Recenzii filme si carti

Deania neagra, de Alexandru Petria
Editura Herg Benet, Bucuresti, 2011

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Herg Benet.

Pentru cinefilul din mine, volumul de schite al lui Alexandru Petria ‘Deania neagra‘, aparut la editura Herg Benet in 2011 se asociaza imediat cu cele doua colectii de filme scurte adunate de Cristian Mungiu sub titlul ‘Amintiri din epoca de aur‘. Ca si acolo este vorba despre episoade disparate legate de trecutul apropriat dar ne-asumat inca in intregime al Romaniei – epoca zisa de aur la Mungiu, perioada zisa a tranzitiei la Petria. In ambele lucrari stilul este eclectic, sau altfel spus diferite episoade sunt abordate stilistic si narativ in mod diferit, dar asta contribuie in mod paradoxal la coeziunea fiecareia dintre colectii in parte dand senzatia de episoade culese din realitate. Episoadele daca ar fi luate in sine ar putea fi considerate ca lucrari umoristice unele, fantastice sau grotesti altele. Impreuna si combinate ele prezinta tabloul paradoxalei Romanii, cu oamenii ei si cu sistemele ei, comice daca nu ar fi tragice, tragice daca nu ar fi grotesti, tara la rascruce de imperii si permanent bantuita de spectrele celor doi Caragiale – Ion Luca si Matei.

Citeste continuarea »

-Bogdan de la Blogul cu filme isi incepe foarte interesant recenzia filmului “Stellet licht” (Lumina tacuta) al regizorului mexican Carlos Reygadas: “Menoniții sunt un grup religios care se trag din cei care au îmbrățișat protestantismul, dar într-o formă mult mai radicală. În secolele XVII-XVIII, aflați sub presiunea autoităților, au ”zburat”către văi ceva mai primitoare, cum ar fi sudul Rusiei, Canada sau vestul Americii. La începutul secolului XX, nemulțumiți de faptul că autoritățile canadiene și americane au decis extinderea rețelei de școli publice pe care erau obligați să le urmeze și ei, un număr considerabil de sectanți s-a relocat în nordul Mexicului. Carlos Reygadas închină acest film unei astfel de comunități de menoiți din nordul Mexicului, originari din partea de nord a Elveției, care vorbesc o limbă ciudată, un dialect nemțesc medieval, la fel de amuzant precum suedeza.” Citeste continuarea »

Reteaua literara anunta un concurs de literatura organizat sub auspiciile Uniunii Scriitorilor din Romania. Perioada de înscriere este 01 martie – 30 aprilie 2012. Finaliştii vor fi desemnaţi în ultima parte a lunii mai 2012. Câştigătorii vor beneficia de publicarea manuscriselor la editura Tracus Arte şi de lansare la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus iar finaliştii de promovare preferenţială atât în Reţeaua literară cât şi prin intermediul site-urilor partenere.

‘Viata Romaneasca’, una dintre cele mai reputate reviste din istoria literaturii romane are si ea acum o editie internetica ce poate fi accesata la http://www.viataromaneasca.eu/. Dintre multele materiale interesante recomand spre lectura dialogul dintre Marian Draghici si Solomon Marcus: ‘Acum, vă mai întreb doar atât: chiar nu vă plictisiţi niciodată, domnule Profesor? Să înţelegem că gândiţi tot timpul, este omeneşte posibil? // Toţi gândim tot timpul, nu în asta constă absenţa plictiselii. Problema este că, în cea mai mare parte a timpului, gândim cu capul altora, nu cu al nostru. Cu alte cuvinte, trăim în mod rutinier, aplicând reguli, procedee pe care alţii le-au stabilit, noi nu ne mai batem capul să le şi înţelegem, dar gândirea noastră stă de veghe la aplicarea corectă a lor. Între aceste acte de rutină, unii dintre noi încearcă, dintr-o nevoie vitală, să strecoare şi un comportament personal, capabil de initiaţivă, o privire proaspătă asupra unor lucruri peste care s-a aşternut colbul obişnuinţei. Nu ştiu în ce măsură această nevoie „se moşteneşte sau se cucereşte”, dar educaţia ei nu prea se face. Dacă nu am descoperit nici plăcerea de a practica o anumită profesie, nici pe aceea de a frecventa ştiința, arta, cultura în genere, sub orice formă ar fi ea, atunci ajungem uşor să ne plictisim, iar ieşirea din plictiseală este divertismentul rămas la remorca unor instincte primare, a unor nevoi vulgare (să ţopăim, să ne îmbătăm, să fim violenţi, să urmărim filme care mizează pe toate acestea etc.) şi observaţi că prestaţia multor canale de televiziune rămâne mai tot timpul la acest nivel. Sloganul cel mai frecvent, chiar dacă nu este afişat explicit, spune că remediul plictiselii este distracţia, dar ambii termeni sunt de cele mai multe ori plasaţi în afara culturii.’ Citeste continuarea »

