Recomandat

Prin blogosfera cinefilă (10 – 16 aprilie 2017)

-Se anunță un nou an bun în privința cinematografiei românești, măcar dacă privim doar numărul filmelor ce se anunță ca premiere. Cosmin Milchis scrie pe FacemFilm.ro despre ”Opt lungmetraje de debut anunțate în România în 2017”: ”Daniel Sandu, regizorul mulți-premiat pentru scurtmetrajul Cai Putere, ne aduce Un pas în urma serafimilor, un film inspirat din cei cinci ani petrecuți de regizor într-un liceu ortodox în pregătire pentru Facultatea de Teologie. Povestea este spusă prin ochii lui Gabriel, care la 14 ani intră într-un seminar teologic ortodox cu dorința de a deveni preot și descoperă un sistem guvernat de corupție. Emanuel Pârvu ne aduce filmul Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor, bazat pe scurtmetrajul Meda pe care l-a realizat în 2015. Lungmetrajul ne spune povestea lui Doru, care a rămas văduv  de o săptămană și știe că va trebui să o ducă înapoi la orfelinat pe Meda, fetița pe care au avut-o timp de 8 ani în asistentă maternală.” (mai mult…)

Ce-am învățat despre literatură de pe Goodreads.com (I): Percepție vs. realitate

Guest post de Bogdan Costin, scriitor Cum am terminat o facultate de sociologie, am rămas cu impresia ca am niște reflexe specifice, deși nu am profesat niciodată în domeniu (și nici pe la cursuri n-am prea fost). Așa se face că, dupa ce m-am obișnuit puțin cu rețeaua de socializare a cititorilor, Goodreads.com, mi-a venit ideea să fac o cercetare cantitativă și, oarecum, o investigație glumeață despre ce înseamnă succesul literar și literatura de calitate. OK, să fie clar că nu e ceva cu adevarat științific, dar am aflat câteva lucruri surprinzătoare. (mai mult…)

Bucureștiul în locuințe și locuitori de la începuturi până mai ieri (1459-1989), de Bogdan Suditu

”Bucureștiul în locuințe și locuitori de la începuturi până mai ieri (1459-1989)”, de Bogdan Suditu Editura Compania, București, 2016 Daca veti merge la Casa Cesianu-Filipescu – la “Muzeul Varstelor”, este musai sa cititi si volumul de fata, conceput si scris de Bogdan Suditu. Si viceversa! Autorul, nascut in anul 1974, este conferentiar la Facultatea de Geografie, Departamentul de Geografie Umana si Economica, a Universitatii din Bucuresti, doctor al Universitatii din Bucuresti in contutela Universitatii din Angers, Franta (2006) si diplomat al Scolii Nationale de Administratie (ENA) de la Strasbourg, Franta (2010). In perioada 20116-2013 a lucrat in administratia publica centrala pe teme consecrate politicilor de locuire, urbanismului si amenajarii teritoriului. A revenit la catedra apoi, ceea ce, din punctul meu de vedere, ca simplu cetatean al Bucurestiului, poate fi o pierdere pentru oras, care are o mare nevoie de specialist de nivelul lui Bogdan Suditu. Acum, poate mai mult ca niciodata. (mai mult…)

Filme pe scurt: The Artist (2011)

The Artist (2011) – Artistul Regia: Michel Haznavicius. Cu Jean Dujardin în rolul lui George Valentin şi Bérénice Bejo în rolul lui Peppy Miller. Şi cu Uggie în rolul căţelului. 7 premii Bafta şi 5 Oscaruri. Un film despre moartea filmului mut. Alb-negru, normal. Şi mut. Un film franţuzesc din 2010, despre Hollywood-ul anilor '20-'30 ai secolului trecut. Făcut exact în spiritul comun al acelor ani: banal, previzibil, invariabil happy-ended. Despre acţiunea propriuzisă a filmului nu cred că ar mai fi şi altceva de spus. (mai mult…)

Dilema omnivorului, de Michael Pollan

”Dilema omnivorului. Patru feluri de mâncare: o istorie naturală”, de Michael Pollan Editura Publica, București, 2017 Traducere din engleză de Dan Crăciun Specializat în alimentație și agricultură, autor a unor documentare interesante despre mâncare, participant chiar la cunoscutul film ”Food, Inc.”, jurnalistul Michael Pollan încearcă să descrifeze în acest tom masiv (aproape 600 de pagini) felul în care mâncarea noastră zilnică se transformă de la resursă naturală la ceea ce ajunge în farfuria noastră, un produs complet schimbat, de cele mai multe ori. Cu toate că, în unele părți, abundă în detalii tehnice sau în explicații savante împrumutate din cărțile sau revistele genului, volumul lui Pollan nu este greoi și se citește cu încântare de către cei care sunt pasionați de mâncare (de calitate sau nu), așa cum o mărturisește chiar autorul în Introducere: (mai mult…)

Prin blogosfera literară (10 – 16 aprilie 2017)

