The Astronaut’s Wife (1999) – Sotia astronautului
Regia: Rand Ravich
Distributia: Johnny Depp, Charlize Theron, Joe Morton, Clea DuVall

Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe ProVideo.ro.

The Astronaut’s Wife este un film care cu greu poate fi integrabil intr-o singura categorie. Este usor sa il consideram in categoria SF, pentru ca cheia de la care pleaca actiunea propriu-zisa este situat undeva in spatiu, la intalnirea cu o civilizatie extraterestra necunoscuta si invizibila, in cele din urma. Cu toate acestea, este un film mai mult unul de suspans-thriller si care, in ciuda unor momente bune, nu impresioneaza cu adevarat. Ceva lipseste. Chiar ma gandeam daca as fi vizionat un astfel de film daca lipseau cei doi actori principali, cei care aduc adevarata savoare filmului, impreuna cu Joe Morton, si anume Charlize Theron si Johnny Depp (un actor foarte bun, intr-un rol total negativ aici, fara discutie antipatic).

The Astronaut's Wife

Spencer este astronautul plecat in spatiu intr-o misiune aparent simpla, iar Jillian este sotia sa, educatoare simpatizata de toti copiii, ramasa acasa si asteptandu-si sotul iubit. Ea este sotia perfecta, care nu isi doreste decat sa aiba sotul cat mai repede acasa, cuminte si intelegatoare, incercand sa se integreze lumii pilotilor si a partenerelor acestora, chiar daca pare straina acestui lumi impuse de circustante. In ultima misiune, un incident misterios are loc pe nava, in doar doua minute cei doi piloti isi schimba comportamentul, incident insa pe care majoritatea expertilor il considera trecator, cu exceptia lui Jillian si a unui expert de la NASA, interpretat cu mare talent de Joe Morton.

Daca prima parte a filmului poate fi privita ca film SF impletit cu elemente dramatice, ultima parte se transforma treptat, trecand prin genul thriller, ajungand la un adevarat film horror, conturat de visele lui Jillian, de sinuciderea prietenei sale si uciderea surorii, precum si de transformarile din corpul sau, unde gemenii implantati intr-un adevarat viol savarsit de Spencer sunt doar viitorii germeni extraterestri, urmasii celor din spatiu mai degraba decat ai sotului plecat in misiune in spatiu.

Charlize Theron

Accentele psihologice nu lipsesc, Jillian fiind cea care trebuie sa isi reconstruiasca personalitatea in functie de noile conditii. Intrebarea pe care si-o pune tot timpul, odata cu descoperirile fostului expert NASA, este aceea de a-si dea seama daca a innebunit sau ceea ce i se intampla e adevarat. Chiar daca decizia pe care o ia in aceasta privinta este definitiva (si puteti observa aceasta din film), finalul este destul de ambiguu, in sensul bun al cuvantului, lasand spectatorul sa decida daca Jillian a trecut de partea buna sau dimpotriva a devenit ea insasi personajul negativ.

Johhny Depp si Charlize Theron sunt foarte convingatori in rolurile lor, chiar daca nu sunt cele mai bune ale lor, iar Depp este chiar personajul negativ, putin pus in valoare si ne aflam inclusiv in fata unor efecte speciale bine realizate. Cu toate acestea, de multe ori scenariul lasa de dorit, nu este liniar si consecvent, iar aceasta dauneaza in final filmului, nefacand-ul un clasic al genului, ci doar unul mediu.

Nota: 6/10

Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe ProVideo.ro.

Never Been Kissed (1999) – Un sarut adevarat
Regia: Raja Gosnell
Actori: Drew Barrymore,

Lenea mea naturala din ultimul timp (pe care o scuz mereu cu motive de lipsa de timp sau de oboseala) m-a determinat sa renunt la filmele mele obisnuite – clasice sau, in orice caz, memorabile, in genul celor “1001 filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata” – si sa plec pe o panta descendenta, intr-un anumit sens, in orice caz pe drumul filmelor slabute, dar relaxante, asa cum sunt multe comedii romantice. Din aceasta categorie, face parte si “Never Been Kissed”, un film ce mi-a atras atentia datorita uneia dintre actritele mele favorite a acestui gen, simpatica si nonconformista Drew Barrymore, care si aici este la fel de emotionanta si atragatoare.

