Interviu

Interviu Marta Petreu: ”Pentru romane mă gîndesc întotdeauna la persoane obişnuite, chiar umile”

Despre cărțile Martei Petreu, am scris de mai multe ori pe Filme-cărți.ro, fie că este vorba de ”Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian”, de ”Acasă, pe Câmpia Armaghedonului” sau de cea mai recentă carte apărută la Editura Polirom, ”Biblioteci în aer liber”. A venit firesc apoi și ideea unui interviu cu autorea acestora, iar doamna Marta Petreu a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. -Poezie, filosofie, proză, istorie a culturii, publicistică – aveţi una dintre cele mai diversificate creaţii între scriitorii şi oamenii de cultură români de astăzi şi din totdeauna. Mai este vreun gen literar care vă tentează şi pe care planificaţi să-l exploraţi? O, nu sînt singura, aproape toţi optzecişii au scris cam de toate, iar cei din generaţia anterioară, la fel. Mă gîndesc cu jale că nu am talent pentru teatru, mi-ar plăcea să scriu o piesă, două, de teatru, asta n-am mai făcut.   (mai mult…)

Interviu cu un cristian: ”Cum nu sunt scriitor, nu știu să scriu, nu dau autografe, doar pun amprenta” (II)

Prima parte a interviului aici. -V-ați desfășurat mereu activitatea într-un activitatea oarecum de underground: sistem editorial, reviste de literatură, Biblioteca de poezie, spectator, fotograf, filmofototecă etc. Mai aproape în timp, deținător de editură și angajat al Uniunii Scriitorilor. V-ați imaginat vreodată viața fără a fi aproape de carte? Nu oarecum, chiar underground. Iubesc literatura și până o să mă reprofilez, mai pierd puțin vremea pe-aici. Profesional nu am ce demonstra, ierarhic, nu am unde urca. Mai sus de-atât, într-un sistem normal și cu capul pe umeri fiind, nu am unde: lucrez la cea mai importantă publicație culturală a țării, Observator cultural, independentă din orice punct de vedere (vreau să menționez că n-am lucrat decât o lună la stat, deci să mă scutească profesioniștii care vin din acea sferă de aluzii și comentarii), am realizat, împreună cu Victor Jalbă-Șoimaru o editură care chiar a schimbat aerul, pot demonstra oricând că toate atacurile pe care le-am lansat sunt argumentate și, mai mult, răspunsuri la mitocănii și situații aiuritoare. (mai mult…)

Interviu cu un cristian: ”Cum nu sunt scriitor, nu știu să scriu, nu dau autografe, doar pun amprenta” (I)

Am scris de curând despre cartea lui un cristian, ”Morții mă-tii”, pe Filme-cărți.ro, o carte ce mi-a stârnit interesul pentru cel care a așternut gândurile pe hârtie, astfel încât până la un interviu nu a fost decât un pas. un cristian a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. Din motive de spațiu, am împărțit acest interviu în două părți: în prima dintre acestea, un cristian ne va vorbi mai mult despre romanul său, în a doua despre omul de cultură un cristian și relația sa cu lumea literară românească. -”Morții mă-tii”. Un titlu curajos, o desfășurare de forțe, mai ales pe final, plină de înverșunare. Așadar un scriitor temerar, ne-conservator, căruia nu îi pasă de cutume și de ceea ce ar putea spune pudibonzii. E corectă caracterizarea, v-ați răfuit cu cineva în această carte? M-am răfuit cu mine. Cu răbdarea mea exagerată faţă de prostie şi de proşti, cu indulgenţa extremă arătată imposturii şi impostorilor. Nu e vorba despre o răzbunare sau de o reglare de conturi, ci de un pariu personal. La un moment dat, sătul să stau pe banca de rezerve, am zis să scriu și eu o carte. Ce e în teren e, de multe ori, jenant de slab, indiferent de tricouri sau imnuri. Am dat peste atâția scriitori închipuiți în 15 ani de când am încercat să înțeleg fenomenul literar contemporan și, ca să fiu explicit, mulți nu-mi inspirau mare lucru. Faptul că se autoproclamau scriitori mă cam irita. Şi-acum am o problemă cu fel de fel de scriitori, mai ales cu cei care scriu proză, vorb-aia. Fără să fiu răutăcios, nu cred că avem mai mult de 250 de scriitori în acest moment. (mai mult…)