Nu am stiut ca Gabriel Garcia Marquez a calatorit in Europa de Est in perioada comunista si a si scris despre aceasta calatorie. Despre cartea aparuta la editura RAO scrie pentru blogul Carturesti Catalina Miciu: 'Socialismul german îl dezamăgește pe scriitor – oamenii îi par triști și nefericiți: “eu nu văzusem niciodată atâta patetism concentrat în actul cel mai simplu al vieții de zi cu zi, micul dejun. O sută de bărbați și de femei cu chipuri triste, prost îmbrăcați, mâncând cartofi, carne și ochiuri din belșug, într-un zgomot uman surd și într-o sală de mese plină de fum.” Nici despre Berlin nu are cuvinte de laudă – cel de pe partea occidentală îi pare copiat după New York, un “oraș fals, o absurditate, un laborator.” Descrie viața germanilor, așa cum se poate încropi din analizarea detaliilor la vedere, și explică uimit cum funcționează sistemul banilor – mărcile răsăritene nu valorează mare lucru dacă sunt cumpărate în vest, însă cu 20 de dolari schimbați în Berlinul Occidental, călătorii reușesc să străbată toată Germania de Est. Urmează Leipzig, unde Herr Wolf (în realitate Villar Borda) îi duce la un cabaret, care arată ca într-o pictură de Dali. Noaptea petrecută acolo e doar un preambul care explică de ce oamenii votează în continuare liderii socialiști, deși viața lor nu e cu nimic mai bună; García Márquez ajunge la concluzia că dictatura proletariatului nu există per se – “Ordinea publică din Germania de Est seamănă mult cu aceea din Columbia de pe vremea persecuției politice”.' (mai mult…)

(In)egalitatea de gen în film [infografic]

Un infografic mai vechi despre egalitatea (sau, mai precis, inegalitatea) de gen în film, dar care se poate extrapola la orice alt fel de industrie. Și acest infografic e de ceva vreme în draft, de aceea datele sunt centralizate pe perioada 2007-2012, unele pentru anul 2013, dar pot spune că este la fel de actual, de vreme ce femeile sunt tratate mai de sus în industria cinematografică, atât în privința rolurilor, cât și a salariilor. Infograficul este realizat de The New York Film Academy și a fost realizat după ce filmul ”The Hunger Games: Catching Fire”, având în rolul principal o femeie, Jennifer Lawrence, a devenit un mare succes la box office. Ce spune acest infografic, printre altele? (mai mult…)

Singura scrisoare de dragoste a lui Cézanne

Am descoperit articolul de pe BrainPickings de ceva timp, dar nu știu de ce a ajuns undeva în draft-uri și niciodată editat. Cum toată lumea se pregătește în această perioadă de Sărbătorile Pascale, de concedii mai mici sau mai mari, de cumpărături variate, așa că un articol mai ușurel și mai relaxant se impunea (nu toată lumea are chef acum de recenzii de trei-patru pagini despre o carte de istorie sau beletristică). Despre ce e vorba? Despre Paul Cézanne putem citi mai multe pe Wikipedia, dar și pe alte site-uri, fiind recunoscut ca fiind unul dintre cei mai inovativi pictori ai lumii (Matisse și Picasso l-au considerat ca fiind ”tatăl nostru”). Ba unii i-au văzut tablourile prin muzeele în care au umblat (în privința mea, le-am văzut la Musée d'Orsay). (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (3 – 9 aprilie 2017)

-Adrian Georgescu scrie pe blogul său despre ”Trei filme de groază care chiar m-au speriat”. Între ele, [REC] din 2007: ”Primul film din seria [REC] este o capodoperă a fiorilor de gheață. Cel de-al doilea e bun, cel de-al treilea o glumă proastă, cel de-al patrulea, care închide seria, e slab. Subiectul primei pelicule? Un grup de pompieri primește un apel de urgență ciudat dintr-o clădire de apartamente din Barcelona. Pompierii sunt însoțiți la locul intervenției de o femeie, reporter TV, și de cameramanul acesteia. Atmosfera, modul în care e filmat totul, cu camera mobilă, gradarea alunecării în teroare, totul e bine construit și înfățișat excelent. Nu-l vedeți noaptea și nici dacă sunteți singuri acasă!” (mai mult…)

Țara noastră arde și prințul lor se plimbă!

Din ciclul ”Țara noastră arde și prințul lor se plimbă”, după cum știți, prințul Charles, a venit, pentru a doua oară, oficial, de pe meleaguri de liră și spor, pe meleaguri de jale și dor. Mă rog, după cum se știe, Charlică a tot venit neoficial pe la noi de vreo 300 de ori, ba ca să ne protejeze pădurile, mediul, caprele, urșii, ursarii, ba ca să ne bea palinca... Sanchi. Io cred că vrea să fure locurile de muncă ale ciobanilor din Bucovina! Să-l lase pe Ghiță fără Job. Că, vorba aia, fără telefon au grijă să-l lase ai noștri. (mai mult…)