Filme si carti

Recenta lansare a filmului The Iron Lady, succesul, calitatea interpretării celebrei actriţe Meryl Streep, dar şi controversele iscate de figura fostului premier britanic Margaret Thatcher reprezintă un bun prilej pentru a retrasa coordonatele unuia din cele mai dificile dosare cu care The Iron Lady a avut de-a face, cel irlandez, departe de spectaculoasa intervenţie în războiul Falkland/Malvinelor. Această problematică fusese pe agenda fiecărui prim-minstru britanic care-i precedase în funcţie şi avea să constituie o provocare pentru încă doi, unul conservator, John Major şi unul laburist, Tony Blair. Citeste continuarea »

“Ceea ce e interesant în cazul lui Geo Bogza este transformarea poetului de avangardă, non-conformist şi provocator, târât prin tribunale şi băgat prin puşcării pentru îndrăznelile sale de viziune şi limbaj, la interval de numai un deceniu, într-unul din cei mai jenanţi cântăreţi ai vremurilor noi. Sigur, putem presupune că înclinaţiile sale de gazetar de stânga l-au condus în această direcţie. Sau oportunismul, răspândit la scriitorul român mult mai generos chiar decât talentul, că doar românul e foarte talentat, ba încă şi născut poet.”[1] O altă explicaţie ar putea fi şi dorinţa lui Bogza de a se răzbuna pe vechea Românie care-i făcuse atâtea necazuri. Venise vremea plătirii unor poliţe reale sau imaginare! Iar în mod simbolic, una dintre ele avea sa o plătească Bogza prin cea mai penibilă şi relativ puţin cunoscută carte scrisă de el: “Meridiane sovietice”, volum tipărit la Editura de stat pentru literatură şi artă (celebra în epocă ESLA) in anul 1953 care marca un punct de cotitură în partea din Europă dominată de comunism prin moartea, mult aşteptată a lui Stalin, dar şi grevele muncitoreşti din RDG şi Polonia. Citeste continuarea »

George Bernard Shaw rămâne unul din cei mai prolifici autori ai literaturii anglofone, chiar dacă s-a născut la Dublin unde a trăit primii douăzeci de ani, la aceasta contribuind, fără îndoială, şi longevitatea sa deosebită căci Shaw a trăit între anii 1854-1950. În cei 96 de ani de viaţa a scris zeci de mii de pagini (63 de piese, nenumărate nuvele, eseuri, reportaje, articole şi peste 250.000 de scrisori!!) talentul literar fiindu-i recunoscut prin decernarea Premiului Nobel pentru Literatura în 1925. Iniţial a fost tentat să refuze premiul, nedorind o recunoaştere publică însă, la insistenţele soţie sale, l-a acceptat în numele Irlandei. Umbra care l-a însoţit în cea de a doua parte a vieţii sale venea de la Răsărit (nu numai soarele vine de la răsărit!), din Uniunea Sovietică. Atracţia sa pentru socialism pre-data cu mult Revoluţia bolşevică din 1917. În 1884 îl regăsim pe Shaw membru al Fabian Society, o asociaţie cu o componenţă foarte chic burgheză care dezvolta idei socialiste. Cum de la socialism la comunism nu este o distanţă atât de mare şi Bernard Shaw a sărit pârleazul, un fenomen destul de larg răspândit în perioada interbelică. Fiindu-i solicitat la sfârşitul anilor 1920 să redacteze un articol despre comunismul din Rusia pentru celebra Encyclopaedia Britannica, Shaw a refuzat, afirmând că experimentul încă nu era terminat. În anul 1928 în Ghidul Femeii Inteligente a sfârşit prin a lauda sistemul comunist pentru cel mai bun plan conceput pana atunci de distribuire a bunurilor şi serviciilor, spre deosebire de cele ale harababurii capitaliste. Viziunea sa era pur utopică. “Este de datoria noastră publică să ne asigurăm că fiecare va avea la fel de mult şi în nici un caz mai mult sau mai puţin decât alţii.” Citeste continuarea »

Departe de mine gândul de a întina memoria lui Sorin Stoica. Recunosc, spre deosebire de mulţi dintre cei care îl laudă acum, nu l-am cunoscut şi, prin urmare, nu l-am apreciat cum se cuvine înainte de moartea sa nefericită, moment esenţial pentru explozia cunoaşterii sale de către foarte multă lume. Atât de catre pseudo-criticii locali, cât şi de către cei care, dintr-o dată,  au început să-l aprecieze pe plan naţional.