Este un film despre adolescenti, dar premisa este mult mai importanta decat o simpla harjoneala dintr-un liceu sau colegiu american: personajul principal – Josie Geller – are deja 25 de ani, lucreaza de mai multi ani in redactia celui mai important cotidian din Chicago (Sun Times), dar poarta pecetea unei inteligente peste medie si de aceea nu a fost niciodata lasata sa coboare in strada si sa realizeze cele mai intresante pagini ale ziarului, respectiv reportajul sub acoperire. Sansa i se ofera intr-o buna zi, insa se afla in fata unei adevarate provocari si, mai ales, in fata unui cosmar din trecut: trebuie sa fie din nou liceeanca, sa infrunte temerile unui trecut de tocilara, un timp in care nu s-a integrat in niciun moment si care a lasat urme adanci in prezent.

Drew Barrymore si David Arquette

In clipa in care revine in liceu, filmul se transforma in comedia adolescentina tipica: tocilari versus fitosi, fite si dusmanii, relatii romantice sau doar pe baza de sex, glume nesarate la adresa celor care nu se integreaza. Pentru Josie insa este o provocare si o dorinta de a-si invinge temerile, mai cu seama ca ascunde un secret pe care doreste sa il depaseasca: nu a sarutat niciodata un barbat, pentru ca isi asteapta inca idealul. Incercand sa se integreze, trebuie sa renunte la adevaratii prieteni, insa in momentul in care cei de la ziar ii solicita sa scrie despre relatiile (sexuale sau de dragoste) dintre elevi si profesori, renunta si se intoarce cu picioarele pe pamant.

Drew Barrymore este, normal, senzatia acestui film, este o actrita care se muleaza perfect pe astfel de roluri, datorita frumusetii si, mai ales, naturaletii pe care o aduce fiecarui rol. Alaturi de ea, un actor care se impune este David Arquette, care joaca rolul fratelui lui Josie, la fel de “batran” pentru un personaj de liceu, dar care impresioneaza prin farmec si simplitate. Un film agreabil, simpatic, departe insa de ceea ce ne dorim chiar si la o comedie romantica.

Nota: 6/10

Toy Story 2 (1999)
Regizor: John Lasseter, Lee Unkrich
Voci: Tom Hanks, Tim Allen, Joan Cusack, Don Rickles

Ne regasim din nou in camera lui Andy, in plina agitatie printre jucarii datorita iminentei plecari in Tabara Cowboylor a lui Woody impreuna cu stapanul sau. Din pacate insa un accident strica planul de vacanta al celor doi si, cu mana rupta, Woody se trezeste aruncat pe un raft prafuit, alaturi de Wheezy, pinguinul fara voce in timp ce Andy isi continua calatoria.

In timpul absentei sale, mama lui Andy decide sa scape de lucrurile vechi si nefolositoare organizand o vanzare in curte. Printre lucrurile destinate vanzarii il regasim si pe Wheezy, pinguinul fara noroc. Bineinteles ca Woody, desi accidentat, nu poate lasa sa se instraineze un membru al familiei si impreuna cu Buster, cainele lui Andy, reusete sa-l salveze de la vanzare pe Wheezy.

Insa reusita misiunii de salvare este umbrita de aparitia lui Al, proprietarul unui magazin de jucarii fara inima si fara scrupule, care odata ce vede micuta jucarie cowboy si ii constientizeaza valoarea ca jucarie de colectie, nu se da in laturi de a o fura sub privirile disperte ale tovarasilor incapabili de a reactiona si a-si ajuta prietenul. Caci, asa cum nici macar el insusi nu stia, Woody are o familie formata dintr-o prietena Jessie – Cowgirl, Stinky Pete – Prospectorul si un cal mai mult decat loial Bull’s Eye. Impreuna formeaza un set care nu mai trebuie sa stea ascuns in cutiii si merita expuse pentru a bucura pe cei mici.

