Recenzii filme si carti

‘Reteaua literara’ reproduce o cronica semnata de Nanu Peri in ‘Jurnalul Saptamanii’ care apare la Tel Aviv la cel mai recent roman al lui Virgil Duda ‘Un cetatean al lumii’ publicat la Polirom: ‘… o carte ambițioasă, în care povestea (“the story”) este de fapt o carte în carte, prilejuită de preocuparea autorului (deghizat în narator) să pătrundă provocarea gândirii reflexive: să vezi lucrurile cum sunt, nu cum apar. Și în acest fel, să caute răspunsuri satisfăcatoare la eterna dilemă de a-şi poziționa propria judecată privind mecanismele personalitații umane. Urmărind această idee, leit-motivul cărții și moţivația sa ultimativă este satisfacerea nevoii de cunoaştere de sine, poate cel mai greu de dobândit grad de cunoaştere.  “Cunoaşte-te pe tine însuți” , anticul clasic îndemn înscris pe frontispiciul Templului din Delphi, -cel cu Oracolul-, devine un obiectiv obsedant al actualei existenţe a naratorului aflat la un moment de restrişte a vieții cand apar semnele apropierii de varsta a treia, etapa bilanţurilor, cel mai important pentru el fiind reevaluarea relațiilor umane care au avut un rol semnificativ în viata sa.’ Citeste continuarea »

-Pe Raluk.ro, o recenzie a Anei Barbu la un film pe care l-am urmarit de Revelionul care tocmai a trecut si ne-a facut (mie si prietenilor) o placuta impresie. E vorba de Bridesmaids: “Da! da! da! Recomandat cu tarie celor cu stomacul un pic mai exersat la momente de comedie pur fizica si de situatie, fratiorul. sau mai bine zis surioara filmului Hangover merita cel putin o vizionare. Dar pregatiti-va din timp provizii de rontait, pentru ca pragul de 2 ore e depasit. Sa imi spuneti daca a meritat!” Nota de pe Raluk.ro: 8.5/10

-Pe FilmSinopsis.ro a fost saptamana David Croneberg. Dupa recenzia la Crush, a urmat una la filmul “Dead Ringers” din 1988: “Filmele lui Cronenberg sunt ciudate, obsesive şi păşesc prin personajele create cu uşurinţă spre tărâmul nebuniei, pe drumul pierzaniei  mai ales când obsesia îşi face loc în subconştient. Dead Ringers, cu Jeremy Irons într-un rol de excepţie, are eticheta de bizar încă de la început, când aflăm că personajele personale sunt doi gemeni identici, doi doctori ginecologici legaţi printr-o relaţie un pic ciudată. Nedespărțiți Beverly şi Elliot, lucrează împreună, fac schimb adesea de vieţii şi îşi împart partenerele de pat, pentru ca mecanismul realizat de cei doi încă de când erau mici copii să funcţioneze perfect.” Citeste continuarea »

The Ides of March (2011) – Ziua tradatorilor
Regia: George Clooney
Distributia: Ryan Gosling, Paul Giamatti, George Clooney, Philip Seymour Hoffman, Evan Rachel Wood, Marisa Tomei

2012 este an electoral in Statele Unite si fiecare sezon electoral american este precedat cu cateva luni de un sezon de filme electorale. Trebuie sa fie cateva luni in avans care face ca anul de filme electorale sa fie un pic diferit de anul calendaristic, dar sa nu uitam ca exista si anul financiar, ca sa nu mai vorbim de varietatea anilor religiosi, toti acestia diferiti. Sunt doua motive imporante pentru care sezonul de filme electorale este diferit de sezonul electoral – in primul rand, desigur, sezonul premiilor Oscar si faptul ca, pana in iunie sau septembrie, realitatea devine prea interesanta pentru americani pentru a le mai pasa de filme. Asadar, timpul de a urmari filme electorale a venit si ‘The Ides of March’ este probabil primul film semnificativ al anului electoral 2012 . Citeste continuarea »

