Recomandat Stiri

Concurs + interviu live: Câștigă patru cărți ”Povestiri de pe Calea Moșilor”, de Adina Popescu! – ÎNCHEIAT!

Povestiri de pe Calea MosilorCea mai recentă apariție de la Editura Casa de Pariuri Literare a ajuns din această săptămână și la Filme-cărți.ro, iar de la noi la voi prin intermediul unui concurs.

Patru exemplare din ”Povestiri de pe Calea Moșilor”, de Adina Popescu vă oferim de astăzi, alături de partenerii noștri de la Editura Casa de Pariuri Literare: primul participant ales din București va primi cartea la o întâlnire cu autoarea la o cafea, iar ceilalți trei vor primi un exemplar din carte, la domiciliu.

Despre carte:

„Povestiri de pe Calea Moșilor este prima mea carte de proză scurtă pentru adulți, deși cred că și pentru copiii de la 12 ani în sus ar putea fi o lectură simpatică și pe undeva utilă. În fond, este vorba despre copilărie, copilăria mea și implicit a generației mele care s-a întâmplat undeva la granița dintre două regimuri, cel comunist și cel capitalist «de tranziție» al anilor ‘90. Mi se pare un noroc faptul că «am prins» ultimii ani de dictatură, că am fost comandantă de detașament și am colectat frunze de dud pentru viermii de mătase, deși recunosc că o parte din angoasele și complexele mele de acum își au rădăcini în vremurile de atunci.

În carte veți citi despre viața și întâmplările mărunte de pe o stradă aparent banală care s-a schimbat, s-a transformat sub ochii mei, pe măsură ce creșteam. O stradă care încă reprezintă mica mea lume. Locurile din carte există și în realitate – intersecția de la Eminescu, strada școlii și biserica Silvestru, magazinul Bucur Obor, străduțele «din spate» care pe atunci nu-mi inspirau încredere pentru că n-aveau blocuri și termoficare. Doar duzii au fost tăiați, din motive misterioase, inexplicabile. Iar cartea este scrisă din perspectiva copilului de atunci, într-un moment în care simțeam că dacă nu mă întorc în timpul acela și nu recuperez o parte din el, n-o să mai pot continua cu toată maturitatea asta câteodată apăsătoare și frustrantă.“ – Adina Popescu

Despre autoare:

Adina Popescu s-a născut la 10 septembrie 1978, în București. A început să publice de la 17 ani, mai întâi la revista 22, apoi la Dilema, remarcându-se prin reportajele ei narative și prin poveștile la granița cu ficțiunea. Articolele ei au câștigat numeroase distincții, printre care Premiul agențiilor ONU pentru mass-media sau Marele Premiu la secțiunea Cultură a concursului „Tânărul Jurnalist al Anului – 2006“.

A publicat cărți pentru copii – Doar un zbor în jurul lumii, Miriapodul hoinar și alte povești, Mari po-vești românești pe înțelesul celor mici, Aventurile lui Doxi în benzi desenate, în colaborare cu Alexandru Ciubotariu. Este autoarea Manualul de șpagă, din cadrul campaniei „Nu da șpagă“. În prezent, Adina Popescu este jurnalistă la Dilema veche, face filme documentare și îi place să descopere oameni și locuri pe care să-i ficționalizeze (sau nu).

Pentru a câștiga una dintre cărțile oferite, va rugăm sa răspundeţi la următoarea întrebare:

Ce întrebare ați adresa autoarei acestei cărți? (menționați în răspuns, obligatoriu, și localitatea de domiciliu)

Condiţii de participare :

  • folosiţi o adresă de e-mail validă;
  • lasati un SINGUR comentariu  (de pe aceeași adresă de e-mail, de pe același IP, etc.);
  • cele mai pertinente/inspirate patru întrebări vor fi desemnate câștigătoare direct de către Adina Popescu (care va răspunde, de asemenea, la întrebările formulate), după cum urmează: primul participant ales din București va primi cartea la o întâlnire cu autoarea la o cafea, iar ceilalți trei vor primi cartea prin Poștă.

