Recenzii filme si carti

Teo de la blogul Despre filme ne-a provocat la o noua leapsa, in care trebuie sa ne dezvaluim cele mai “adanci” secrete din lumea filmului si anume filmele in care ne-ar placea sa jucam, sa fim acolo, sa simtim desfasurarea evenimentelor din interiorul personajelor.

O leapsa extrem de dificila pentru mine, pentru ca, pe de o parte, sunt nenumarate filme care imi ajung la suflet si unde as dori sa fiu unul dintre personaje, iar pe de alta parte mi-am inchipuit (fara succes insa!) de multe ori cum ar fi fost daca as fi ajuns actor, care dintre ei as fi si, mai ales, cum as fi simtit eu rolurile sale, cum le-as fi interpretat si ce sentimente as fi starnit.

Dificila si pentru ca sunt un fan declarat al comediilor romantice si gasesc zeci de filme, la prima vedere, in care as fi dorit sa joc si sa traiesc aievea frumusetea sentimentelor de pe marele ecran. Citeste continuarea »

Prima parte aici.

2. Cesare Pavese

Cesare Pavese s-a nascut la 9 septembrie 1908 in satul Santo Stefano Belbo din Piemont unde parintii sai se aflau in vacanta, ei locuind mai mult la Torino. Orfan de tata de la o varsta frageda ramane cu o mama sevara si catolica. Incepand cu anul 1926 urmeaza Universitatea de Litere din Torino unde isi descopera pasiunea pentru limba engleza si literatura anglofona. Traduce romanul lui Herman Melville, Moby Dick. Si-a pregatit teza de doctorat asupra lui Whitman. La inceputul anilor 1930 a continuat sa citeasca literatura in limba engleza, de la Lewis, Hemingway, Lee Masters pana la Cummings, Lowell, Anderson etc. In 1931 i-a aparut prima sa traducere: Domnul nostru Wrenn de S. Lewis. In aceslasi an Pavese  a scris prima poezie din ciclul Lavorare stanca (Munca oboseste). In 1933 i-a aparut traducerea in limba italiana a romanului lui James Joyce Portrait of an Artist as a Young Man realizata de Pavese.

Citeste continuarea »

1. Carlo Levi

Carlo Levi s-a nascut in anul 1902 într-o familie bogata de evrei italieni în capitala Piemontului, industrialul oras Torino. La universitatea aceluias oras a studiat si medicina, facultate absolvita in anul 1924. In ciuda acestei specilzari el nu a practicat-o decât sporadic, mai ales în recluziunea sau lucaneză, dedicându-se ulterior mai ales picturii si activitatilor cu caracter politic. In anul 1929 tanarul Levi a întemeiat impreună cu bunul său prieten Nello Roselli mişcarea antifascista Giustizia e Liberta, grupare care a reprezentat o buna bucata de vreme cea mai importanta mişcare antifascista din interiorul Italiei, spre deosebire de grupările antifasciste care preferasera exilul (fuorusciti), mai ales in Franţa, formate din comunişti, socialişti şi liberali. Mişcarea întemeiata de Levi si Roselli era o continuare a unor grupări de tineri intelectuali, formate inaintea confiscarii puterii de catre Mussolini, care analizau esecul ideilor socialiste in Italia. Cel care a catalizat aceste grupari a fost Piero Gobetti cu cartea sa “Revoluţia liberala”. Citeste continuarea »

Teatrul cu adevarat interesant de multe ori nu se petrece in marile teatre de repertoriu, ci pe micile scene, in cluburi si in cafenele.  Acest adevar cunoscut de iubitorii de teatru din intreaga lume incepe sa se petreaca si in Bucuresti. In conditiile in care la spectacolele bune de la Bulandra sau National gasirea unor bilete are cam aceeasi probabilitate de reusita ca si castigul la loterie mai ales pentru vizitatorii ocazionali, teatrele mici, independente, cele pe care in New York le-am numi off-Broadway sau chiar off-off-Broadway au din ce in ce mai multa cautare, succes si dupa cum arata acest spectacol si reusita artistica. De fapt  ArCuB nu poate fi caracterizat chiar ca un teatru mic si in plus beneficiaza de o locatie ultra-centrala in fosta sala ARLUS. Cum-necum saptamana trecuta a fost prima data cand am ajuns in acea sala, spre rusinea mea de bucurestean la origine. Rau nu mi-a parut. Citeste continuarea »

Prima parte aici.

