Recenzii filme si carti

Iata cateva cuvinte ale lui Cristian Mungiu, care explica cu umor – intr-un interviu – aceasta ultima (dar nu cea de pe urma) creatie a sa: „Am vrut ca după 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi până la următorul meu film de autor să ofer publicului român o comedie, iar Amintiri din Epoca de Aur, film episodic şi colectiv, îmbină punctele de vedere a cinci colegi de generaţie cărora le-a făcut plăcere să Recupereze, să Refolosească şi Recondiţioneze amintirile din perioada nopţilor pierdute la bairamuri, video şi cozi“.

Sunt trei scene magnifice in frumosul ultim film al lui Almodovar. Prima dintre acestea este scena de deschidere – vedem o imagine, o femeie de fapt, reflectnadu-se in ochii cuiva. Curand aflam ca acest cuiva este Harry Caine – pseudonimul lui Mateo Blanco si ca el este orb. Perceptia realitatii prin alte simturi decat cele naturale este una dintre temele acestui film. Situatia pe care o aflam mai tarziu este chiar mai tragica de vreme ce eroul a fost odata regizor de cinema, o arta care este vizuala prin definitie. O drama din trecut i-a schimbat viata, i-a luat vederea si a condus la o schimbare a identitatii. Citeste continuarea »

The Time Traveler’s Wife (2009)-Sotia calatorului in timp

Henry DeTamble (interpretat de Eric Bana) sufera de o mutatie genetica, care inca din copilarie, il arunca involuntar in calatorii in timp, fara sa isi poata tine sub control nici momentul, nici destinatia acestora si mai ales, neputand sa-si pastreze asupra sa, in momentele transmutarilor, niciun fel de imbracaminte. Bibliotecar fiind, lucrand prin urmare, intr-un mediu elevat si incarcat de puterea ideilor si a cuvintelor, fapt care probabil ii aduce un pic de pace sufleteasca fata de traumele la care il supune viata, face cunostinta cu Clare Abshire, fara insa a o recunoaste, fara a-si aminti intreaga istorie a intalnirilor lor, inca decand aceasta avea varsta de 6 ani. Citeste continuarea »

Un film britanic admirabil, care poate fi recomandat oricui drept unul dintre cele mai emotionante, mai pline de entuziasm si de pasiune (dar nu una in sens exotic, ci o pasiune realista pentru ceea ce faci in viata) filme ale anului 2009. Si, pentru mine, filmul anului pana in acest moment, pentru ca intruneste atat de multe calitati, incat l-am considerat aproape fara cusur: muzica exceptionala, pur si simplu, fapte reale, hobby-uri transformate in credinte, dorinta de a face ceva perfect pana la capat, regie impecabila, interpreti de mare valoare, intre care il remarc pe extraordinarul Philip Seymour Hoffman, un actor complet, capabil de a face un mare rol din orice scenariu (aviz celor care apreciaza actorii dupa infatisare, sex-appeal si nu dupa interpretare). Citeste continuarea »