Asteptam comentariile dvs. pana duminică, 11 mai 2014, inclusiv, iar câștigătorii vor fi anuntați pe aceasta pagina si pe adresa de e-mail pentru comunicarea datelor personale, respectiv nume si adresa postala, unde vor primi cartea ”Povestiri de pe Calea Moșilor”, de Adina Popescu.

Succes!

Concursuri Online

Later edit (14 mai 2014): Adina Popescu a ales cei patru câștigători:

Cei trei care vor primi o carte:

Gadjodillo – Întrebarea: Ce persoane reale a trebuit să ficţionalizezi înspre mai bine, din cauza relaţiei dintre voi – care s-ar fi putut strica altfel? Din Zărnești

Puiu Silvia – Întrebarea: Daca va este dor de ceva de dinainte de ’89 si care acum nu mai e sau si-a pierdut farmecul? sunt cu vreo 8 ani mai mica, nu am trait mult in comunism, dar de ceva vreme, citesc carti din perioada aceea sau despre perioada aceea si ma fascineaza. Pare o carte interesanta si am aceasta curiozitate, daca va e dor de ceva de atunci? Din Craiova

Dana71 – Întrebarea: As fi curioasa sa aflu, cum si-a imaginat in prima luna de libertate de dupa Revolutie, ca va fi Romania in anul 2000 (pentru ca tot se canta o melodie prin anii 70-80 compusa de Horia Moculescu cu titlul “Noi in anul 2000″) ? – P.S. Nu o voi mai intreba daca acea “imagine” a si devenit aievea… Am uitat sa mentionez in raspuns localitatea de domiciliu: Craiova

Câștigătorul care va primi cartea la o cafea cu autoarea:

Andreea Apostu – Bucuresti. E o strada a amintirii, a fictiunii sau ambele, in ideea ca orice proces de amintire e un inceput de fictionalizare? Ati putea spune despre Calea Mosilor ca este adevaratul personaj principal al cartii?

Felicitări!

Articole similare

Concurs: Câștigă una dintre cele trei cărți ”Comploturile pentru asasinarea lui Hitler”, de Roger Moorhouse! – ÎNCHEIAT!

Jovi Ene

Surpriza germană a Berlinalei de anul acesta, filmul VICTORIA, deschide cea de a X-a ediţie a Zilelor Filmului German

Jovi Ene

Cartea în așteptare, o campanie socială și culturală a Grupului editorial ALL la Bookfest 2015

Jovi Ene

64 comments

Nona 5 mai 2014 at 10:46

Ce altă stradă din București v-ar inspira un nou volum de povestiri?

Oraș de domiciliu: București.

Reply
Adina 6 mai 2014 at 00:22

Am o relație extrem de personală cu Calea Moșilor, locuiesc de-o viață aici, de aceea am scris despre ea. Mi-ar fi greu să plasez acțiunea unei cărți pe o stradă total necunoscută, cu care să nu am nimic în comun. M-ar inspira totuși, zona Gării de Nord, străduțele din preajma parcurilor Icoanei și Ioanid și cele de pe lîngă Cișmigiu.

Reply
Camelia 5 mai 2014 at 11:10

Orice vârstă îşi are poezia ei.Au fost momente în care lirismul a favorizat spectacolul epic?

Reply
Camelia 5 mai 2014 at 11:12

Bistriţa – localitatea de domiciliu

Reply
Adina 6 mai 2014 at 00:24

Una dintre povestirile din carte se numește „Cum am devenit poetă”. Cred că acela a fost începutul… și sfîrșitul. Adică pe la 10 ani.

Reply
Grosu Ioana 5 mai 2014 at 11:20

Ati vrea sa faceti un film documentar despre orasul Flamanzi? Flamanzi-Botosani- localitatea de domiciliu

Reply
Adina 6 mai 2014 at 00:27

N-am fost niciodată la Flămânzi. Aveam la un moment dat un proiect (o serie de minidocumentare) despre orașele mici, tabieturile și personajele lor. N-am reușit să filmez decît la Vălenii de Munte. Da, m-ar tenta dacă există un „subiect”, dincolo de orașul în sine, pe care să-l descopăr.