Expozitiile de arhitectura reprezinta o calatorie in timp, in istorie, in viata unor oameni fascinanti asa cum au fost si sunt marii arhitecti. Nu este o exceptie expozitia dedicata arhitectului Horia Creanga pe care am vizitat-o in sfarsitul trecut de saptamana la Muzeul National de Arta al Romaniei din Bucuresti. Expozitia accesibila de la intrarea Kretzulescu a palatului ramane deschisa pana la mijlocul lunii iunie si o recomand cu caldura tuturor bucurestenilor si celor care vor trece prin Bucuresti in aceste luni.

Despre Horia Creanga – biografia si lucrarile sale puteti afla multe de la http://artboom.ro/wiki/arhitectura/arhitecti/creanga-horia. Daca este sa aduc o critica acestei expozitii este lipsa unui panou care sa includa o cronologie a vietii si operelor arhitectului, cum se obisnuieste mai la toate expozitiile dedicate unui artist sau arhitect in acest caz. Nepot al lui Ion Creanga, cu care de altfel pare sa fi semanat izbitor la fizionomie, Horia si-a facut studiile la Paris imediat dupa primul razboi mondial in care luptase pe front. Aici a absorbit principalele curente ale epocii de la Bauhaus, modernismul lui Le Corbusier si pana la conceptia organica a lui Frank Lloyd Wright. Citeste continuarea »

-Pe blogul Marele Ecran, Lucian ne prezinta un nou film-splendoare, Le gamin au velo (2011). Rating: Colectabil. Interesanta este si ambienta in care a vazut filmul, intr-o sala plina de pusti de generala: “Invatatoarea Dana Visu de la Colegiul Banatean a facut mai mult decat sa-i aduca pe elevii din clasele III si IV la cinema. Ea a adus filmul in Timisoara. I-a contactat pe cei de la Cinema City si i-a convins sa aduca Baiatul cu bicicleta desi nu era programat sa ajunga. Acum le va da copiilor tema sa scrie o compunere despre ce au vazut. I-am spus doamnei ca mi-ar placea enorm sa publicam si noi pasajele mai interesante din primele “recenzii” ale copiilor (uite o imagine cu puiutii incolonati, la iesirea de la film).” Citeste continuarea »

Ich bin ein Berliner, de Gabriel Andronache
Editura Herg Benet, Bucuresti, 2011

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Herg Benet.

Personajele cartii lui Gabriel Andronache se impart in doua categorii. O parte dintre ele, inclusiv eroul principal au nume generice, fie reprezentate printr-o simpla initiala kafkiana (eroul principal se numeste D.) sau prin pozitiile lor (Functionar, Sef, Director) in ierarhia Institutiei in care il gasim pe erou angajat la inceputul cartii. Institutia este ea insasi o alegorie a birocratiei eterne, care transcende timpurile si sistemele sociale, dar care pare a-si gasi locul cel mai firesc in Romania post-89. ‘Supunerea prin inutilitate parea a fi politica de spalare a creierelor promovata de catre mai marii institutiei. Orice initiativa era inabusita in fasa. Fiecare idee pusa pe tapet de catre vreun functionar ratacit era analizata de seful sau direct, primind invariabil un raspuns negativ. Maniera de respingere diferea de la caz la caz. Cu cat ideea era mai revolutionara, cu atat functionarul care o emitea era izbit mai puternic de perete de catre plutonul inchizitorial format din cei zece Directori. In schimb, daca propunerea functionarului vadea semne de banalitate, nepunand in pericol stabilitatea aparatului de conducere, acesta era privit cu compasiune, luat usor de mana si evacuat din incapere cu amabilitatea care se manifesta de obicei fata de un individ cu mintile ratcite. Sistemul de cenzura al oricarei inovatii, a oricarei evadari din rutina, era foarte bine pus la punct si daduse rezultate de succes.‘ (pag. 21) Citeste continuarea »

