Recenzii filme si carti

-O sa laud mereu Filmetari.com atunci cand vor prezenta filme mai vechi sau cand le vor prezenta intr-o maniera mai profesionista pe cele noi. Asa o sa fac si cu recenzia filmului “In the Bedroom” (2001), realizata de Daniela, care l-a notat cu 9/10: “Pentru mine, prestatia impecabila a lui Tom Wilkinson, in rolul unui tata rational si iubitor care se tine scai in a promova si respecta traditiile si principiile propriei familii, reprezinta unul dintre principalele motive pentru care filmul merita vizionat.”

-Pe Filmsinopsis.ro, ni se aduce aminte despre filmul pierdut si regasit, Odessa in fiamme (Odessa in flacari) a carei poveste este extrem de interesanta: “Odessa în flăcări este o coproducţie română italiană realizat în 1942 şi care vorbeşte despre soarta românilor din Basarabia după  invazia bolşevică. Nimic nu ar trebuie să fie deosebit la acest film, dar istoria sa particulară este una aparte. După instaurarea regimului comunism, producţia a fost interzisă, arhivată şi apoi pierdută. Pentru mult timp s-a crezut că tot ce a mai rămas sunt doar nişte cronici timide şi nişte imagini. La începutul noului mileniu, mai exact prin 2005 norocul surâde cinematografiei românești pentru că o copie a fost găsită întâmplător în arhiva Cinecitta din Roma. Producţia a fost restaurată dar calitatea filmului a avut de suferit. Cu toate acestea Odessa în flăcări este o producţie cu valoare istorică, un film despre abuzurile NKVD –ului în Basarabia.” Citeste continuarea »

De pe Web site-ul Timis-on-line aflam despre ultimele pregatiri pentru Festivalul Gărâna Jazz care va avea loc pe 21-22 iulie.: ‘Florian “Moşu’ ” Lungu va fi pentru a cincisprezecea oară prezentatorul Festivalului Gărâna Jazz, eveniment care atrage anual zeci de mii de melomontaniarzi pe muntele Semenic. Ediţia 2011 a evenimentului organizat de Fundaţia Jazz Banat aduce, între 21 şi 22 iulie, în ranchul muzical Wolfsberg, muzicieni din prima ligă a jazz-ului mondial, din SUA, Japonia, Norvegia, Elvetia, Suedia, Anglia, Franţa, Israel, Germania, Polonia şi România. Cei care au visat ani buni să-i audă cântând pe Hiromi Uehara sau Avishai Cohen îşi vor vedea idolii pe scenă şi dorinţele împlinite. “În grupurile ce vor concerta se regăsesc nume foarte importante ale scenei mondiale, cum ar fi Anthony Jackson, Simon Philips, Lezsek Moszder, Jon Hassel, Eivind Aarset şi mulţi alţii. Această ediţie va prilejui şi reveniri multaşteptate ale unor mari artişti români precum Liviu Butoi, Toni Kuhn, Luiza Zan, Horea Crişovan, Marius Mihalache şi Mario Florescu”, subliniază Marius Giura, directorul Festivalului.’ Remarc in special prezenta lui Avishay Cohen, poate unul dintre cei mai mari basisti de jazz din lume in acest moment, care a fost descoperit si lansat in anii 90 de Chick Corea si a facut parte multi ani din formatia sa, dupa care si-a dezvoltat o spectaculoasa cariera independenta. Citeste continuarea »

-Pe Marele Ecran, gasim un interesant comentariu cu privire la documentarul “When You’re Strange”, despre viata si cariera lui Jim Morrison, legendarul component al trupei The Doors: “Sunt exact 40 de ani de cand Jim Morrison murea inexplicabil intr-o cada din Paris, dupa o decada traita la limitele perceptiei, intre muzica si poezie, intre alcool si LSD, intre rai si iad, dar in deplina conformitate cu crezul sau “submission is suicide”. Daca-i asculti vocea cu care a facut din The Doors simbolul unei generatii si drapelul contra-culturii anilor ‘60 e destul de greu sa nu te frapeze ironia versului “when you’re strange, no one remembers your name”.”

-Pe MindPorn, gasim o introspectie a lui Bogdan asupra teoriei celor 21 de grame si usuratatea sufletului, cu referire, normal, asupra filmului “21 Grams” a regizorului mexican Inarritu, trecand prin teoriile lui Papini sau Kundera: “Teoria celor 21 de grame cu care corpul s-ar uşura în momentul morţii, deci greutatea sufletului, prezentată în finalul filmului este de fapt laitmotivul întregii desfăşurări şi vine să completeze ideea difuzată de uşurătatea fizică a vieţii umane. Această uşurătate se traduce prin instabilitatea vieţii, precum inima personajului jucat de Sean Penn şi a posibilităţii reluării vieţii, cu o inimă nouă care conferă aceeaşi senzaţie de fragilitate ca cea veche.” Citeste continuarea »

Expozitia dedicata artistilor avangardisti evrei din Romania deschisa la Muzeul Evreiesc din Amsterdam sub titlul “Van dada tot surrealisme” a fost semnalata in mai multe publicatii europeene intre care prestigiosul ziar Le Monde. Este mentionat in articol expunerea unor lucrari ale unor artisti cunoscuti din perioada interbelica cum au fost Marcel Iancu, Maxy, Victor Brauner, Jules Perahim.