Reply
gadjodillo 5 mai 2014 at 11:26

întrebarea: Ce persoane reale a trebuit să ficţionalizezi înspre mai bine, din cauza relaţiei dintre voi – care s-ar fi putut strica altfel?

Reply
gadjodillo 5 mai 2014 at 11:27

Zărneşti

Reply
Adina 6 mai 2014 at 00:58

Da, asta a fost de fapt cel mai greu. Mai ales că am scris totul din perspectiva copilului, cu ironie (și autoironie), iar relațiile dintre copii n-or să fie niciodată cele mai sincere și minunate din lume… există multă discriminare, dușmănie, chiar cruzime. Cred că mi-am ficționalizat mai mult amintirile decît pe foștii prieteni și colegi. Acolo unde nu-mi aminteam, inventam/ ficționalizam. Desigur, am schimbat nume, dar tot m-am temut că adulții de acum or să se recunoască și n-or să intre în jocul meu, n-or să înțeleagă „convenția”, or să se simtă jigniți. Sper totuși să se amuze… căci e și multă duioșie.

Reply
Camelia Butusina 5 mai 2014 at 11:56

Frumos… Candva ma gandeam si eu sa scriu ceva despre fostul meu cartier (Baneasa), gen monografie. Nu m-am gandit sa astern pe hartie vechi impresii. Este o idee foarte frumoasa. Felicitari pentru aparitia cartii 🙂

Camelia

Reply
Adina 6 mai 2014 at 00:28

Mulțumesc 🙂

Reply
alex 5 mai 2014 at 13:25

Ce v-a determinat sa alegeti aceasta strada(calea Mosilor) sa vorbiti despre ea in aceasta carte? Gaesti

Reply
Adina 6 mai 2014 at 00:45

Este strada pe care locuiesc de la vîrsta de 4 ani și care de-a lungul timpului s-a tot schimbat, deși principalele ei repere au rămas aceleași.

Reply
Voinea Cristina Ramona 5 mai 2014 at 14:37

Daca ar fi sa alegeti dintre scrierile dvs pentru o ecranizare de film, care ar fi aceasta si de ce ?

Reply
Adina 6 mai 2014 at 00:50

Nu m-am gîndit și nici n-am scris atît de mult 🙂 Poate Calea Moșilor s-ar preta la o ecranizare, un film minimalist despre copilăria din anii comunismului, nu-mi dau seama. Cartea la care lucrez acum – un roman fantasy („O istorie recentă a Țării Vampirilor”) sigur s-ar putea ecraniza, însă probabil nu în România.

Reply
Puiu Silvia 5 mai 2014 at 19:27

din Craiova o intrebare: Daca va este dor de ceva de dinainte de ’89 si care acum nu mai e sau si-a pierdut farmecul? sunt cu vreo 8 ani mai mica, nu am trait mult in comunism, dar de ceva vreme, citesc carti din perioada aceea sau despre perioada aceea si ma fascineaza. Pare o carte interesanta si am aceasta curiozitate, daca va e dor de ceva de atunci?

Reply
Adina 6 mai 2014 at 01:04

Din punctul meu de vedere sînt lucruri mărunte care aparțin mai degrabă copilăriei decît comunismului – începînd cu mentosane, sucul Brifcor și sfîrșind cu discurile cu povești. Astfel de lucruri vei găsi în carte – dacă te interesează perioada aia 🙂 Iar ceea ce nu mai e la fel e timpul (și regret oarecum)… mi se părea atunci cînd nu prea aveai ce face (fără gadget-uri, fără net, fără jocuri, fără televizor, că alea 2 ore pe zi nu se pun, nu se uita nimeni) aveai tot timpul din lume, de irosit, de reinventat (mai degrabă asta, căci societatea aceea uniformă te forța să-ți imaginezi lucruri, să inventezi povești care să te binedispună).Începînd cu anii 90, oamenii au devenit brusc extrem de ocupați 🙂 Iar copiii de azi sînt mai ocupați chiar decît adulții.

