Recomandat

Jurnal scoțian, de Ioan-Florin Florescu

”Jurnal scoțian”, de Ioan-Florin Florescu Editura Polirom, Iași, 2017 ”Jurnal scoțian” este numele unui blog pe care am început să-l țin, cu multe intermitențe, când și cum am avut dispoziție, după ce m-am mutat în Scoția, în vara anului 2011. Este un nume oarecum înșelător, pentru că nu e vorba de un jurnal propriu-zis și nici nu este exclusiv ”scoțian”. Cred că cel mai bine l-aș putea defini ca un blog scris în Scoția cu gândul la România.” (pag. 7) (mai mult…)

Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită

”Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită”, de Hector Garcia (Kirai) și Francesc Miralles Editura Humanitas, Colecția Practic, București, 2017 Traducere din spaniolă de Camelia Dinică Auzisem vag de conceptul de ”ikigai” și nu m-a interesat prea mult subiectul, pentru că resping, de obicei, nenumăratele idei și filosofii prin care se preconizează schimbarea totală a individului într-un sens aproape imaculat și fără nicio problemă. De altfel, citesc rareori cărți de dezvoltare personală sau de filosofii, sănătate practică, diete excepționale sau cure de plante (ne)cunoscute care aduc garantat fericirea absolută. De multe ori, asemenea volume nu sunt scrise decât cu gândul de a încânta lumea și a aduce, prin vânzările către cei creduli, profit important. (mai mult…)

Prin deșert spre libertate. Fuga mea din Coreea de Nord, de Eunsun Kim

”Prin deșert spre libertate. Fuga mea din Coreea de Nord”, de Eunsun Kim și Sebastien Falletti Editura Corint, Colecție Istorie, București, 2017 Traducere de Mihnea Gafița Cuvânt-înainte de Alina Pavelescu Eunsun Kim adaugă încă o mărturie la suferințele oamenilor obișnuiți din Coreea de Nord, ajunși în pragul morții din cauza foamei și frigului, din cauza lipsurilor materiale de orice fel, din cauză că supraviețuirea aici pare a fi aproape irealizabilă. Am citit, de-a lungul ultimilor ani, mai multe mărturii ale celor care au reușit, cumva, să evadeze din infernul nord-coreean, ajungând în țara-soră, Coreea de Sud, și care au încercat, apoi, să își mărturisească suferința și epopeea tocmai pentru a atrage atenția lumii, de multe ori nepăsătoare, asupra țării pe care au părăsit-o. Și mai mereu mi-am spus: acestea sunt cazurile fericite, cei care au reușit să fugă în China comunistă, la fel de necruțătoare, oare câți oameni mor, în schimb, în încercarea de a scăpa de dictatură? (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (24 – 30 aprilie 2017)

-Anca Muresan scrie la liternet.ro despre un film pe care l-am vazut si care mi-a placut 'Perfetti sconosciuti': 'Ca într-o operaţie fără anestezie pe cord deschis, Perfetti sconosciuti ne arată că, uneori, nimic nu este ceea ce pare a fi. Acum câţiva ani, Roman Polanski ne-a demonstrat că o discuţie banală între două perechi de părinţi poate degenera în haos (Carnage, 2011, premiul Cesar pentru cel mai bun scenariu adaptat), în acest film, regizorul Paolo Genovese ne propune să ne întrebăm cum ar fi dacă. Cum ar fi dacă am descoperi că oamenii în care avem încredere sunt duplicitari, au alte orientări sexuale decât noi, sunt măcinaţi de incertitudini, temeri, au o viaţă secretă pe care nici în cel mai negru coşmar nu ne-o putem imagina? O banală cină poate da totul peste cap.' (mai mult…)

Ce-am învățat despre literatură de pe Goodreads.com (III): Critica noastră literară

Guest post de Bogdan Costin, scriitor În episodul trecut, am analizat puțin situația jalnică a literaturii române în ceea ce priveşte receptarea ei în lume. Desigur, unii spun că e greu, că există traduceri, dar străinilor nu le vine să ia de pe raft cartea unui scriitor român. Şi se mulțumesc cu explicația asta. Şi atunci vine firesc întrebarea atunci cum de au citit un columbian? Sau un peruan? Sau un japonez? Sau un albanez. Cert e că noi încă nu avem un scriitor cu 10.000 de ratings pe Goodreads, nici măcar în genuri mai uşoare, mai comerciale cum e SF-ul. Polonezii îl au pe Stanislaw Lev la peste 100.000. Poate o ține şi de scriitori. Că, până la urmă, o carte trebuie să ia cititorul şi să-l ducă în nişte zone ale umanului în care n-a mai fost, de preferință, niciodată. Dacă spune, atunci când citeşte un scriitor român, hei, dar am mai fost pe aici, m-a dus Proust sau Marquez, atunci nu e bine. (mai mult…)