Postul de radio Europa Libera si-a incetat activitatea pentru Romania, dar Web site-ul sau contine deseori informatii interesante si mai ales exceptionale piese de arhiva care documenteaza istoria Romaniei in a doua jumatate a secolului trecut si lupta curajoasa a intelectualilor si a tuturor celor care au indraznit sa-si ridice glasul impotriva dictaturii. Iata facute publice acum textul si inregistrarea unui dialog de acum 20 de ani pe teme politice si culturale intre Monica Lovinescu si Matei Calinescu. Iata aprecierea pe care Matei Calinescu o facea situatiei din Romania in 1991: ‘Mie mi se pare că intelectualii români şi tineretul, cei mai buni, cei mai creatori, 4-5 la sută din populaţia României, trec printr-o dramă extraordinară şi îţi spun sincer că mie mi se rupe inima când mă gândesc la ei. Pentru că ei trăiesc într-o ţară, în care s-a prăbuşit un regim, s-a prăbuşit o ideologie. Dar cei care au susţinut acel regim au rămas şi ei încearcă pe toate căile să-şi menţină puterea şi sunt gata să ucidă speranţa şi să creeze acestei generaţii extraordinare, extrem de talentate, o situaţie fără speranţă, o situaţie care pe mine mă întristează foarte tare, pentru că eu cred în potenţialul creator al României. Toate astea pe un fond de polarizare naţionalistă, care nu promite nimic bun.’ Citeste continuarea »

Era in ultima mea vacanta mare de licean, intre clasa a 11-a si a 12-a.In sala de sport de la subsolul liceului Sfantul Sava reusisesm sa convingem directiunea liceului sa permita organizarea unei discoteci, folosind faptul ca baiatul directoarei liceului era coleg cu noi de clasa. Cel mai bun prieten al meu era DJ-ul principal si animatorul serilor, se ocupa serios de muzica si impreuna cu el exploram spatiul liber al muzicii rock al carui principal canal de distribuire in Romania erau emisiunile ‘Metronom’ ale lui Cornel Chiriac la Radio Europa Libera. Pe cai necai facea rost de discurile cu muzica auzita la Europa Libera, o copia pe benzi de magnetofon si o prezenta in discoteca liceului. Curaj? Inconstienta? In primul rand dragoste de muzica si de libertate. Citeste continuarea »

-Pe Silence’s Blog, aflam parerea lui Klausen despre Game of Thrones, serialul care face in aceasta perioada furori pe HBO si este foarte comentat in blogosfera din Romania: “HBO face o treaba extraordinara. Totul este perfect, costume, decoruri, coloana sonora. Insa marele atu al filmului, desprins direct din paginile cartii, sunt personajele, interpretate perfect de catre fiecare actor in parte. Este imposibil sa gasesti un personaj slab, asta daca nu cumva incepi sa cauti printre figuranti, insa ma indoiesc ca vei gasi scapari si acolo. La dracu, pana si prostituatele joaca bine.”

-Tot Klausen scrie despre Perfume-The Story of a Murderer, un film extrem de interesant, care m-a atras si pe mine si asupra caruia m-am aplecat si eu (dar, pana acum, doar o jumatate de ora): ““Perfume” este o splendoare macabra, o apologie a obsesiei, o poveste fascinanta despre genialitate sau despre nebunie, ambele ingemanandu-se sub chipul unui personaj totalmente lipsit de emotii, o masinarie de ucis subjugata total unui tel imposibil de inteles.” Citeste continuarea »

Midnight in Paris (2011)
Regia: Woody Allen
Distributia: Owen Wilson, Rachel McAdams, Michael Sheen, Carla Bruni, Kathy Bates, Marion Cotillard, Adrien Brody

Nu exista o idee mai buna sa vezi acest film minunat al lui Woody Allen decat intr-un cinematograf de arta de pe Rive Gauche din Paris si apoi sa iesi si il rememorezi pe strazile orasului. Un miracol s-ar putea intampla, chiar daca nu identic cu cel trait de personajul principal al filmului. Miracolele nu ar trebui oricum sa fie identice, nu-i asa?

