.

În sala, feeria e completa : drama, voci, balet, acorduri vibrante umplu scena inundata de reflectoare. Si ce emotie ! Pâna si un martian întelege ca opera e sarbatoarea deplina a muzicii.

Desene de Eugenia Ilies

Format : 13 x 18,5 cm
184 pagini
Pret : 21 lei