Omul și clima, de Lucian Boia

”Omul și clima. Teorii, scenarii, psihoze”, de Lucian Boia Editura Humanitas, Colecția Seria de autor Lucian Boia, Ediția a III-a, București, 2017 Traducere de Valentina Nicolaie Una dintre preocupările mai vechi ale lui Lucian Boia a fost filosofia istoriei și felul în care diferite concepte au evoluat de-a lungul timpului până au devenit „certitudinile” de astăzi. Am citit și am scris aici despre mai multe cărți de-ale sale, iar ”Omul și clima”, carte apărută inițial în 2005 în limba engleză și tradusă în același an în limba română, ajunsă acum la a treia ediție, m-a interesat tocmai pentru că dezbătea unele dintre cele mai interesante teme de pe agenda publică din ultimii ani, una dintre ele fiind cea despre încălzirea globală. (mai mult…)

11.22.63 (2016) – cicluri de istorie și dragoste

11.22.63 (2016) Regia: Bridget Carpenter Distribuția: James Franco, Sarah Gadon, George MacKay Într-unul din episoadele mini-serialului TV ”11.22.63”, adaptat pentru televiziune de Bridget Carpenter, co-produs de J.J. Abrams şi bazat pe romanul lui Stephen King, principalul erou, profesorul de engleză, jucat de James Franco, întreabă în clasă care ar fi consecinţele călătoriei în timp, schimbarea trecutului şi influenţarea prezentului şi viitorului. Unul dintre elevii săi întreabă dacă călătoria în timp în chestiune se bazează pe câmpul electromagnetic. Profesorul încearcă să explice că nu contează şi că întrebarea se referă la consecinţele istorice şi morale ale actelor noastre în trecut, cu condiţia să putem face - într-un fel sau altul - călătoria înapoi în timp. Studentul nu înţelege, aspectul important pentru mintea lui orientată spre gadgeturi (şi poate pentru minţile multora dintre copiii din generaţia să) este cel legat de tehnologie. (mai mult…)

Vara s-a sfârșit (2016)

Vara s-a sfârșit (2016) Regia: Radu Potcoavӑ Scenariul: Cristina Bîlea Distribuţia: Nicholas Bohor, Dan Hurduc, Ofelia Popii, Șerban Pavlu, Valentin Popescu, Virginia Rogin, Dorian Boguţӑ Mircea, un bӑiat de 14 ani din Cernavodӑ, așteaptӑ entuziasmat eclipsa de soare, singurul eveniment deosebit dintr-o viaţӑ plicticoasӑ pe care o petrece jucându-se singur în spatele blocului, bӑtând strӑzile orașului sau discutând cu nea Ilie. Înainte de producerea eclipsei, îl întâlnește pe Alex, un tânӑr venit de la București pentru a­-și aștepta tatӑl stabilit în Italia. Cei doi se împrietenesc și plӑnuiesc împreunӑ o rӑpire. Deznodӑmântul planului face ca eclipsa de soare sӑ nu îi mai trezeascӑ lui Mircea niciun interes, el fiind singurul din orașul de provincie, care nu privește fascinat întunecarea atunci când toatӑ lumea poartӑ ochelari fumurii. (mai mult…)

Cărți pentru copii: Bondărel învață să zboare

”Bondărel învață să zboare”, de Britta Sabbag, Maite Kelly și Joelle Tourlonias Editura Corint Junior, Colecția Povești ilustrate, București, 2017 Traducere din limba germană de Teodora Nicolau Uite că am aflat un lucru nou: conform legilor naturii, bondarii au aripi prea mici ca să poată zbura. Cu toate acestea reușesc să zboare și, de multe ori, să sperie prin dimensiuni și bâzâit copiii și adulții. Bondărel are aproape aceeași problemă, fiind deseori ridiculizat de colegii săi de la grădinița gâzelor pe motivul că nu ar putea zbura niciodată. Chiar din primele pagini, Albinuța Bâz și viespea Viorela zboară pe lângă el, stârnind nori de praf, făcându-i în ciudă: (mai mult…)

Prin blogosfera literară (24 – 30 aprilie 2017)

[caption id="attachment_39198" align="alignleft" width="280"] Liviu Antonesei[/caption] Pe blogul lui Liviu Antonesei am gasit un articol al lui Al. Cistelecan dedicat aparitiei editoriale a poetului, scriitorului si publicistului prevazuta sa fie publicata de Paralela 45 si lansata la Bookfest: 'În contrast cu mai toți optzeciștii, chiar și cu cei mai plurivalenți, Liviu Antonesei se plimbă lejer pe aproape toată plaja umanioarelor, fie trecînd nonșalant de la psihologie la teorie literară, de la sociologie la istorie literară ori de la științele educației la filozofie sau critică literară imediată, fie amestecîndu-le cu artă într-o eseistică euforică și euforizantă, de-a dreptul carismatică prin pasiunea dezbaterii. Pe cît se mai poate așa ceva, e un uomo universale; și nu doar unul de bibliotecă, de activitate contemplativă, ci și unul implicat în viața cetății, cu intervenții publicistice prompte și analize riguroase de situații. Aici el este, fără îndoială, un reper civic, nu atît prin scurta aventură politică (a dus PAC-ul la guvernarea Iașilor), cît prin scrupulosul său spirit democratic, în flagrantă opoziție cu elitismul quasi-rasist al intelectualilor care domină piața de atitudini. Mobilitatea spirituală și creativă a lui Antonesei culminează însă în proza pe care o scrie (mai rar, ce-i drept) și, desigur, în poezie. Căci din multele care e, Antonesei e întîi de toate poet. Poate chiar Poet.' (mai mult…)