Reply
Puiu Silvia 6 mai 2014 at 15:52

Da, intr-un mod ciudat asta caut intr-o carte despre acea perioada, nu neaparat drama, ci nostalgie. Desi, nu aveam decat 5 ani la Revolutie, simt o nostalgie a vremurilor de dinainte de ’89, poate este in gena noastra, poate este dorul de a-mi imagina viata parintilor mei….nu stiu! dar ma fascineaza acea perioada. Multumesc pentru raspuns si pentru timpul acordat!

Reply
Constantin 5 mai 2014 at 20:17

Ce zona a Bucurestiului de altadata(anii 60-70-80) i-ar fi placut?

Localitatea:BUCURESTI / Sector 1

Reply
Adina 6 mai 2014 at 00:44

Bucureștiul anilor 80, cel pe care mi-l amintesc eu era un oraș destul de cenușiu, de puțin cosmopolit (de fapt, aproape deloc), nu prea avea cu ce să te surprindă, multe zone semănau între ele. Era împărțit între cartiere de case (unele pe lista celor care urmau să fie demolate) și cele de blocuri socialiste (cîteva în construcție) – de fapt niște orășele în sine, așa erau gîndite, lipsite de personalitate (cartiere-dormitor suprapopulate, cu circuri ale foamei, magazine goale, școli, cinematografe etc.). Țin minte că mă fascina „grandiosul” proiect legat de Casa Poporului și Centrul Civic, pentru că circulau destule legende urbane pe tema asta… Ce îmi place și a rămas aproape neschimbat sînt străduțele „din spate”, cum le numesc eu în carte, adică din spatele blocurilor socialiste, cu salcîmi, duzi și castani, curți cu verdeață și flori, pisici care cutreieră acoperișuri… cu atmosferă de oraș tihnit.

Reply
Stan Diana Andreea 5 mai 2014 at 22:33

Bună ziua!
Dacă ați putea aduce în prezent ceva din copilăria dumneavoastră, ce astăzi nu mai există, ce ar fi acel „ceva”?
Localitate de domiciliu: București.

Reply
Adina 7 mai 2014 at 12:24

Am mai răspuns într-o întrebare de mai sus. Este vorba despre Timpul acelor vremuri – atît de flexibil, de elastic (că tot jucam noi Elasticul). Nefiind o societate atît de ocupata precum cea de azi, aveam Timp berechet pentru orice, mai ales noi, copiii. Timpul acela am încercat eu să-l recuperez în Povestiri…

Reply
ony 5 mai 2014 at 23:06

este cartea inspirata din trairile ei?sau ale altor persoane?
pitesti

Reply
Adina 6 mai 2014 at 00:30

Unii numesc acest gen „autoficțiune”… eu n-aș zice că e chiar așa. Am încercat doar să recuperez copilăria mea de pe Calea Moșilor, din anii 80-90. Așadar, era normal să fie o carte inspirată din tot ce am trăit eu, copil fiind.

Reply
clementina 6 mai 2014 at 02:19

Au strazile acelea gustul emotiei? Il y a un temps pour vivre et un temps pour temoignier de vivre? Il faut voir avec le coeur? Calarasi

Reply
Adina 7 mai 2014 at 12:27

Toată întoarcerea mea în timp din această carte este de fapt „un proiect emoțional” ca să-i zic așa. Strada în sine, cea de astăzi, nu transmite nicio emoție, cea ficțională, da.

Reply
Mirona 6 mai 2014 at 09:26

Pai… As dori sa o intreb cat de mandra era de uniforma ei( eu am pus-o pe a mea in geam desi nu aveam decat 8 ani. Cum se juca? Cat de mari i se pareau tramvaiele, dar mai ales oamenii? Strada mirosea alfel atunci, era mai colorata?