Tudor Banus scrie in ‘Observator Cultural’ despre ‘Aventura Stein-ilor’ expozitie despre si cu colectiile fratilor Stein, pe care eu am reusit sa o vizitez anul trecut la Muzeul de Arta Moderna din San Francisco (SFMOMA): ‘Se trece în revistă, de-a lungul sălilor, povestea – cu unele episoade dramatice – a acestei colecţii şi a protagoniştilor ei. Din păcate, nu sînt căutate şi cauzele psihologice care i-au împins pe aceşti evrei americanizaţi de trei generaţii, dar cu inima rămasă în Europa, să fie atît de atraşi de modernismul ce se năştea sub ochii lor. Dar cine poate descifra această misterioasă alchimie sufletească? Oare faptul că au fost tăvăliţi de sute de ani de Istorie şi de diverse interdicţii de a exersa cutare şi cutare meserie, i-a făcut atenţi la toate mutaţiile: tehnologice, sociale sau de mentalitate, plasîndu-i pe creasta valului, cu ochii aţintiţi spre orizont, scrutînd noutăţile ce nu vor întîrzia să apară…?’ Citeste continuarea »

Drive (2011)
Regia: Nicolas Winding Refn
Distributia: Ryan Gosling, Carey Mulligan, Bryan Cranston, Ron Perlman

In mod sigur, ‘Drive’ este un thriller. Un tip diferit si neasteptat de thriller. Oricine a vazut acest film isi va aminti poate linia povestii si cateva secvente ale actiunii, unele dintre ele extrem de violente. Spectatorii isi vor aminti in primul rand cele doua personaje principale si povestea lor de dragoste aproape ireala, isi vor aminti privirea calma si concentrata a lui Ryan Gosling (nu aflam niciodata numele personajului, el este doar Soferul) care se transforma in tandrete ori de cate ori intalneste zambetul controlat al lui Irene (Carey Mulligan). Un sarut urmat de o ucidere violenta, acesta este singurul contact fizic dintre cei doi pe parcursul filmului. Citeste continuarea »

-Adina de la Buticul cu filme si carti a vazut filmul lui David Fincher, “The Girl with Dragon Tattoo”, pe care toata lumea il considera un remake al versiunii suedeze de acum trei ani: “Filmul lui Fincher este deci un fals-remake așa cum este True Grit sau Tron: Legacy, până la urmă noțiunea de remake nu cred că ar conveni nici unui autor care face/produce/regizează filme de autor, noțiunea în sine de re-make pare să eludeze creativitatea, poate că cea de re-fresh ar fi mai potrivită. Remake-ul îmi pare a fi un gen imposibil. David Fincher reinventează practic noțiunea de remake și o reîmpământenește pe cea de adaptare, aș îndrăzni să-l numesc pe Fincher un alter-modern, el dă o nouă interpretare unui subiect recent abordat, acceptând-o pe prima fără niciun fel de problemă, conviețuind cu ea. Demersul întreprins de Fincher îmi amintește (deplasat, dar merită amintit) de cel al lui Erik Charell care în 1931 turna Congress Dances în trei variante: în engleză, franceză și germană.” Citeste continuarea »

‘Ora de Timis’ publica un interviu luat prin intermediul Internetului sculptorului Doru Covrig care traieste actualmente in Franta. Tema principala a interviului este fotografia, o pasiune din tinerete si o modalitate de exprimare artistica alternativa a unui artist multilateral: ‘Fotografia fiind o activitate vizuală excitantă, pentru mine ea poate să înlocuiască desenul şi, încet, încet, să devină o activitate artistică importantă, unde spiritul de spontaneitate este chiar opus spiritului greoi şi lent, obligatoriu disciplinat-artizanal şi tehnologic al sculpturii. Desigur că în munca de sculptor pot avea satisfacţii, dar cred că şi epoca se schimbă, poate chiar eu însumi simt această schimbare. Simt chiar o anumită saturaţie să fiu mai tot timpul tributar tehnologiei, cum este lucratul în bronz, iar lipsa de bune condiţii sau mijloace dă, câteodată, modeste realizări sau chiar insatisfacţii…Cred că fotografia, în epoca noastră actuală, marcată de noile tehnologii, are o evidentă facilitate, un limbaj accesibil, este o sursă de mesaje artistice pline de libertate, de originalitate… E un domeniu unde încerc să mă descopăr să fiu eu însumi.’ Citeste continuarea »

