Editorial

Israel Philarmonic Orchestra, sub bagheta lui Zubin Mehta, și Kathia Buniatishvili la Festivalul George Enescu – 16 septembrie 2017

Guest post de Mihaela Ștefan Sâmbătă 16 septembrie 2017, la Sala Palatului, în cadrul Festivalului George Enescu, în seria de concerte „Mari orchestre ale lumii”, am ascultat ISRAEL PHILHARMONIC ORCHESTRA. Prima dată când am avut ocazia să ascult Orchestra filarmonică din Israel, dirijată tot de Zubin Mehta, a fost la ediția din 2015 a Festivalului George Enescu. Întrucât atunci mi-a plăcut foarte mult ce am ascultat, mi-am dorit foarte mult să-i urmăresc și la această ediție a festivalului. (mai mult…)

O seară cu Marcel Iureș

Un REGAL! Nici nu ma asteptam la altceva! Un eveniment pe care mi l-as numi “O viata cu Marcel Iures”, sau “O seara cat o viata, cu Marcel Iures”, pentru ca anii mei si viata mea culturala s-au desfasurat urmarind si admirand o pleiada de mari artisti romani, printre care, sigur – si Marcel Iures. “Seara buna tuturor!” Si asa a inceput magia declansata de cele doua  voci inconfundabile - Irina Margareta Nistor, moderatorul acestui eveniment si invitatul ei, actorul Marcel Iures. (mai mult…)

Philharmonia London și Boris Berezovsky la Festivalul George Enescu – 15 septembrie 2017

Guest post by Mihaela Ștefan Vineri 15 septembrie 2017, la Ateneul Român, în cadrul Festivalului George Enescu, în seria de concerte “Recitaluri și concerte camerale”, am avut plăcerea de a asculta concertul susținut de Philharmonia London. Una dintre cele mai prestigioase orchestre din lume, Philharmonia London a fost fondată în anul 1945 de producătorul EMI Walter Legge. De-a lungul timpului, orchestra a fost condusă de dirijori celebri cum ar fi Herbert von Karajan, Otto Klemperer, Lorin Maazel, Sir Charles Mackerras, Riccardo Muti sau Kurt Sanderling. Din anul 2008, la conducerea orchestrei, în calitate de director artistic, se află compozitorul și dirijorul finlandez Esa-Pekka Salonen. (mai mult…)

Fragment: ”Logodnica”, de Doina Ruști

Filme-cărți.ro vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul ”Logodnica”, de Doina Ruști, ce a apărut de curând la Editura Polirom, în Colecția Fiction. Ltd. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte: O poveste adevărată despre dragoste și răzbunare David s-a născut la Belfast, dar este cetățean norvegian. Alisa are sânge rusesc, dar se consideră moldoveancă din Chișinău. David n-a vorbit niciodată irlandeza, căci este britanic, protestant din Irlanda de Nord. Alisa vorbește românește, cu toate că se consideră rusoaică sută la sută. El a avut o copilărie cu bombe și lupte de stradă. Ea este o orfană  din Ungheni. La un moment dat se întâlnesc, iar drumurile lor trec prin București. (mai mult…)

Fragment în avanpremieră: ”Balena Albastră”, de Sebastian Lăzăroiu

Filme-cărți.ro vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul ”Balena Albastră”, de Sebastian Lăzăroiu, ce a apărut de curând la Editura Polirom, în Colecția Ego. Proză. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte: În Balena Albastră răsturnările de situație abundă, iar adevărul are numeroase fețe, totul pe fondul unui joc de-a șoarecele și pisica în care nu se știe cine urmărește pe cine. Aleksei Sokolov, agent rus, este trimis sub acoperire în înghețatul Oimiakon, la capătul Rusiei, pentru a-i lua urma lui Znaiușki, ideologul din spatele celebrului joc fatal Balena Albastră. Departe de familie, într-un loc izolat, în care temperatura nu depășește minus cincizeci de grade, Aleksei trebuie să se integreze în peisaj, să se amestece cu localnicii și să încerce să identifice persoane de interes care să-l conducă la cel mai căutat răufăcător al momentului. Drumul spre țintă este însă lung, cu așteptări apăsătoare, cu obstacole neprevăzute, cu alianțe neașteptate și dușmani ascunși, dar totodată un bun prilej de autodescoperire și reflecție. (mai mult…)