Gil, eroul filmului, este scenarist la Hollywood, indeajuns de plin de succes pentru a nu-i pasa sa fie indragostit de fata nepotrivita, indeajuns de plin de succes pentru a nu-i pasa ca pleaca de langa ea si de langa tatal acesteia – un magnat corporatist – cand isi da seama de ceea ce noi cunoastem de la prima scena, respectiv ca ea nu i se potriveste, nu se potriveste asteptarilor sale artistice  si umane, visurilor sale de a deveni un scriitor adevarat si poate de a trai in Paris  asa cum au facut Scott Fitzgerald si Hemingway in anii de aur `20 si `30 din secolul trecut. Citeste continuarea »

Intre comentarii si discutii aprinse legate de ultimele declaratii politice si aniversari, Dilema Veche alege ca tema a saptamanii personalitatea lui Emil Cioran, la 100 de ani de la nastere, prefatata de Luiza Vasiliu: ’100 de ani de Cioran. Vor fi şi 200, şi 300, timp în care E.M. va avea grijă să ne întreţină insomniile, să ne neliniştească speranţa şi să ne ascută lucidităţile. 100 de ani, şi încă sîntem în plină dezbatere, Cioran e un „caz“ pe care ne străduim să-l lămurim cu cîteva artificii morale bine plasate. 100 de ani: în Franţa, Cioran e subiect de bac; la noi, are parte de-o colecţie de Opere complete în curs de completare. Tot e ceva. 100 de ani de Cioran sînt, pînă la urmă, un bun prilej de relecturi şi reevaluări personale. Acesta este şi motivul pentru care ţineţi acum în mînă (sau citiţi pe Internet) un dosar Dilema veche despre Cioran. Am vrut să vedem cam în ce punct mai sîntem în relaţia noastră cu filozoful, où nous en sommes, vorba francezului, dincolo de entuziasmul cioranofililor. Era, pur şi simplu, timpul. ‘ Citeste continuarea »

-Adina a promovat in aceasta saptamana o noua disputa in blogosfera cinefila despre filmele porno-opere de arta: “12 bloggeri recomandă 12 filme porno de artă. Acest articol ad-hoc nu se adresează tahicardicilor așa că nu răspundem pentru eventualele efecte secundare. Interesant de observat ce reprezintă pentru fiecare pornoteca cu gust, poate tragem și niște concluzii terminologic-ideologice la final. Enjoy! ”

-Pe MyMagicStar descoperim amanunte despre un film din Serbia, lansat in Romania pe 24 iunie: Tilva Ros/Muntele Roşu: “Fiind născut și crescut în Bor, am sentimente contradictorii față de acest loc, deoarece, în Serbia, Bor este unul dintre simbolurile industriei distruse. E parțial corect să-l numești așa, dar, în mintea mea, nu mi l-am imaginat niciodată ca pe un ținut post-industrial pierdut din Europa de Est. N-am simțit niciodată că trăiam într-un oraș fantomă de nicăieri, dimpotrivă, pentru mine a fost întotdeauna cel mai frumos loc de pe pământ. Şi, datorită reziduurilor miniere din jurul orașului, mi s-a părut întotdeauna că seamănă cu deșertul Arizona”, spune regizorul filmului, Nikola Ležaić. Citeste continuarea »

Blogul ‘Spectator’ al Ilenei Lucaciu include o relatare de la editia a 9-a a Festivalului Comediei Romanesti desfasurata in cursul lunii iunie: ‘Se derulează în întreaga țară o sumedenie de festivaluri, dar puține au o personalitate bine definită precum acest “festCo”. În urmă cu nouă ani, managerul destoinic al Teatrului de Comedie, George Mihăiță, a inițiat acest festival cu scopul de a acorda un sprijin dramaturgiei noastre pe segmentul – COMEDIEI. O inițiativă excelentă pentru publicul care preferă comediile, iar repertoriile teatrelor îi oferă permanent doar diverse piese străine bulevardiere, când realitatea noastră abundă în situații ce ar putea inspira pe dramaturgii mioritici pentru satire acide. Problema este că nu prea au apărut nume noi în dramaturgia noastră, și teatrele se întorc tot la Caragiale, e drept … contemporanul nostru autentic de un secol, sau la Eugene Ionesco. În ciuda crizei financiare, cu bani puțini, doar 48.000 de euro, Teatrul de Comedie a prezentat cea de a IX-a ediție a proiectului său generos în intenția de a sprijini comedia autohtonă. Ca de obicei, cu efortul unui secretariat literar devotat rostului său, programul “festCO” a fost bogat în manifestări. Centrul Vechi al Capitalei s-a animat, atât prin improvizațiile din fața Teatrului de Comedie, inspirat realizate de numeroși tineri, cât și printr-o serie de reprezentații OFF propuse de grupuri de teatru independente sau de absolvenți ai universităților de teatru (UNATC ori Universitatea Hyperion). N-au lipsit nici lansările de carte și dezbaterile. În fața teatrului, ingenios decorată, seară de seară s-a adunat un numeros public pentru a viziona spectacolele selectate pentru concurs pe care le vom comenta în ordinea programării.’ Citeste continuarea »