Dan Miron – interviu în exclusivitate pentru Filme-cărți.ro

Despre ”Pata violetă”, cartea lui Dan Miron apărută în 2013 la Editura Polirom, am scris chiar vinerea ce tocmai a trecut, pe Filme-cărți.ro. Mi-a plăcut romanul, așa că a venit firesc și ideea unui interviu cu autorul acesteia, iar scriitorul Dan Miron a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. -”Pata violetă” este un roman care este construit pe trei planuri, unul dintre ele petrecându-se imediat după moartea lui Iisus, în ținuturile biblice, iar celelalte două în România modernă. Cum v-a venit ideea de a forma astfel un roman, de a îmbina trei stiluri diferite, unul istoric, altul epistolar, al treilea direct, modern? Mulțumesc pentru ocazia unică de a răspunde întrebărilor echipei blogului dumneavoastră pe care-l urmăresc de la început. Sunt extrem de onorat că vă interesează cartea mea și sper că (și) prin intermediul dumneavoastră va ajunge la un număr mai mare de cititori. Romanul e genul literar cu stomacul cel mai tare, plus că permite o libertate de mișcare tentantă pentru orice scriitor, care poate transgresa epoci istorice și admite stiluri narative variate. Chiar dacă am mai spus-o, cu riscul de a vă plictisi, „Pata violetă” e un roman tridimensional sau, dacă preferați formula, trei romane într-unul singur. Inițial, acum ceva vreme, scrisesem romanul istoric, dar rămăsese doar o operă de sertar. Apoi a fost blogul Luciei T. pe care-l citisem de la bun început cu pasiune. Iar când am „văzut” un puști fermecat de imaginea unei femei celebre de pe un poster, admit că a fost o viziune mult prea puternică pentru a o ignora, iar mintea mea a început să lucreze. Puștiul îndrăgostit va crește și adultul se va îndrăgosti de o tânără care semăna izbitor cu Adele Bloch-Bauer. După ce descoperă că ea e bloggeriță, M. recurge la o metodă de seducție, potrivită cu vocația lui de scriitor, și-i trimite mai multe epistole și romanul istoric, sperând că relația lor va pune capăt unei vendete de familie. (mai mult…)

Liviu Drugă – interviu în exclusivitate pentru Filme-cărți.ro

Despre ”Ceasornicul dansator”, cartea lui Liviu Drugă apărută în 2012 la Editura Tracus Arte, am scris spre sfârșitul anului trecut pe Filme-cărți.ro. A venit apoi ideea unui interviu cu autorul acesteia, iar Liviu Drugă a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. -Ce înseamnă de fapt ”aberantastic”? Ați inventat odată cu povestirile din ”Ceasornicul dansator” un nou (sub)gen literar sau aveți un precursor sau mai mulți din care v-ați inspirat? Eu cred că felul în care am scris povestirile din “Ceasornicarul dansator” aduce ceva nou în literatură. Boris Vian, Urmuz, Cortazar, Dimov, Frank O`Hara, Daniil Harms sunt numele menţionate când s-au făcut referiri la cartea mea. Da, este evident că mă apropie ceva de stilul celor enumeraţi, dar punctele în comun sunt mai puţine decât cele care mă diferenţiază de fiecare în parte. Absurdul, paradoxul, non-sensul, aberantul sunt categorii care rezistă doar faţă în faţă cu firescul, naturalul, evidentul. Deseori auzim “Ce e, bă, aberaţia asta?”. Cel care o spune acuză de fapt lipsa de logică dintr-o afirmaţie sau situaţie. Dar logica, aşa-zisul “bun-simţ”, privitul cotidian este obositor la un moment dat, ţine dezvoltarea personală şi socială pe loc. Orice avansare, în artă şi în civilizaţie, a fost făcută prin ceva despre care iniţial s-a sus “Ce e, bă, aberaţia asta?” Aberaţia înseamnă părăsirea căii bătătorite, aceea pe care o ştie toată lumea – în primul rând. În al doilea rând, se naşte în mod obligatoriu şi în acelaşi timp propunerea unui alt drum. Nu vine nimeni cu tine, dacă nu anunţi continuarea călătoriei în nişte termeni coerenţi şi care să ofere siguranţă cititor-călătorului. („Siguranţa cititorului” – voi reveni asupra conceptului). (mai mult…)

Tatiana Niculescu Bran – interviu în exclusivitate pentru Filme-cărți.ro

Despre cărțile Tatianei Niculescu Bran am mai scris pe Filme-cărți.ro: Jovi a scris despre ”În țara lui Dumnezeu”, iar Jules despre cea mai recentă apariție, ”Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut”. A venit apoi ideea unui interviu cu autoarea celor două cărți (dar am discutat, desigur, și despre cunoscuta ”Spovedanie la Tanacu”). Tatiana Niculescu Bran a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. -Ce anume v-a determinat să scrieți ”Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut”? Aveți o legătură ”specială” cu Basarabia? Voiam de câțiva ani să scriu o poveste despre Basarabia, dar am tot amânat. Am, într-adevăr, o legătură cu Basarabia prin bunicii mei materni care au trăit la Comrat și s-au refugiat apoi, la începutul celui de-al doilea război mondial, la București. Am crescut cu amintirile despre locul tinereții lor și despre o lume care, în imaginația mea de copil, era cu totul fabuloasă. (mai mult…)