Fragment în avanpremieră: ”Încetează cu minciunile tale”, de Philippe Besson

Filme-cărți.ro vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul ”Încetează cu minciunile tale”, de Philippe Besson, ce a apărut de curând la Editura Polirom, în Colecția Biblioteca Polirom. Actual, în traducerea lui Laurenţiu Malomfălean. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte: Încetează cu minciunile tale, roman-confesiune de o francheţe pe alocuri frapantă, împrumută drept titlu o expresie pe care mama scriitorului i-o repeta acestuia în copilărie, în momentele de exasperare. După multă vreme, zărind în holul unui hotel o siluetă care i se pare vag familiară şi îi răscoleşte amintiri neliniştitoare, scriitorul matur hotărăşte să mărturisească în sfîrşit adevărul. Astfel iese la iveală povestea secretă de dragoste pe care a avut-o la 17 ani, în perioada bacalaureatului, cu un coleg de liceu din Barbezieux. O relaţie pe cît de scurtă, pe atît de intensă şi, tocmai de aceea, cu neputinţă de uitat, în care cei doi adolescenţi, Philippe şi Thomas, s-au aruncat cu toată impetuozitatea şi inocenţa vîrstei. (mai mult…)

Pregătiri de vacanță – La marginea apei – Humanitas Fiction lansează ultimul roman al scriitoarei Sara Gruen

Chiar dacă e sfârșitul lui Iulie, vara este în plină desfășurare, iar concediile ocupă în continuare subiectul preferat pe lista de discuții ale angajaților, fie ei angajați la stat, la corporații sau fericiți (ar spune unii!) antreprenori. Și pentru că orice vacanță presupune călătorii, precum și momente de repaos, la soare sau la umbră, Humanitas Fiction propune noul roman al Sarei Gruen, La marginea apei, ca însoțitor de drum. Autoarea bestsellerul internațional Apă pentru elefanți, revine în atenția publicului în 2015 cu un nou roman, La marginea apei (At the Water’s Edge), care devine imediat bestseller New York Times și USA Today și ajunge pe lista scurtă la Romantic Novelists Association Historical Novel Award și Goodreads Choice Award Best Historical Fiction. (mai mult…)

Fragment în avanpremieră: ”Marele marinar”, de Catherine Poulain

Filme-cărți.ro vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul ”Marele marinar”, de Catherine Poulain, ce a apărut de curând la Editura Polirom, în Colecția Biblioteca Polirom. Actual, în traducerea lui Mădălin Roșioru. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte: Nu-i uşor să fii femeie pe un vas de pescuit: dormi pe punte, în frig şi umezeală, îţi intră sare în rănile din palme, unde te-au ros frînghiile năvoadelor, iar marinarii se uită strîmb la tine, fiindcă aduci ghinion. Măcar cu ei ajungi să te descurci: te adoptă după ce, în port, colindaţi cot la cot prin baruri, spelunci şi moteluri mizere. În viaţa asta aspră şi nesigură de pe un pescador ce pleacă din portul Kodiak, Lili, eroina poveştii din Marele marinar, se trezeşte, nici ea nu ştie cum, îndrăgostită – şi obligată să aleagă între propria libertate şi bărbatul misterios şi impunător care i-a zăpăcit mintea. Romanul, care foloseşte însemnările făcute de Catherine Poulain în perioada cît a lucrat pe un pescador în Alaska, i-a adus autoarei sale, aproape peste noapte, o celebritate neaşteptată şi o recunoaştere deplină. (mai mult…)

Interviu Dan Stanca: ”Eu nu scriu de-a surda”