Woody si Jesse

In timp ce acasa printre jucarii este agitatie si se fac pregatiri pentru a pleca in cautarea lui Woody si salvarea acestuia, in locuinta lui maleficului Al, micuta jucarie cowboy se confrunta cu o dilema: sa se intoarca la Andy, prietenul sau alaturi de care se simte viu si implinit sau sa ramana impreuna cu recent descoperita familie care in absenta lui va fi condamnata la a ramane vesnic impachetata si depozitata departe de ochii apreciativi ai copiilor. Grea decizie pentru o jucarie, diferita de cele specifice filmelor de desene animate constand in alegerea intre bine si rau. Care din cele doua cauze, ambele nobile prin finalitatea lor va fi cea aleasa de micul cowboy ramane de descoperit pana la finalul peliculei.

“Toy story 2” este imbogatita cu noi personaje fata de prima parte, la fel de reusite in complexitate ca si cele mentinute. Este imposibil sa nu-i remarci pe Jessie the Cowgirl (voce Joan Cusack), iubita lui Woody din serialul TV care i-a consacrat si care prin caracter si atitudine vine in completarea si aprofundarea unicului personaj feminin din prima parte, Bo-Peep, pe Stinky Pete – Prospectorul (voce Kelsey Grammer), Bull’s Eye – calul lui Woody, Wheezy pinguinul(voce Joe Ranft), Mrs. Potatohead (voce Estelle Harris), Barbie(Jodi Benson, vocea din “The Little Mermaid”). Alaturi de jucarii, apar si doua personaje umane Al McWhiggin, (voce Wayne Knight) si curatatorul (voce Jonathan Harris). Daca Al se dovedeste a fi cel mai profund si complex personaj uman, atat prin trasaturi – rotofei, chelios – cat si prin atitudine – dezordonat, malefic, dornic de imbogatire – curatatorul de jucarii se remarca mai mult prin figura sa si prin atentia la detalii in executarea misiunii sale – restaurarea lui Woody.

Daca in primul “Toy story” lumea reala si cea a jucariilor intersectau cat sa confere autenticitate si sens lumii imaginare, scenaristii ne-au pregatit surprize in aceasta pelicula, lumea jucariilor confruntandu-se cu spectrul rautatii umane si a implicatiilor acesteia asupra inocentei. Prietenia copil /jucarie oricat de solida ar parea, isi dovedeste slabiciunile sub amenintarea neprevazutului si influientelor.     Un moment de neatentie il lasa pe Woody fara un brat si astfel “stricat”, micul cowboy are deja viziunea unui sfarsit grotesc intr-un tomberon plin de bucati de jucarii, viziune sustinuta si de o replica data de mama lui Andy, cum ca nici o jucarie nu tine la nesfarsit. La fel si Jessie si Stinky Pete poarta povara unor vieti departe de a fi idilice. Jessie si-a vazut tovarasa de joaca crescand si pierzandu-si interesul pentru jucarii, ajungand astfel abandonata intr-o cutie de donatii si mai apoi ambalata in depozitul de jucarii. Stinky Pete este si mai napastuit de soarta, el nefiind cumparat de nimeni, neavand niciodata tovaras de joaca si ramanand de la lansare in ambalajul original. Nu stiu in ce masura cei mici reactioneaza sau deslusesc mesajele de mai sus, cred insa ca aceasta parte se adreseaza mai mult spectatorilor adulti

Noile jucarii

Actiunea de salvare si de reintregire a familiei de jucarii in desfasurarea sa a prilejuit scenaristilor introducerea de subtile aluzii la productii de renume din domeniul cinematografic cum ar fi “Jurassic Park,” “Star Wars” si “Star Trek” ba chiar i-au permis si faimoasei Barbie sa se alature echipei jucariilor. La fel de inovatoare si interesanta este si recrearea unei lumi noi in alb si negru, lumea televiziunii anilor 50 inregistrata pe videocasete, in care Woody, Bull’ s Eye, Jessie si Stinky Pete sunt marionete intr-un serial ramas fara sfarsit.

Compozitorul Randy Newman isi face si de data aceasta datoria cu succes lansand cel putin doua melodii care vor atinge sufletele spectatorilor atat prin linia melodica cat si prin mesaj : “You’ve Got a Friend in Me” si “When She Loved Me”.

