Filme si carti

-Pe blogul “Un film pe zi”, ni se aduce aminte de Brigitte Bardot si filmul care a consacrat-o, “Et Dieu crea la femme” (1956). Cu ocazia asta, mi-am reamintit ce frumoasa era ea atunci si cat de mult timp a trecut de cand am vazut filmul, undeva inainte de liceu: “Et Dieu… crea la femme e ca o condamnare, o condamnare a frumuseții, a senzualității și a poftei de viață la o reprimare forțată, publică, acceptată. Sacrificiul pe care o femeie îl face pentru un bărbat e să renunțe exact la ce o definește și la ce o face atât de atrăgătoare. La brațul soțului ei, femeia e o ființă pe cale să înceteze și la a mai visa la libertate.” Citeste continuarea »

Daniel Cristea-Enache recenzeaza in ‘Observator literar’ cea mai recenta si mai lejera in ton si subiect a Doinei Rusti intitulata ‘Patru barbati plus Aurelius’: ‘Încercînd să facă multe (prea multe) într-un roman, totuşi, de dimensiuni medii spre mici, Doina Ruşti nu va exploata pînă la capăt planul acesta de îngroşare satirică. Dar chiar şi aşa, acesta va da, în ansamblu, paginile cele mai bune ale cărţii. La pasivul romanului e de trecut în schimb tendinţa irepresibilă a prozatoarei de a exagera şi a forţa uşi deja deschise … Ca întreg, însă, romanul se ţine şi se citeşte cu plăcere, inclusiv într-un vagon de RER în care călătorii din jur nu mai citesc nimic, fiindcă au deja rezumatul.’ Citeste continuarea »

The Tourist (2010) – Turistul
Regia: Florian Henckel von Donnersmarck
Distributia: Johnny Depp, Angelina Jolie, Paul Bettany, Timothy Dalton

Marturisesc ca nu imi place Angelina Jolie. Ca actrita, mi se pare ca nu face nimic in sensul de a-si folosi mai mult talentul actoricesc decat felul in care arata, iar felul in care arata… Ei bine, nu este genul meu si nu sunt probabil genul ei, si nu imi pasa deloc despre povestea ei de dragoste cu Brad sau despre copiii lor adoptati. Pe de alta parte, il admir foarte mult pe Johhny Depp, m-a facut sa urmaresc chiar si filme despre pirati si este unul dintre actorii care, din punctul meu de vedere, nu poate face nimic gresit. Asa ca mi-am asumat riscul si am apasat pe butonul ‘Record’ al canalului de cablu pentru a inregistra ‘The Tourist’ si apoi pe ‘Play’ pentru a-l viziona. Citeste continuarea »

-Adina a vazut ultimul film al lui Clint Eastwood, J. Edgar, laudat si multasteptat, dar care ei nu i s-a parut atat de grozav cum au facut-o filmele mai vechi ale regizorului american: “Pe lângă machiaj s-a oferit o deosebită atenție costumelor, Leonardo diCaprio a schimbat peste 80 de costume în timpul filmărilor, scenariul însuși este presărat cu numeroase referiri ironice la adresa unui soi de fetiș vestimentar al personajelor masculine. Având toate aceste elemente de public (să le zic) la îndemână: glumele, apropourile, demersul brainwash al poveștii, J. Edgar e o cine-biografie destul de statică, lipsindu-i acea imobilitate tensionată pe care o întălnim la recentul Tinker Tailor Solder Spy spre exemplu.”

-Bogdan ne desfata cu o animatie belgiana de care nu am auzit, dar pe care el o recomanda iubitorilor de cinema-Panique au village, din 2010: “Scene și motive grotești – țăranul mâncând o felie imensă de pâine prăjită cu Nutella, măcarul-toboșar, calul vorbitor la telefon sau conectat la paginile de cumpărături on-line, etc. – toate duc într-o direcție perfectă (și cine mă cunoaște, știe sigur că fac precum Sandy Bell beată, când mi se învârte în fața ochilor asemenea scenariu). Vorbesc de imaginație fără limite, de absurd, de umorul subtil. Nu e un film animat la care să râzi pe săturate, ci mai degrabă un metraj cu atât de multe „invenții” care îți fură un surâs, surpins fiind de cum de previzibil ar putea fi rezolvat întregul fir narativ, și cum de subtil așteptările îți sunt năruite.” Citeste continuarea »

‘Reteaua literara’ reproduce o cronica semnata de Nanu Peri in ‘Jurnalul Saptamanii’ care apare la Tel Aviv la cel mai recent roman al lui Virgil Duda ‘Un cetatean al lumii’ publicat la Polirom: ‘… o carte ambițioasă, în care povestea (“the story”) este de fapt o carte în carte, prilejuită de preocuparea autorului (deghizat în narator) să pătrundă provocarea gândirii reflexive: să vezi lucrurile cum sunt, nu cum apar. Și în acest fel, să caute răspunsuri satisfăcatoare la eterna dilemă de a-şi poziționa propria judecată privind mecanismele personalitații umane. Urmărind această idee, leit-motivul cărții și moţivația sa ultimativă este satisfacerea nevoii de cunoaştere de sine, poate cel mai greu de dobândit grad de cunoaştere.  “Cunoaşte-te pe tine însuți” , anticul clasic îndemn înscris pe frontispiciul Templului din Delphi, -cel cu Oracolul-, devine un obiectiv obsedant al actualei existenţe a naratorului aflat la un moment de restrişte a vieții cand apar semnele apropierii de varsta a treia, etapa bilanţurilor, cel mai important pentru el fiind reevaluarea relațiilor umane care au avut un rol semnificativ în viata sa.’ Citeste continuarea »