Cea mai recentă carte a lui Dan Stanca, ”Anii frigului”, a apărut de curând la Editura Humanitas și, după ce am citit-o, m-am întrebat cum privește autorul tema nefericirii, care răzbate și din gândurile, și din acțiunile personajelor. Așadar, Dan Stanca a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări despre acest roman și resorturile lui, fie că vorbim de Sandu Tudor, Arsenie Boca, Rugul aprins sau, pur și simplu, despre nefericire, despre comunism, tortură sau alchimie. -Romanul ”Anii frigului” începe astfel: ”Știți, mă gândesc mereu la sensul vieții mele și pur și simplu rămân cu gura căscată. La urma urmei, pentru asta m-am zbătut tot timpul, să găsesc un sens, și constat că sunt la fel de neajutorat ca în prima zi...” Dvs. ați găsit sensul vieții, măcar în calitate de scriitor? Îmi puneţi o întrebare care mă depăşeşte. În măsura în care scrie se presupune că autorul a descoperit un sens, dacă nu sensul cu majusculă, aunci măcar unul mai mic. Evident, mai poţi să scrii şi de-a surda, dar sper că nu intru în categoria acestor autori. Literatura înseamnă cuvinte, dar şi cuvânt, deci e vorba de Logos. Iar Logosul aduce cu el, de la sine înţeles, sensul. Hai să zic, în cazul unui artist plastic, poate problema sensului cade pe planul doi, fiindcă acolo forţa expresivităţii bate tot, dar literatura e cu totul altceva. Doar că în condiţiile experimentului împins la refuz şi aici lucrurile s-au dat peste cap. -Torturile din închisorile comuniste sunt un subiect delicat și, în același timp, înfiorător. Nu v-a fost greu să scrieți despre asta? Ați făcut vreo documentare asupra acestui lucru? Eu am coordonat timp de cinci ani suplimentul Aldine al României libere şi astfel am avut posibilitatea să cunosc numeroşi foşti disidenţi politici. Ce mi-au spus ei m-a uluit şi în acelaşi timp m-a făcut să înţeleg cât de mic sunt. Pus în locul lor, nu aş fi rezistat nici o zi, dar ştiţi cum  se spune, nu-i da omului cât poate duce... În cartea mea apare o figură de torţionar, dar nu cred că este ceva foarte pregnant. -Primul capitol se numește ”Cine-i mai nefericit dintre noi?”. De altfel, nefericirea personajelor principale străbate întregul roman. Cum priviți dvs., ca om și ca scriitor, fericirea și nefericirea? Este nefericirea regula și fericirea excepția? Trăim din păcate într-o lume în care oamenii nu mai sunt nici fericiţi, nici nefericiţi. Nici ei nu ştiu cum sunt. A fi fericit presupune a beneficia de o condiţie, cum să spun, privilegiată, nu-i de nasul oricui fericirea. Fericirea aşadar nu este o stare instinctuală, ci presupune o educaţie prealabilă. Putem fi excitaţi, dar fericiţi în nici un caz, cu atât mai puţin entuziaşti. În schimb nefericirea are ceva comun cu epoca asta. Doar că şi aici trebuie precizată o nuanţă. A fi cu adevărat nefericit înseamnă să te apropii de tragic. Cu alte cuvinte, să trăieşti o dramă care să bată dincolo de sentimente şi să pună ecuaţia destinului într-o lumină metafizică. În cartea mea,…

Interviu Radu Paraschivescu: ”Încă n-am ajuns la vârsta memoriilor şi nici nu am avut o viaţă de pícaro contemporan”

Am scris deseori aici despre cărțile lui Radu Paraschivescu, un autor care îmi place mult pentru felul în care aduce zâmbetul pe chipul cititorilor, fie că vorbim de cărțile proprii (romane de ficțiune sau povestiri cu tentă autobiografică), fie că vorbim de culegerile de perle ale politicienilor sau fotbaliștilor. Cel mai recent volum al său, ”Am fost cândva femeie de onoare”, apărut la Editura Humanitas, este alcătuit dintr-o serie de povestiri autobiografice amuzante (voi scrie pe larg despre el zilele următoare). Am fost curios cu privire la ceea ce s-a întâmplat în spatele textului scris (și a ”aventurilor” descrise), așa că l-am chestionat pe Radu Paraschivescu cu privire la această frumoasă carte. -Cum a apărut ideea volumului ”Am fost cândva femeie de onoare”, alcătuit din povestiri autobiografice, majoritatea dintre ele publicate în alte volume sau în reviste de cultură? Să ştiţi că m-am întrebat şi eu. Încă n-am ajuns la vârsta memoriilor – cel puţin aşa cred – şi nici nu am avut o viaţă de pícaro contemporan. A fost mai degrabă un puseu de confesivită. Ce l-a declanşat? Pesemne că o serie de invitaţii de-a scrie texte cu valenţe autobiografice şi, prin ricoşeu, autoscopice. Ca să fiu riguros, adaug că două dintre invitaţii mi le-am trimis eu însumi – pentru tot atâtea texte despre armată şi despre piesele muzicale care ne-au marcat viaţa. Pe lângă ele, am răspuns apelurilor formulate în timp de Marius Chivu, Ioana Pârvulescu, Oana Bârna, Gabriela Tabacu, Radu Lupaşcu, Lidia Bodea sau Robert Şerban. Li s-au adăugat două texte scrise cu ani în urmă pentru revistele Dilema Veche şi Esquire. Şi ca să nu se spună că trăiesc doar din osânza volumelor colective, am scris două bucăţi special pentru această ocazie: „Am fost cândva femeie de onoare”, care dă titlul cărţii, şi „Nişte vulturi, un scobar, un autograf”. (mai mult…)