În week-end-ul ce a trecut a avut loc în micul oraş subcarpatic unde locuim o spectaculoasă manifestare intitulată Serbările Toamnei, ediţia a doua. Trec peste această manie a fiecărui orăşel şi cătun de a-şi organiza serbări, festivaluri, baluri, beţii şi alte chermeze din banii publici, mai ales acum în timp de recesiune economică, trec peste şmecheria primarilor care îşi fac reclamă pe banii concetăţenilor săi punându-l pe ţambalagiul-şef (prezentatorul) să ţipe „şi acuuum, la final, să muuuulţumim domnului primar că a organizat această petrecere, aplauze vă rog” ca şi cum primarul o face din şi pe banii lui şi vreau să ajung la încercarea mişcării scriitoriceşti din oraş, destul de bine reprezentată de a oferi un mic stand cu cărţi care puteau fi achiziţionate în schimbul unor sume de bani infime. Citeste continuarea »
Snobismul pozitiv
Despre Mihail Sebastian şi “Oraşul cu salcâmi”
“Oraşul cu salcâmi”, de Mihail SebastianEditura Blassco-Lucman, Bucureşti, 2004
Cu ceva timp în urmă, Dragoş ne trimitea o leapşă despre Mihail Sebastian, căreia îi răspundem acum şi, cu această ocazie, ne cerem scuze pentru întârziere. El întreba atunci următoarele: „dacă ar fi să spuneţi ce înseamnă Mihail Sebastian pentru voi, ce-aţi spune?” Citeste continuarea »
Platon şi ornitorincul intră într-un bar, de Thomas Cathcart şi Daniel Klein
“Platon şi ornitorincul intră într-un bar…Mic tratat de filosdotică”, de Thomas Cathcart şi Daniel Klein Editura Nemira, Bucureşti, 2009
Traducerea din limba engleză de Adriana Bădescu
Moto: “Problema cu mâncarea germană este aceea că, oricât ai mânca, peste o oră tot eşti flămând de putere.”
Editura Nemira continuă seria cărţilor bune scoase în ultimul timp şi, să spunem, oferite pe gratis, criticilor literari sau simplilor recenzenţi, printr-o carte care ar putea să prinsă bine la publicul larg, deoarece intră pe o nişă care se cere a fi exploatată. Este vorba de o carte de filosdotică, concept explicat de cei doi autori printr-o introducere in filosofia clasică şi nu numai, dar nu prin definirea ternă a unor termeni sau conceptualizarea excesivă, ci prin folosirea glumelor sau bancurilor, prin paralelismul dintre umor şi seriozitatea filosofiei. Citeste continuarea »
Există istorie adevărată?, de Neagu Djuvara
“Există istorie adevărată ? Despre «relativitatea generală» a istoriei. Eseu de epistemologie”, de Neagu Djuvara
Editura Humanitas, Bucureşti, 2008
Moto: „O viziune definitivă a trecutului e cu neputinţă. Aceasta e pricina majoră care explică imposibilitatea absolută de a scrie asupra oricărui subiect din orice perioadă o istorie definitivă – fiindcă, încă o dată, trecutul nu e încremenit pe vecie, iar focul mocneşte sub cenuşă. Aceasta e drama istoricului: oricare ar fi ştiinţa, iscusinţa şi talentul lui, viziunea pe care o are a trecutului este, în mod fatal, depăşită după două-trei generaţii, câteodată chiar mai repede”.
Pentru Neagu Djuvara, teoria cunoaşterii nu este o necunoscută, la fel cum nu este nici filosofia istoriei. Să nu uităm că, în 1972, la vârsta de 56 de ani, a obţinut doctoratul de stat la prestigioasa universitate de la Sorbona cu o teza de filosofie a istoriei. De altfel, este un specialist de mare ţinută în toate aceste domenii, studiile sale dovedind, daca era nevoie, acest lucru: este licenţiat în istorie la Sorbona (1937) şi doctor in drept la Paris (1940), diplomat de seamă în perioada celui de-al doilea război mondial în cadrul Ministerului de Externe român, dar şi perioada comunistă a ţării noastre în Republica Niger. Citeste continuarea »
Cele mai frumoase amintiri, de Françoise Sagan
“Cele mai frumoase amintiri”, de Françoise SaganEditura Nemira, colecţia Babel, Bucureşti, 2009
Traducere din limba franceză de Ion Doru Brana
Ţărănimea şi puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România
“Ţărănimea şi puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România (1949-1962)”, Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (editori)Editura Polirom, Iaşi, 2005, Colecţia Document
Este destul de greu să pleci la o cercetare exhaustivă a unei perioade lungi a istoriei României din perioada comunistă, chiar dacă aceasta este specializată pe un tărâm aparent restrâns, dar de fapt întins pe teritoriul intregii ţări, nu numai din punct de vedere al suprafeţei, ci şi al ideologiei. Vorbim aici despre procesul de colectivizare a agriculturii româneşti, un proces început aproape imediat după instaurarea totală a Partidului Comunist la putere (sub masca Partidului Muncitoresc sau a Frontului Plugarilor), continuat pe parcursul a cel puţin unui deceniu şi finalizat prin „Raportul cu privire la încheierea colectivizării şi reorganizarea conducerii agriculturii prezentat la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale” din 27 aprilie 1962. Citeste continuarea »
Următoarea poveste, de Cees Nooteboom
“Următoarea poveste”, de Cees NooteboomEditura Univers, colecţia Cotidianul, Bucureşti, 2006
Traducere din neerlandeză de Gheorghe Nicolaescu Moto: „Dacă m-ai întreba care este lucrul cel mai dificil pentru mine, aş răspunde: pierderea măsurii. Fără ea n-o scoatem la capăt. Viaţa ne este prea serbădă, prea expusă, am închipuit tot felul de repere pentru a ne fixa raporturile, nume, epoci, unităţi de măsură, anecdote.”
O nouă „cărticică” de la Cotidianul pe care am apucat-o din bibliotecă pentru a-mi vindeca o după-amiază şi am sfârşit să îi citesc febril finalul depăşind pauza de masă, interesat să văd finalul. Pe ansamblu, nu m-a entuziasmat aşa de mult, însă povestea m-a prins, m-a acaparat, deşi rămân la părerea că felul cum a fost spusă a fost complicat şi de multe ori pe dinafara subiectului principal. Citeste continuarea »