Bogdan Costin – interviu în exclusivitate pentru Filme-cărți.ro

La începutul acestui an, am citit cartea ”Cum să faci primul milion”, Editura Polirom, autor Bogdan Costin. Dacă am mărturisit deja că mi-a plăcut mult cartea, recenzia urmând să apară pe blogul nostru în perioada următoare, ne-am gândit, alături de partenerii noștri, Editura Polirom, la un interviu cu autorul cărții, Bogdan Costin, care a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. -Pe coperta din interior a romanului ”Cum să faci primul milion”, ești prezentat ca fiind ”senior copywriter”. Așadar, ai scris această carte, într-un fel, din interiorul domeniului. Cât de mult este adevăr, cât de mult este ficțiune în romanul tău? Eu sper că este tot atât de mult adevăr cât este şi ficţiune. Evident, acţiunile de care se face vinovat naratorul sunt ficţiune pură, miza romanului este însă de a descrie o realitate, ceea ce cred că reuşeşte. În decembrie anul trecut, a aparut în presă cazul „mafiei cioclilor”. Câteva firme de pompe funebre primeau informaţii de la medici legişti, oameni de pe ambulanţe şi poliţişti despre accidente soldate cu morţi şi astfel prindeau clienţi noi. Mulţi dintre cei care citiseră deja romanul mi-au spus uite, ce chestie, astfel de lucruri chiar se întâmplă în ţara asta. (mai mult…)

Vladimir Tismăneanu – interviu în exclusivitate pentru Filme-cărți.ro

De-a lungul timpului, editorii Filme-cărți.ro au citit și recenzat pe acest blog mai multe cărți ale lui Vladimir Tismăneanu, publicate la Editura Humanitas. E vorba de ”Diavolul în istorie”, precum și de ”Lumea secretă a nomenclaturii” (recenzată de două ori, aici și aici). A venit, firesc, un interviu pe care l-am transmis autorului celor două cărți, care a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. -În ce măsură credeți că este cunoscută și înțeleasă în Europa de Vest și Statele Unite trauma istorică trăită de țările și popoarele Europei de Răsărit în a doua jumătate a secolului 20 sub ocupația sovietică și regimurile comuniste? Exista, evident, un deficit de intelegere a ceea ce-a insemnat totalitarismul comunist. Memoria europeana ramane inca una scindata cand este vorba de acele tragedii. Cuvantul "Gulag" ramane inca unul misterios, prea putin stiut, indeosebi de catre tineri. Poate ca in Germania lucrurile stau altfel, dar in Franta, Anglia, Statele Unite, exista o rezistenta (marturisita sau nu) la compararea celor doua orori absolute. Faptul ca un serial de televiziune revizionist despre Razboiul Rece, realizat de Oliver Stone pe baza unei carti mai mult decat discutabila a unui profesor de orientare socialista, s-a bucurat de numeroase recenzii favorabile, spune multe. Pe de alta parte, revolutia arhivelor din fostul Bloc Sovietic si publicarea unor documente irefutabile privind catastrofele din acea parte a lumii au dus la o constientizare mai intensa a ceeea ce a insemnat experienta comunista. (mai mult…)

Mihail Vakulovski – interviu în exclusivitate pentru Filme-cărți.ro

La finalul anului trecut, am primit și citit de la Editura Casa de Pariuri Literare două cărți semnate de Mihail Vakulovski - ”Riduri” și ”Biblidioteca”. Cărțile mi-au plăcut, voi scrie despre ele în perioada următoare, dar până atunci ne-am gândit la un interviu cu autorul acestora. Mihail Vakulovski a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. -În „Biblidioteca”, totul pare real. Pentru o persoană care a locuit sau locuiește în Brașov, care a fost student acolo, străzile sunt aceleași, Răcădău este cartierul de peste deal, iar sălile de lectură și liftul bibliotecii sunt descrise identic cu realitatea. Dar cât este realitate, cât este ficțiune în „Biblidioteca”? Mă bucur că vi se pare reală povestea din „Biblidioteca”, pentru că asta a şi fost intenţia mea – să fie cît mai credibilă, de aceea am şi scris sub titul cărţii „istorie”, nu „roman”. Da, realul & existenţialul m-au ajutat mult la scrierea acestei cărţi, dar pînă la urmă… tot un roman e. (mai mult…)

Interviu-anchetă cu autorii din antologia ”Best of Proza scurtă a anilor 2000” (II)

Săptămâna trecută vă prezentam prima parte a anchetei noastre despre soarta prozei scurte românești cu autorii din antologia ”Best of Proza scurtă a anilor 2000”, apărută de curând la Editura Polirom și coordonată de Marius Chivu. Continuăm astăzi cu partea a doua, cu încă cinci întrebări formulate de echipa Filme-carti.ro. Au răspuns: Adrian Georgescu, Angelo Mitchievici, Călin Torsan, Cosmin Manolache, Lavinia Braniște, Liviu Radu, Luca Dinulescu, Marian Truță, Mihai Mateiu, Radu Pavel Gheo, Silviu Gherman, Veronica D. Niculescu, Alex Tocilescu, Radu Paraschivescu. Mulțumim tuturor! Filme-Cărți.ro: Există, probabil, autori care se vor simți nedreptățiți că nu au fost incluși în acest volum de ”Best of”. Dacă v-ați pune în pielea editorului/coordonatorului, pe care dintre prozatorii lipsă, prietenii dvs. sau nu, i-ați include într-un volum II și care sunt textele propuse? Liviu Radu: Cred că e păcat că din volum lipsește Michael Haulică. Merita pe deplin. Cu oricare dintre textele sale. (mai mult…)