4. Mondializarea in conceptia lui Revel

O alta tema recurenta in discursul lui Revel este mondializarea, temă conexă criticii stângismului, demistificării antiamericanismului şi ştergerii de parf a liberalismului. Mondializarea este analizată de către Revel din aceeasi perspectiva necrutatoare, demolatoare de mituri si prejudecati stângiste atât de prezente în opinia publică vestică (si mai ales franceză). Fenomenul antimondialist este reprezentat de o “O masă fluctuantă de câteva sute de mii de manifestanţi (care) îşi compensează astfel frustrarea de a fi eşuat în edificarea tuturor socialismelor şi tuturor revoluţiilor. Aceşti revoluţionari fără revoluţie nu au nici un program inteligibil care ar putea înlocui mondializarea. Scoţând sloganuri, au impresia că gândesc. Devastând oraşe si incercand sa impiedice derularea unor intalniri internationale au iluzia ca actioneaza. O altă convingere care este comună atât revoluţionarilor de la 68’ cât şi antimondialiştilor de azi este faptul că manifestanţii din stradă au mai multă legitimitate decât guvernanţii aleşi.” Citeste continuarea »

Teo de la blogul Despre filme a pornit in urma cu doua saptamani o leapsa cinefila foarte interesanta si care m-a pus cu adevarat in dificultate: Top actori / actrite pe care iti doresti sa-i dai cu capul de pereti de fiecare data cand ii vezi – leapsa criminala. Cu adevarat o leapsa criminala…

De atunci ma tot gandesc la actorii si actritele care nu imi plac cu adevarat, la filmele pe care le ocolesc daca ii vad pe ei in distributie. Gol absolut in capul meu, pentru ca mereu m-am considerat un fan pur subiectiv al filmelor si am tendinta sa imi aleg filmele care imi plac, sa nu ocolesc nimic, sa nu plec la niciun cinematograf cu prejudecati in privinta actorilor, actritelor, regizorilor sau subiectului. Citeste continuarea »

1. Introducere

Născut în 1924 la Marsilia, Jean François Revel a fost elevul faimoasei Ecole Normale Superieure din Paris până în anul 1943. A participat la Rezistenţă, şi după cel de al doilea război mondial şi-a luat licenţa în filozofie. A predat aceasta materie  la Institutul Francez din Mexico, la cel din Florenţa, apoi la Lille şi Paris. În 1963 a părăsit cariera didactică, iar din 1966 a devenit editorialist la L ‘Express, revistă al cărei director a fost din 1978 până în 1981. Membru al Academiei Franceze din 1997. Personalitate de marcă a politologiei europene, prezenţă constantă în jurnalistica politică, Jean-François Revel şi-a dobândit celebritatea mondială o dată cu eseul Ni Marx ni Jesus (1970). I-au urmat volumul Pourquoi des philosophes? (1975). În 1976 a publicat bine cunoscuta La Tentation totalitaire, iar în anul 1981, odată cu ajungerea la putere în Franţa a Partidului Socialist şi a lui François Mitterand i-a aparut volumul “La grace de l’etat” cărţi care, împreună cu alte două titluri de succes din bibliografia sa – Comment les democraties finissent (1983) si La Connaissance inutile (1990) (aparută la Humanitas sub titlul Cunoaşterea inutilă, în 1993), statuează definitiv prestigiul autorului în ansamblul ştiinţelor politice contemporane. Citeste continuarea »

Horatiu Malaele este una dintre acele personalitati artistice complexe care resping categoriile si categorisirile. Unul dintre motive este desigur multitudinea de talente si de ocupatii artistice – actor, regizor, caricaturist, patron de galerie, poet. Alt motiv este ca talentul sau (ma sfiesc dar sunt nu departe de a folosi cuvantul G….) transcende genurile.

L-am vazut acum o saptamana pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti. Norocul face sa fi avut ocazia de a ma ‘intalni’ cu el si cu ocazia turneului sau in Israel acum doi ani, si in vizitele mele in Romania, desigur el in rolul de creator, eu in cel de consumator, amator si avid, al artei sale, fie ca spectator in sala, fie ca vizitator al Atelierului de Caricatura pe care l-a infiintat in zona renascuta a Lipscanilor si Blanarilor. Citeste continuarea »

Religie: sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință. (Dexonline)

După leapşa cu cele mai bune filme şi leapşa cu filmele care ne fac să plângem, m-am gândit că este momentul să pornesc şi una în acord cu Sărbătorile care se apropie în săptămâna ce urmează (iar pentru alţii, Paştele este chiar mâine). Dar nu mă mărginesc prin aceasta la creştinism.

Aşadar, care sunt filme voastre favorite care tratează subiecte religioase sau care este momentul vostru religios favorit dintr-un film. Acceptăm (:D) texte, imagini, înşiruiri de nume, orice. Minim 5, ca să fim consecvenţi. Nu trebuie sa fie despre creştinism sau despre Paşte, poate fi şi despre şintoism, animism sau zoroastrism. Poate chiar ateism. Citeste continuarea »

Atentie, romani! Francezii de la TV5 v-au pregatit ceva!

Francezii ont du talent! «Acoustic» este o emisiune saptamanala de 26 de minute care de 10 ani prezinta un artist si descopera cele mai bune creatii muzicale din tarile francofone.

Emisiunea este difuzata exclusiv pe TV5MONDE si este prezentata de Sebastien Folin.

In 7 aprilie (sambata aceasta), si in reluare duminica, 8 aprilie, «Acoustic» sarbatoreste editia cu numarul 400, in compania artistilor francofoni Amadou si Mariam, din Mali (Africa). Citeste continuarea »