Recenzii filme si carti

Una dintre primele scene din ‘Zavet’ (care cred ca se traduce prin ‘Promisiunea’ sau ‘Promite-mi’ ) face parte din categoria secventelor care raman in memorie pentru multa vreme. Suntem introdusi in universul unui sat din muntii Serbiei, in care au ramas trei locuitori – bunicul a carui munca si inventii low-tech sustin economic si apara satul si modul lui de viata, nepotul adolescent care va fi eroul principal al filmului, si profesoara care isi vede scoala cu un singur elev inchisa de o gasca de inspectori de la ‘centru’, o femeie putin trecuta ca varsta dar destul de nurlie inca pentru a atrage atentia adolescentului, in timp ce ea incearca sa faca acelasi lucru cu singurul barbat ramas din sat – bunicul. Citeste continuarea »

Unul din motto-urile studiourilor Disney inca de la inceputurile sale a fost “pentru fiecare zambet trebuie sa fie si o lacrima”. Aceasta a zecea creatie a parteneriatului Disney-Pixar balanseaza intre lacrimi si rasete traducand intr-o fascinanta realizare motto-ul de mai sus.

Si cu acesta inauguram seria filmelor de Craciun americane, suntem siguri ca vor urma suficiente in perioada urmatoare ca sa ne putem plictisi in voie. Filmul este de anul trecut, nu stiu cum a trecut prin fata mea, imi place de Reese si m-am decis sa il vad intr-o seara linistita, in cadrul familiei. O combinatie a farmecului sarbatorii de Craciun, cu o comedie romantica avand o miza fortata si multe, dar multe, familii dezbinate.

La recomandarea unei prietene din blogosfera literara, am cautat sa vad acest film, considerat, pe drept cuvant, una dintre cele mai bune comedii romantice ale anului. Iata ingredientele: Luati o femeie stapana pe sine, frumoasa si inteligenta, de cariera, obsedata de control si autocontrol, care si-a stabilit singura scopurile in viata, atat in privinta partii profesionale, cat si a barbatului ideal: doctor, amabil, frumos, inteligent, gata oricand sa o ajute.

Intampinata de gazdele simpatice si primitoare, in ambianta eleganta a CinemaPro, m-am asezat multumita in fotoliul confortabil si m-am pregatit sa ma deconectez de la umezeala si mohoreala unei dimineti de mijloc de noiembrie. Deconectare care mi-a reusit, insa si cu un mic efort de vointa din partea mea.

Seria filmelor usurele din ultima perioada a continuat cu acest Spread, asupra caruia s-a facut mare reclama si tam-tam, undeva prin vara acestui an. L-am amanat si bine am facut, dar venindu-i randul, am incercat totusi sa fiu atent la ceea ce se desfasura pe ecran. Si am gasit putina comedie, desi s-a dorit asta, putin romantism, lucru pe care poate nici nu si l-a propus. In schimb, relatii trase de par, dar, in lumea moderna si grabita, complet plauzibile, si mult-mult sex. Citeste continuarea »

Sentimentele mele cu privire la filme diferite depind de momentul in care le vizionez. La nebunia care s-a instaurat in viata mea, la oboseala zilnica, un film usurel, care sa ma faca sa zambeasca, sa visez si sa nu gandesc prea mult, este binevenit, de aceea, poate, cinefilii “de cariera” vor stramba din nas cand vor vedea impresiile si, mai ales, nota. Dar, sa visam!

Dupa ce mi-am cumparat biletul pentru film, am ridicat ochii spre peretele din fata mea si am tresarit, cotropita de panica. Doua pancarde mi-au biciuit celulele memoriei: “ Sa ingrijim si sa folosim in cele mai bune conditii utilajul” a fost prima si “Sa indeplinim si sa depasim planul de productie” a fost a doua lozinca, ambele aducand cu ele atmosfera de tembelism in masa, in care mi-am petrecut anii de inginer stagiar intr-o mare uzina socialista si apoi mare parte din viata traita in Epoca de Aur. Citeste continuarea »

Imi aduc aminte de Borat, care mi s-a parut simpatic la momentul vizionarii sale, asa ca incerc sa imi dau seama unde a gresit Sacha Baron Cohen, care se crede prea mare actor si incepe sa dezamageasca profund inca de la primele aparitii cu care se considera demn de luat in seama. Rezulta un film mult prea promovat, care se doreste o supercomedie si nu reuseste decat sa dezguste. Nu stiu daca am ras de doua ori, dar mi s-a facut scarba in alte multe momente (si nu sunt deloc pudic!), scene prea trase de par, sex explicit, clipe dezgustatoare. Citeste continuarea »

‘Whatever works’ este primul film lipsit de actorii binecunoscuti dupa o serie de filme in care Woody Allen a adus in distributie staruri de cinema cum ar fi Penelope Cruz si Scarlett Johansson. Probabil este una din cauze pentru care filmul aduce o senzatie de prospetime care este atipica. De asemenea, il readuce pe Allen in familiarul Manhattan dupa cativa ani de pribegie prin Marea Britanie si Europa. Desi produsul final este un film tipic al lui Allen, el are totusi sarm, iar rezultatul este un film de divertisment peste medie. Citeste continuarea »