Blogul de carti pe care l-am descoperit in aceasta saptamana se numeste ‘Carti, autori, librarii, biblioteci’, are frumosul sub-titlu ‘Dependenti de citit’ si poate fi accesat la Curcubeu.com. De aici am aflat saptamana trecuta ca reteaua Diverta a initiat o revista on-line la ClubDiverta.ro. Daca tot am ajuns acolo atentia ne-a fost atrasa de semnalul lansarii cartii de conversatii dintre Gabriel Liiceanu şi poetul Mircea Ivănescu: “Măştile lui M.I.”: ‘Mărturisesc, am aşteptat cu entuziasm discursul de încheiere al demascatorului Gabriel Liiceanu, tocmai pentru a avea acces la acea cheie vibrantă păstrată de amintirea întâlnirii dintre cei doi. “Am venit aici gândindu-mă că dacă Mircea Ivănescu, cartea de dialoguri şi poezia lui nu vor deveni un prilej de bucurie, întâlnirea din această seară nu a avut rost” a spus Liiceanu şi a continuat: “nu m-am dus la Mircea Ivănescu cu inima deja deschisă. Nu-l iubeam deloc pentru că nu-l cunoşteam”. L-a iubit însă până în final şi ne-a făcut şi pe noi, cititorii şi publicul de aseară, să vibrăm cu emoţie descriind locul în care trăia Ivănescu, patul “de suferinţă” în care a stat în ultimii şapte ani din viaţă, atmosfera crepusculară a casei. “Ştiam că mă vede vag cu ochiul stâng”, a spus criticul despre poetul pe care a vrut iniţial să îl abordeze ca pe un martor al istoriei care traversase trei epoci. Nu s-ar fi aşteptat însă ca dialogul cu poetul în vârstă de 80 de ani să devină o “carte ludică”, jocul petrecându-se chiar în faţa morţii. ‘ Citeste continuarea »

-The Hunger Games este filmul cu cele mai mari incasari din ultimul timp, a fost discutat si rediscutat, urmarit si asteptat. Despre el a scris multa lume dupa lansarea din urma cu 2 weekend-uri, printre ei a fost si Marian de la FilmSinopsis.ro, care nu a fost entuziasmat, ci doar placut impresionat : “The Hunger Games are o doză bună de entertainment, cadre bine gândite şi cadre agitate în care greu reușești să distingi ceva. Cu toate acestea vizionarea e o adevărată plăcere, o experienţă plăcută indiferent de gusturi. Finalul pare un pic sec, dar povestea s-ar putea să continue mai ales că încă două cărţi aşteaptă să fie ecranizate. În concluzie The Hunger Games e un film plăcut, antrenant, pe alocuri emoționant, un film ce nu trebuie ratat.” Citeste continuarea »

Un cetatean al lumii, de Virgil Duda
Editura Polirom, Colectia Fiction Ltd, Iasi, 2011

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Libris.ro.

Stabilit in Israel de mai bine de doua decenii, Virgil Duda continua aici o prodigioasa cariera de prozator si eseist inceputa in Romania anilor ’60. Deja mai mult de jumatate din titlurile publicate de autor apartin perioadei sa-i zicem israeliene a biografiei si  bibliografiei sale, dar recunoasterea si aprecierea continua sa se manifeste mai ales in tara natala, exprimate prin premii si publicarea continua de catre editurile romanesti. La fel ca si cartile sale precedente, cel mai recent roman ‘Un cetatean al lumii’ este scris din perspectiva emigrantului evreu roman in Israel si se ocupa in mare masura de problematica diasporei romanesti, publicarea insa are loc in Romania in colectia ‘Fiction Ltd’ al editurii Polirom (noiembrie 2011). Citeste continuarea »

‘Observator Cultural’ si-a decernat premiile in saptamana trecuta. Din lista publicata, am retinut premiul pentru proza impartit de Lucian Dan Teodorovici pentru ‘Matei Brunul’, Editura Polirom, si Alexandru Vlad, Ploile amare, Editura Charmides, precum si premiul “Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia acordar lui Şerban Foarţă. Iata un fragment din cele rostite in seara galei de Iulia Popovici despre cartea lui Lucian Dan Teodorovici: “A doua carte premiată este romanul unei surprinzătoare maturizări, pe care, probabil, foarte puţini au anticipat-o atît de repede. Este un roman, să spun, istoric, este felul în care scriitorii generaţiei acestui autor şi scriitorii generaţiei mele abordează în stilul cel mai realist, cel mai dur realist, tema trecutului recent şi a memoriei faţă de care au responsabilitate: Lucian Dan Teodorovici –Matei Brunul.” Citeste continuarea »