-Pe Raluk.ro, o recenzie a Anei Barbu la un film pe care l-am urmarit de Revelionul care tocmai a trecut si ne-a facut (mie si prietenilor) o placuta impresie. E vorba de Bridesmaids: “Da! da! da! Recomandat cu tarie celor cu stomacul un pic mai exersat la momente de comedie pur fizica si de situatie, fratiorul. sau mai bine zis surioara filmului Hangover merita cel putin o vizionare. Dar pregatiti-va din timp provizii de rontait, pentru ca pragul de 2 ore e depasit. Sa imi spuneti daca a meritat!” Nota de pe Raluk.ro: 8.5/10

-Pe FilmSinopsis.ro a fost saptamana David Croneberg. Dupa recenzia la Crush, a urmat una la filmul “Dead Ringers” din 1988: “Filmele lui Cronenberg sunt ciudate, obsesive şi păşesc prin personajele create cu uşurinţă spre tărâmul nebuniei, pe drumul pierzaniei  mai ales când obsesia îşi face loc în subconştient. Dead Ringers, cu Jeremy Irons într-un rol de excepţie, are eticheta de bizar încă de la început, când aflăm că personajele personale sunt doi gemeni identici, doi doctori ginecologici legaţi printr-o relaţie un pic ciudată. Nedespărțiți Beverly şi Elliot, lucrează împreună, fac schimb adesea de vieţii şi îşi împart partenerele de pat, pentru ca mecanismul realizat de cei doi încă de când erau mici copii să funcţioneze perfect.” Citeste continuarea »

The Ides of March (2011) – Ziua tradatorilor
Regia: George Clooney
Distributia: Ryan Gosling, Paul Giamatti, George Clooney, Philip Seymour Hoffman, Evan Rachel Wood, Marisa Tomei

2012 este an electoral in Statele Unite si fiecare sezon electoral american este precedat cu cateva luni de un sezon de filme electorale. Trebuie sa fie cateva luni in avans care face ca anul de filme electorale sa fie un pic diferit de anul calendaristic, dar sa nu uitam ca exista si anul financiar, ca sa nu mai vorbim de varietatea anilor religiosi, toti acestia diferiti. Sunt doua motive imporante pentru care sezonul de filme electorale este diferit de sezonul electoral – in primul rand, desigur, sezonul premiilor Oscar si faptul ca, pana in iunie sau septembrie, realitatea devine prea interesanta pentru americani pentru a le mai pasa de filme. Asadar, timpul de a urmari filme electorale a venit si ‘The Ides of March’ este probabil primul film semnificativ al anului electoral 2012 . Citeste continuarea »

Tudor Banus scrie in ‘Observator Cultural’ despre ‘Aventura Stein-ilor’ expozitie despre si cu colectiile fratilor Stein, pe care eu am reusit sa o vizitez anul trecut la Muzeul de Arta Moderna din San Francisco (SFMOMA): ‘Se trece în revistă, de-a lungul sălilor, povestea – cu unele episoade dramatice – a acestei colecţii şi a protagoniştilor ei. Din păcate, nu sînt căutate şi cauzele psihologice care i-au împins pe aceşti evrei americanizaţi de trei generaţii, dar cu inima rămasă în Europa, să fie atît de atraşi de modernismul ce se năştea sub ochii lor. Dar cine poate descifra această misterioasă alchimie sufletească? Oare faptul că au fost tăvăliţi de sute de ani de Istorie şi de diverse interdicţii de a exersa cutare şi cutare meserie, i-a făcut atenţi la toate mutaţiile: tehnologice, sociale sau de mentalitate, plasîndu-i pe creasta valului, cu ochii aţintiţi spre orizont, scrutînd noutăţile ce nu vor întîrzia să apară…?’ Citeste continuarea »

Drive (2011)
Regia: Nicolas Winding Refn
Distributia: Ryan Gosling, Carey Mulligan, Bryan Cranston, Ron Perlman

In mod sigur, ‘Drive’ este un thriller. Un tip diferit si neasteptat de thriller. Oricine a vazut acest film isi va aminti poate linia povestii si cateva secvente ale actiunii, unele dintre ele extrem de violente. Spectatorii isi vor aminti in primul rand cele doua personaje principale si povestea lor de dragoste aproape ireala, isi vor aminti privirea calma si concentrata a lui Ryan Gosling (nu aflam niciodata numele personajului, el este doar Soferul) care se transforma in tandrete ori de cate ori intalneste zambetul controlat al lui Irene (Carey Mulligan). Un sarut urmat de o ucidere violenta, acesta este singurul contact fizic dintre cei doi pe parcursul filmului. Citeste continuarea »

-Adina de la Buticul cu filme si carti a vazut filmul lui David Fincher, “The Girl with Dragon Tattoo”, pe care toata lumea il considera un remake al versiunii suedeze de acum trei ani: “Filmul lui Fincher este deci un fals-remake așa cum este True Grit sau Tron: Legacy, până la urmă noțiunea de remake nu cred că ar conveni nici unui autor care face/produce/regizează filme de autor, noțiunea în sine de re-make pare să eludeze creativitatea, poate că cea de re-fresh ar fi mai potrivită. Remake-ul îmi pare a fi un gen imposibil. David Fincher reinventează practic noțiunea de remake și o reîmpământenește pe cea de adaptare, aș îndrăzni să-l numesc pe Fincher un alter-modern, el dă o nouă interpretare unui subiect recent abordat, acceptând-o pe prima fără niciun fel de problemă, conviețuind cu ea. Demersul întreprins de Fincher îmi amintește (deplasat, dar merită amintit) de cel al lui Erik Charell care în 1931 turna Congress Dances în trei variante: în engleză, franceză și germană.” Citeste continuarea »