Apropieri, de Ion Vianu
Editura Polirom, Colectia Ego-Grafii, Iasi, 2011

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul librariei online Libris.ro.

‘Apropieri: titlul sugereaza o privire de aproape asupra unor subiecte din sfera literara, istorica sau a ideilor. In acelasi timp, Apropieri poate sa insemne demersul de a sesiza proximitati acolo unde aparent exista numai departari.’ Asa incepe introducerea de pe coperta a patra semnata de Ion Vianu la editia publicata de Editura Polirom, 2011 a colectiei sale de eseuri si note de lectura. Un titlu cat se poate de potrivit pentru aceasta adunare originala de ganduri bazate pe trairi, lecturi si  evenimente recente. Nimic nu este fortat in aceste apropieri ale departarilor aparente si de fiecare data perspectiva originala a autorului, experienta sa de viata si experienta profesionala de medic si de psihanalist adauga valoare si intaresc originalitatea care sta la baza interesului pe care cartea o trezeste in randul celor care au sansa de a-i fi cazut in mana. Citeste continuarea »

-Un film cu un subiect sensibil, “Sindromul Asperger”, ne este prezentat la inceputul saptamanii trecute pe Marele Ecran. Este vorba de “Adam” (2009): “Daca va plac filmele micute si foarte personale, cu probleme mundene, actori excelenti si reactii interesante, cu muzica indie de foarte buna calitate (coloana sonora contine piese misto de la The Weepies si Joshua Radin) Adam e unul mult peste medie. Asta multumita scenariului credibil, umorului retinut, starii melancolice impuse la momentul potrivit sau celor doi actori titulari si a chimiei dintre ei.”

-Amicul nostru Iulian Fira a vazut de Craciun un film neobisnuit pentru aceasta perioada a filmului, Judgement at Nuremberg: “De Craciun, vizionand Judgement of Nuremberg am devenit mai bun si mai fericit. Mai bun (macar in teorie, pentru ca soliditatea morala nu se probeaza decat in practica), deoarece am inteles un dicton care pana acum mi se parea a avea un iz de sofism: E adevarat ca o viata nu valoreaza nimic, dar tot atat de adevarat este ca nimic nu valoreaza cat o viata. Mai fericit fara doar si poate, pentru ca am vazut un film pur si simplu exceptional.” Citeste continuarea »

Am descoperit in aceasta saptamna site-ul http://www.descopera.ro/ Mi-a atras atentia articolul ‘Cum îi vedeau americanii pe români în anii ’40′ care cuprinde un interesant studiu prilejuit de intrarea Romaniei in razboi contra Statelor Unite la sfarsitul anului 1941: ‘Trebuie remarcat faptul că multe dintre observaţiile pe care autoarea le-a făcut acum aproape 70 de ani sunt de o tulburătoare actualitate.În Cultura şi comportamentul la români, Ruth Benedict surprinde modul de organizare a traficanţilor de influenţă şi al speculatorilor. “În afară de avocaţi, există mulţi indivizi disponibili să ofere asistenţă în administrarea afacerilor particulare. Aceştia sunt deopotrivă bărbaţi şi femei şi se numesc “afacerişti”. Ei acţionează ca intermediari în dispute, oferă bacşiş reprezentanţilor guvernamentali şi participă la tranzacţii. [...] Unii s-au specializat în obţinerea de posturi de muncă, pentru care, ca onorariu, primesc salariul pe trei luni de la postulanţi….”‘ Citeste continuarea »