Prin creativitate si imaginatie, poveste, mesaj si animatie, “Toy story 2″ se ridica la inaltimea primului lung metraj animat realizat in 1995 de aceleasi genii de la Pixar. Emotionant, amuzant, inventiv, filmul ne spune o poveste plina de intriga, aventuri si actiune despre loialitate si prietenie in lumea jucariilor. Reuseste insa aceasta lume sa se pastreze neumbrita de influientele lumii umane? Sa aflam impreuna…

Nota: 9/10

Fight Club (1999) – Sala de lupte
Regia: David Fincher
Actori: Brad Pitt, Edward Norton, Helena Bonham Carter, Meat Loaf

Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe Tamada.ro.

Intotdeauna Fight Club mi-a produs impresii amestecate si nici la a treia (oare?) revedere acest lucru nu s-a schimbat. Daca in urma cu aproape zece ani, prima incercare de a vedea filmul a fost sortita esecului, in ciuda renumelui, datorita imaginilor sangeroase si lungimii filmului (2 ore si 19 minute), a doua incercare de acum vreo doi ani mi-a adus o oarecare intelegere, superioara, dar am ramas cu ideea unui film mediu si greu de inteles. Iata impresiile produse de cea de-a treia revedere.

Fight Club

Chiar daca am fragmentat filmul din nou in cateva zile, asa cum o fac, de altfel in ultima perioada, am regasit in primul rand o interpretare de exceptie: un Brad Pitt, intr-unul dintre cele mai bune roluri ale sale si Edward Norton-acelasi, adica un actor exceptional. Personajul principal duce o viata fada, cu o slujba care nu ii aduce deloc satisfactii, cu situatii stresante zilnice si un salariu suficient, dar nu indestulator. Fara promisiuni de viitor, fara satisfactii. Cum i-as zice eu, o viata normala, “romaneasca”: scoala-serviciu-familie-nefericire-moarte.

Intrebarile ii apar cand nu mai reuseste sa doarma: cum sa iasa din acest fel de viata? Alege la inceput participarea la intrunirile (tipic nord americane?) unor persoane bolnave sau lovite de soarta: tuberculosi, bolnavi de cancer, alcoolici anonimi, nevrotici. Si, paradoxal, doarme linistit, plange cand este nevoie pana in momentul in care intalneste o persoana cu aceleasi probleme si tabieturi (Helena Bonham Carter) si trebuie sa isi gaseasca linistea si pasiunea vietii in alta parte.

Brad Pitt-Edward Norton

Si, impreuna cu un barbat intalnit intamplator intr-un avion, care comercializeaza sapun (vreo metafora ascunsa oare sau doar referire la scenele in care sapunul este materie prima pentru bombele artizanale?), decide sa infiinteze o retea clandestina de batai de strada, numita “fight club”, care e de fapt o cale de a proba masculinitatea unor barbati necunoscuti, fara posibilitatea de castig material, ci doar de a vedea sange si de a-si descatusa energiile negative intr-un alt mod decat acela al violentei sociale.

Viata lor insa decurge pe alt plan: desi satisfactia initiala este suficienta, violenta facandu-i, mai ales insa pe personajul lui Norton, “Naratorul”, sa continue viata profesionala cu succes, totusi exagerarile apar imediat, in special prin aparitia unei adevarate armate de adepti, pusi sa distruga simboluri ale lumii normale, ale artei, ale democratiei. Din aceasta clipa, in mintea lui se duce o noua lupta: renuntarea sau continuarea, dar pe planul normalitatii.

Ecranizare a unui roman scris de Chuck Palahniuk, este un film care aduce in prin plan multe mesaje, cel principal fiind cel care anunta si confirma faptul ca transformarea lumii nu poate fi decat mentala (cu paralele in orice societate moderna, cu atat mai mult in societatea in care traim). Este totusi, un film greu de inteles pentru un spectator neavizat. Multi nu pot trece dincolo de violenta excesiva (sau poate nu o inteleg decat pe aceasta), de mesajele greu de patruns si de gasit, de un sfarsit care elucideaza misterul, dar in principal pentru un spectator inteligent.

Nota: 7.5/10

Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe Tamada.ro.