Aşa cum am scris şi în alte rânduri, nu l-am cunoscut îndeaproape pe Sorin Stoica. Figura lui, surprinsă în prea puţine rânduri, chiar şi puţine fotografii, îmi aduce aminte de un coleg de liceu, nu ştiu dacă din aceeaşi generaţie sau nu (din ce aflu de pe Internet, cu doar un an mai mic!), cu părul lung şi cu un început de barbă, pe care atunci mi le doream si eu. Nici urmă de prozatorul de mai târziu, doar un coleg rebel de generaţie pe care mi-aş dori, fără succes şi fără curaj, să îl urmez. Fiecare are în viaţă drumul său. Toate acestea mi le amintesc însă abia acum. Citeste continuarea »

Cred ca pentru fiecare dintre noi cafeaua reprezinta ajutorul indispensabil al “facutului de ochi” dimineata! Aroma care iti gadila pentru inceput nasul si  mai apoi, lichidul fierbinte ingurgitat sa-ti delecteze papilele gustative. Si mai este ea, cafeaua, bauta din cescute fine si transparente de portelan ales sau mai simplu, din cani zdravene de ceramica, liantul care leaga conversatii placute intre prieteni.

Lucru la fel de valabil si pentru ceaiuri care mai de care mai titrate si mai sofisticate, venite din toate colturile lumii si cu traditii alambicate de preparare… Citeste continuarea »

TEATRU “marca”  INDART!
TANGO, MONSIEUR!
Aldo Lo Castro
Regia: Bogdan Gagu
Distributia: Silvia Gagu (Clelia), Alecsandra Timofte (Amanda), Adriana Gulutanu (Stefania), Andreea Maletici (Marisa), Alin Brancu (Marco), Catalin Stelian (Carlo), Ciprian Nicolae (Notarul)
Aranjamente muzicale: Dan Simion
Costume/Machiaj: Roxana Lazar
Scenografia: Razvan Plaiasu
Coregrafia: Lucian Stan
Directorul Teatrului InDArt: Dan Simion

E o lume extraordinara aceasta a proiectelor de teatru independent!  O lume in “care veti gasi” oameni minunati, frumosi si talentati, care fac multe sacrificii personale pentru a urca pe scena si a ne hrani mintea si sufletele cu TEATRU de calitate. O generatie tanara de actori si regizori, o confirmare stenica a ideii ca prezentul nostru poate fi mai bun decat ni-l inchipuim si viitorul are o speranta! O generatie care si-a pus in minte sa ne “educe prin Arta”, asa cum puteti afla despre Asociatia Culturala INDART la http://indart.ro/.

Citeste continuarea »

Umbrele lui H.G. Wells (II)

Prima parte aici.

Din călătoria lui Wells nu putea lipsi, fireşte, întâlnirea cu Maxim Gorki, cel care a jucat un rol important în ademenirea scriitorilor occidentali cu simpatii comuniste. Wells l-a întâlnit pe Gorki pentru prima oară în 1906. Descrierea laudativă a lui Gorki nici nu mai miră „A câştigat încrederea şi respectul celor mai mulţi lideri bolşevici şi a devenit un fel de salvator semi-oficial al noului regim. Deţine un sens pasionant al valorii ştiinţei şi culturii occidentale, a necesităţii păstrării vieţii intelectuale în Rusia şi în timpul acestor ani de foamete, război şi zbucium social. A găsit un sprijin hotărât în Lenin.” Rolul lui Gorki în acele momente a fost şi cel de salvator al intelectualităţii ruse care nu apucase să emigreze şi încă nici nu murise de foame, de glonţ, sau de ger). Citeste continuarea »