Reply
Adina 7 mai 2014 at 12:33

Nu eram foarte atașată de uniformă… mi-ar fi plăcut să merg la școală îmbrăcată în blugi, cum îi vedeam pe copiii de prin filmele americane (la video). În schimb, îmi plăcea șnurul galben (de comandant de detașament) pentru reprezenta ceva (puterea :)) și visam la cel azuriu. Jocuri… multe apar și în carte: Elasticul, Melcul, Țările, Frunza, băieții jucau fotbal și lapte gros, de-a Cireșarii, de-a zeițele, săpuneală (un joc crud, de iarnă), fața, Flori, fete, filme…, cu păpușile gen Barbie etc. Blocurile mi se păreau foarte înalte (deși nu aveau mai mult de 8, 10 etaje). Strada nu era colorată, ba dimpotrivă… era cenușie, prăfuită. A început să se coloreze brusc, după 90.

Reply
Liliana 6 mai 2014 at 10:14

Ar mai putea reprezenta Calea Mosilor, cea din prezent, o sursa de inspiratie pentru un scriitor?

Reply
Adina 7 mai 2014 at 12:36

Cred că fiecare scriitor are un fel de Calea Moșilor a lui, un spațiu ficțional al copilăriei, inspirat din cel real. Mircea Cărătărescu, de pildă, a scris despre șoseaua Ștefan cel Mare în Mendebilul (și nu numai). E la doi pași de Calea Moșilor, și nu cu mult diferită.

Reply
Popa Nicuşor 6 mai 2014 at 11:28

Care a fost criteriul de selectie a intamplarilor „importante pentru cititor” din toata experienta d-voastra?

Reply
Adina 7 mai 2014 at 12:39

Le-am ales pe cele care conțin și elemente de document al epocii respective. De pildă, excursia cu clasa la Slănic… cred că era excursia tipică pentru vremurile acelea. Acțiunile pionierești – cea mai „spectaculoasă” fiind creșterea viermilor de mătase. Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei unde „puteau să facă din tine orice, chiar și balerină”. Bucur Obor – acel mall comunist. șamd.

Reply
STEFAN NADIA IRINA 6 mai 2014 at 17:06

Ce v-a inspirat in realizarea acestei carti?

Reply
Adina 7 mai 2014 at 12:40

Am mai scris mai sus 🙂

Reply
Sorina 6 mai 2014 at 18:41

Cu ce tip de muzica ati asocia povestirile din volum?

Reply
Adina 7 mai 2014 at 12:42

Hm, în prima parte… cîntecele pionierești de tipul „Soarele și pionierii”. În a doua: Depeche Mode, Metallica – eram deja împărțiți în două gaști – roackeri și depeșari.

Reply
Adina 7 mai 2014 at 12:36

Cred că fiecare scriitor are un fel de Calea Moșilor a lui, un spațiu ficțional al copilăriei, inspirat din cel real. Mircea Cărătărescu, de pildă, a scris despre șoseaua Ștefan cel Mare în Mendebilul (și nu numai). E la doi pași de Calea Moșilor, și nu cu mult diferită.

Reply
Benea Simion 8 mai 2014 at 10:48

Stiind că în ultima perioadă de timp mișună păreri apreciative la perioadele de copilărie trecute în comparație cu generația copiilor de astăzi. Un moment prielnic pentru o carte cu asemenea subiect.
V-a inspirat vreo carte cu același subiect? s-au ce ați recomanda cu mare plăcere?
Oradea

Reply
Adina 14 mai 2014 at 13:19

Aș zice că dimpotrivă carțile despre comunism/ copilărie în comunism au început să fie depreciate, subiectul în sine să fie considerat perimat. Prea mult comunism, prea multă recuperare a trecutului recent! – se spune. Nu m-am gîndit la asta cînd am scris. Inițial, vroiam să fie o carte doar despre Calea Moșilor și personajele ei, dar asta a ieșit.
Recomand „Băiuțeii” a fraților Florian, oarecum apropiată ca tema.
Și o carte pentru copii (și nu numai)pe care am citit-o recent, publicată la Editura Arthur – „Darul lui Jonas” de Lois Lowry, despre copilăria într-o societate perfect reglementată din lumea Uniform.