Todo sobre mi madre (1999)-Totul despre mama mea

Povestea unei femei (Manuela) care isi pierde fiul intr-un cumplit (si inutil) accident de masina si pleaca in cautarea tatalui acestuia pentru a-i spune despre fiul sau pierdut si despre dorinta acestuia sa a-si cunoaste tatal, desi ea ii spusese ca murise dupa nasterea lui. Cuvintele lui, pastrate in jurnalul cu care a murit in mana, o determina sa caute noi raspunsuri: “Azi dimineata m-am uitat prin camera mamei mele si am gasit un vraf de poze. Toate aveau o jumatate lipsa. Tatal meu, banuiesc. Am impresia ca si din viata mea lipseste aceeasi jumatate. Vreau sa-l regasesc, nu ma intereseaza cine este sau cum s-a purtat cu mama. Nimeni nu are cum sa-mi ia acest drept numai al meu”.

Todo sobre mi madre

Plecat in cautarea lui Esteban (tatal fiului ei, numit tot Esteban), acum devenit un travestit pe nume Lola, ajunge in Barcelona si devine parca indiferenta vietii, fiind purtata de vant in toate directiile. Se implica totusi, sentimentele materne nu se estompeaza si o gazduieste pe Rosa, purtatoare unui nou Esteban, avand acelasi tata-Lola. Cum Rosa este bolnava de SIDA si moare la nastere, Manuela ramane cu bebelusul si reincepe marea calatorie a vietii sale, intre Barcelona si Madrid.

Este un film la care s-a vazut mai clar maiestria marelui regizor. Din cele trei filme vazute, mi se pare ca Almodovar este un cautator, dar si cunoscator al sufletului omenesc, pe care incearca sa il infatiseze spectatorului in forma pura, nealterata, pentru ca acesta sa gaseasca propria descriere si sa il defineasca dupa cum crede el. Lasa o libertate mare in gasirea celui mai bun mesaj, in cautarea personajelor pozitive si negative, daca aceastea exista, pentru el doar exprima viata in forma cea mai obisnuita. Poate insa abordeaza prea des si prea pregnant anumite teme care nu face, in multe cazuri, filmografia sa accesibila decat expertilor si mai putin publicului larg: homosexualitatea, SIDA, prostitutia, transsexualitatea etc.

Nota: 8.5/10

American Beauty (1999)

Vine un moment in viata fiecaruia dintre noi (la varsta de mijloc cu atat mai mult) cand ne dam seama ca totul e searbad, ca nimic nu se mai intampla si fiecare moment se misca de la sine: dusul de dimineata (cu momente de masturbare), micul dejun, plecarea la serviciul pe care il urasti, dar care iti aduce o sursa de venit sigur, inapoi acasa, somn. Fara prea mult sex sau deloc, fara mangaieri sau sarutari pe intuneric, aproape iti urasti copiii ca ei au o viata vesela si plina de neprevazut, cand si cand te duci obligat la unele petreceri sau conferinte, unde dai pe gat mai multe pahare de whisky, sperand sa scapi mai repede.

La un moment dat, vezi o pustioaca, o adolescenta care iti aduce aminte de splendorile vietii: tineretea, fericirea, iubirea. Totul se schimba, pe loc esti indragostit pana peste cap si faci totul ca sa te observe, ca sa te bage in seama, ca sa ajunga in patul tau: alergi, faci exercitii, scapi de burta, apar peste noapte noi pasiuni si noi prieteni, racolati din randul aceleiasi varste-adolescenti. Si, peste noapte, te droghezi, te imbeti, iti dai demisia si iti injuri sefii, te angajezi pe un post obscur, dar fara responsabilitati, devii din nou fericit si cu picioarele pe masa. Si…EA te observa, vede schimbarea, esti tot ceea ce isi dorea.

Si Frumusetea americana devine propriul Vis american, nu idealul de a avea o casa, de a avea o familie si o masina, tot confortul si toate nefericirea. Toate acestea se duc pe apa sambetei, ai nevoie de scantei, de iubire, de apreciere. Monotonia ucide. Oare totul se va petrece asa cum visezi? Cu bai parfumate in care ea e plina de petale de trandafiri? Cu patul in care ea il astepta printre aceleasi flori? Pana la urma, iluzia devine realitate si realitatea un cosmar. Fiindca, in definitiv, tot ceea ce ai creat prin schimbare se poate transforma la randul lui in ceva mai rau. Oamenii nu inteleg schimbarea ta si se intorc impotriva celui care nu se supune regulilor societatii. Dar tu ai vazut frumusetea vietii.

Nota: 9.5/10