Cu putin timp in urma am realizat la Radio Shalom Romania (www.jcc.ro) o emisiune in care l-am avut invitat pe Michael Rothenberg, un israelian de origine romana. Absolvent al Universitatii Politehnice Bucuresti, Facultatea de Calculatoare/Automatizari, domnia sa si-a dedicat ani lungi domeniului Hi-Tech si si-a inscris numele pe realizari de frunte precum Wi-Fi (standardul 802.11), apoi Ethernetul pe fibra optica, apoi Switch-ul, apoi Wireless Broadband Access…(bineinteles, alaturi de colegii de pasiune si profesiune).Si cand s-a plictisit de Hi-Tech, cand a considerat ca “nu mai are drive”, a vandut toate afacerile de gen si a continuat sa se ocupe de lucruri care ii fac placere. Pentru ca “cheia succeselor este ca mi-am transformat hobby-urile in profesie”, spune dl. Rothenberg.

Asa ca si-a redescoperit dragostea pentru vin (dar nu ininteles restrans), pentru ca il “fascineaza toata atmosfera asta din jurul vinului”. A pornit in anul 2006 cu primele vii cumparate in Romania, in acelasi an a produs primul vin,  apoi “i-au picat dintii” in fata noii provocari de la Ceptura unde a cumparat cu 80.000 euro si apoi a investit serios,  a invatat cu pasiune, a experimentat, s-a informat si s-a format si acum Merlotul “cramelor rotenberg” este cunoscut si apreciat nu numai in Romania. Si-a format cu pricepere si inteligenta un segment de piata caruia I se adreseaza produsele sale si vorbeste cu multa placere despre protocolul degustarii vinului. Citeste continuarea »

Umbrele lui H.G. Wells (I)

Şi Herbert George Wells (1866-1946) a cochetat cu comunismul. Scriitorul englez, celebru pentru cărţile sale de ficţiune precum Maşina timpului, Războiul lumilor, Omul invizibil, Primii oameni în lună şi Insula Doctorului Moreau a mai publicat nuvele contemporane, istorie, analize sociale cu un impact mult mai redus faţă de opera sa SF. A fost un socialist declarat şi un pacifist, de aceea atracţia sa faţă de ce se întâmpla în Rusia Sovietică este, pe undeva, justificată. HG Wells vizitase Peterburgul şi Moscova şi pe vremea ordinii ţariste, în ianuarie 1914, de aceea atunci când a fost invitat de câtre Kamenev care conducea pe atunci o delegaţie sovietică în domeniul comerţului la Londra să repete acea vizită, pentru a observa noua (dez)ordine, a răspuns favorabil, curiozitate şi simţul aventurii jucând, fără îndoială, un rol în această decizie. Profitând de ocazie, Wells a publicat în ziarul englez The Sunday Express mai multe articole despre situaţia din Rusia Sovietică, pe care ulterior le-a adunat şi editat sub forma volumului Russia in the Shadows. La fel făcuse şi Albert Londres în spaţiul francofon. Diferenţa dintre abordările celor doi este însă destul de mare. Citeste continuarea »

Pentru inceput trebuie sa spun ca anul acesta editurile, grupurile editoriale si celelalte institutii de profil participante la Targ s-au intrecut in activitati de marketing  bine instrumentate si de mare interes pentru public. De la flyerele impartite vizitatorilor inca de la intrarea in incinta (unele dintre eele acordand discounturi generoase si cadouri “dulci” cumparatorilor la standuri), la rafturi speciale de carti cu reduceri substantiale. De la receptivitatea deosebita a personalului prezent in standuri si gata sa dea explicatii, indrumari si asistenta de inalt nivel vizitatorilor, la organizarea extrem de bogata si profesionista a lansarilor noilor volume, cu prezenta autorilor si cu participarea celor mai calificati critici din aria de specialitate.

Momente emotionante la care am putut vedea un public numeros (si multi, foarte multi tineri) adunat care in picioare, care asezat pe treptele pavilionului si sorbind cuvintele personalitatilor prezente la aceste lansari. Pentru ca una este sa ii poti vedea si asculta – din pacate – atat de rar pe posturile noastre de televiziune sau de radio, in emisiuni cu greu strecurate printre telenovele, show-uri care mai de care abundand de barfe si prost gust – si alta este sa ai privilegiul sa fii in fata lor si sa le sorbi cuvintele! Citeste continuarea »