Reply
Iasmina 8 mai 2014 at 11:08

Timișoara
Ce fel de valori a învățat „fetița Adina” din perioada comunistă? Și, cum văd părinții ei viața în comunism comparativ cu imaginea ei de atunci?

Reply
Adina 14 mai 2014 at 13:25

Am învățat să fiu conștiincioasă, disciplinată, să pîrăsc, să-i discriminez pe copiii săraci și pe țigani… ha, ha. Cam asta reiese din carte 🙂 Astea erau „valorile”. La un mod mai serios, cred că generația de atunci „a învățat” un anumit soi de duplicitate – să nu spui la școală ce se vorbește acasă, să te prefaci că tovarășa Elena Ceaușescu e „ca o mamă” etc. Dincolo de această duplicitate, e un bun simț pe care generațiile următoare l-au pierdut. Probabil că părinții mei, dar și noi copiii într-un fel am învățat să trăim Frica. Frica nu mai există astăzi sau are cu totul alte forme – să-ți plătești la timp ratele, că altfel banca îți ia casa etc.

Reply
Andreea Apostu 8 mai 2014 at 14:14

Bucuresti
E o strada a amintirii, a fictiunii sau ambele, in ideea ca orice proces de amintire e un inceput de fictionalizare? Ati putea spune despre Calea Mosilor ca este adevaratul personaj principal al cartii?

Reply
Adina 14 mai 2014 at 13:29

Da, amintirile trec printr-un filtru și de aici începe ficționalizarea. În plus, am avut senzația că scriu despre altcineva, nu despre mine. „Fetița Adina” este în fond un personaj pe care l-am descoperit tot scormonind în interiorul meu. Nu, Calea Moșilor nu este personajul principal, deși asta mi-am propus inițial. Este doar un ambalaj, un cadru – acea gogoașă de mătase în care noi, copiii, creșteam protejați și într-un fel fericiți.

Reply
Florin Luca 9 mai 2014 at 10:28

Voiam sa te intreb care au fost autorii care te-au inspirat, autorii care au transformat copilul prin ochii caruia este prezentata actiunea din carte in omul matur, care transforma amintirile in povestiri.

Reply
Adina 14 mai 2014 at 13:35

De obicei, mă inspiră autorii pentru copii… Îmi plac Lewis Carroll (Alice e personajul meu preferat din literatură), duioșia lui Andersen, fantasticul lui Tolkien, imaginația lui Michael Ende. Aparent nu au legătură cu această carte și totuși… au.

Reply
dana71 10 mai 2014 at 00:40

As fi curioasa sa aflu, cum si-a imaginat in prima luna de libertate de dupa Revolutie, ca va fi Romania in anul 2000 (pentru ca tot se canta o melodie prin anii 70-80 compusa de Horia Moculescu cu titlul „Noi in anul 2000”) ?
P.S. Nu o voi mai intreba daca acea „imagine” a si devenit aievea…

Reply
dana71 11 mai 2014 at 23:23

Am uitat sa mentionez in raspuns localitatea de domiciliu: Craiova

Reply
Adina 14 mai 2014 at 13:39

Sigur că știu cîntecul 🙂 Pe la 7-8 ani cînd îl cîntam, încercam să-mi imaginez cum voi fi eu în anul 2000 și nu reușeam. Un timp atît de îndepărtat, 22 de ani – atît de „bătrînă”! Nu cred că vedeam mai departe de următoarea vacanță de vară, următorul Campionat de gimnastică din spatele blocului, următoarea lucrare de control. Dar e ceva strict personal – nici acum nu mă pot vedea la 50 de ani să zicem, nu-mi pot planifica decît cel mult următorul an.

Reply
Csoka Eugen 11 mai 2014 at 13:29

A-ti putea scrie si despre alte zone sau strazi dupa pvestirile altora? Eu m-am nascut in anii cincizeci in Militari,dar nu stiu nimic despre zona ca am trait doar trei ani acolo.

Reply
Adina 14 mai 2014 at 13:45

Mi-e destul de greu să scriu inspirîndu-mă din poveștile altora. Cel mai ușor este cînd am de-a face cu experiențe trăite de mine. Am locuit în Militari pînă la 3 ani, nu-mi amintesc mare lucru decît niște cozi interminabile la pui și cafea.

Reply
Csoka Eugen 11 mai 2014 at 13:29

A-ti putea scrie si despre alte zone sau strazi dupa pvestirile altora? Eu m-am nascut in anii cincizeci in Militari,dar nu stiu nimic despre zona ca am trait doar trei ani acolo.
Zalau

Reply
Mihai Tanasie 11 mai 2014 at 16:19

Din Drobeta-Turnu-Severin: Cum a venit ideea acestui titlu’ si care a fost primul moment de inspiratie?

Reply
Adina 14 mai 2014 at 13:48

Titlul îl aveam în cap de mult, dar nu știam exact care vor fi povestirile, ce va conține cartea. Primul moment de inspirație a fost într-o seară în care mă simțeam extrem de deprimată (nu-mi primisem salariul de 2 luni) și disperată cînd mă gîndeam la viitorul apropiat. Am simțit nevoia să mă întorc într-un timp mai sigur, în care eram oarecum protejată și așa a apărut prima schiță.

Reply
Necula Mihaela 11 mai 2014 at 19:27

Bucuresti: Se intampla ca undeva pe Calea Mosilor (pe stradutele din spate) sa am eu biroul unde muncesc. In carte spuneti : „străduțele «din spate» care pe atunci nu-mi inspirau încredere pentru că n-aveau blocuri și termoficare. „. Oare acum vreun anume scriitor, ar mai putea gasi ceva frumos printre aglomeratia si cautarea cu nervi a locurilor de parcare?

Reply
Adina 14 mai 2014 at 13:53

La „străduțele din spate” mă gîndesc acum cu o mare nostalgie, reprezentau evadarea noastră de pe Calea Moșilor (o stradă pînă la urmă stereotipă și cenușie), o gură de aer proaspăt în verile toride, curțile pline de verdeață, salcîmii și castanii. Iarna mă trăgea cu sania tatăl meu pe acolo. Era un altfel de București. Din fericire, nu s-au schimbat prea mult. Și tot din fericire am reușit să mă mut pe una dintre ele 🙂 Deși mă simt în continuare tot „de pe Calea Moșilor”, în fond, locuiesc la doi pași de blocul unde am copilărit.

Reply
horade 11 mai 2014 at 23:01

Are in cartile scrise vreun personaj preferat ? Daca raspunsul este afirmativ, cat de usor i-ar fi sa rescrie cartea fara prezenta lui ? (Craiova)

Reply
Adina 14 mai 2014 at 13:56

Hm, cred că pînă la urmă personajul preferat este „fetița Adina”. E normal să fie așa, să te bucuri că nu ai pierdut iremediabil copilul care ai fost. Și vă dați seama că nu s-ar putea rescrie cartea fără acest personaj 🙂

Reply
gadjodillo 14 mai 2014 at 14:52

…and the winners are…?

Reply
Jovi 14 mai 2014 at 14:55

Astăzi anunțăm și câștigătorii…

Reply
Andreea Apostu 15 mai 2014 at 14:32

Wow, multumesc frumos pentru premiu! 😀

Reply
Jovi 15 mai 2014 at 14:51

O să îți trimită un mesaj autoarea, i-am dat adresa ta de e-mail.

Reply
gadjodillo 19 mai 2014 at 20:39

Eu încă n-am primit mail că am cîştigat.

Reply
Jovi 19 mai 2014 at 23:57

Am trimis, verifica in spam!

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult