Interviu
Codrut Constantinescu

Interviu Codruț Constantinescu: Arhipelagul Gulag

Colegul nostru din echipa Filme-carti.ro, Codruț Constantinescu, a acordat un interviu în data de 16 decembrie 2014 postului de televiziune WylTV Prahova. Tematica principală a fost Arhipelagul Gulag, Codruț pregătind pentru anul viitor o carte foarte documentată despre universul concentraționar sovietic. Intrebările și discuția au fost intreținute de domnul Claudius Dociu în cadrul emisiunii “Dialog 100%”. Interviul in integralitate mai jos: (mai mult…)

Dan Lungu

Interviu Dan Lungu: „Eu înclin să judec filmul ca o operă de sine stătătoare și să o evaluez ca atare, nu în comparație cu cartea”

Mi-a plăcut ”Fetița care se juca de-a Dumnezeu”, am scris despre el, este un roman bun, care tratează o altă dramă a postdecembrismului, plecările părinților la muncă în străinătate, despărțirea familiilor din această cauză, dramele psihologice cărora le cad pradă, din această cauză, copiii rămași în țară. Scriitorul Dan Lungu a fost amabil să răspundă întrebărilor noastre cu privire la această carte și cu privire la viața scriitorului român, în general. Îi mulțumim! -Deși v-am citit și celelalte cărți, o să discutăm astăzi mai mult despre cel mai recent roman al dvs., ”Fetița care se juca de-a Dumnezeu”. Este dificil să scrieți o mare parte dintr-un roman din perspectiva unui copil? V-a ajutat în această muncă și faptul că sunteți un tată tânăr? Nu știu, am făcut-o cu multă bucurie și febrilitate a empatiei. Am retrăit emoții pe care le credeam uitate, a fost foarte interesant. Întotdeauna mi-a plăcut să stau de vorbă cu copiii și faptul că m-am jucat destul de mult cu copiii mei cât erau mici mi-a dat ocazia să le admir inocența și spontaneitatea. Multe lucruri le-am notat în jurnalul meu de creație, iar acum acele observații mi-au fost de mare folos. (mai mult…)

Interviu Florin Irimia: ”Să nu citești și să nu te uiți la filme mi se pare absurd, mai ales atunci când trăiești într-o realitate adesea absurdă ca cea de la noi”

Am citit de curând cel mai recent roman al lui Florin Irimia ”Câteva lucruri despre tine”, un roman proaspăt, actual, într-o lume întunecată și suficient de depresivă. Am scris despre această carte pe Filme-cărți.ro și am reușit ”să schimbăm” cu Florin câteva întrebări și răspunsuri care vă vor lămuri, sper, să cumpărați această carte. Nu trebuie uitat că duminică, 23 noiembrie, ora 12.30, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, va avea loc lansarea cărții Cîteva lucruri despre tine. Invitaţi: Cristian Teodorescu, Ion Bogdan Lefter. Moderator: Lucian Dan Teodorovici. -Am avut o discuție la FILIT Iași cu privire la romanul ”Câteva lucruri despre tine”. Eu am spus că este un roman depresiv, tu ai replicat că este un roman optimist. Până la urmă, care este adevărul? Are personajul romanului o depresie optimistă? Da, poate că este un roman depresiv din punctul de vedere al cititorului, dar din punctul de vedere al celui care l-a scris este optimist. Nu prin conținut, evident, ci prin însuși faptul de a-l fi scris, de a-l fi terminat. Dincolo de asta, un roman despre un depresiv, despre un posibil sinucigaș, nu trebuie să fie el însuși deprimant. Eu cred că poate fi citit foarte bine și fără să să vrei să-ți dai venele după aceea. (mai mult…)

Interviu Marius Chivu: ”Chiar dacă voi continua să fac cronică de carte, ficțiunea va defini de aici încolo cariera mea de scriitor”

Am citit de curând volumul ”Sfârșit de sezon” al lui Marius Chivu, apărut la Editura Polirom în această toamnă. Dacă timp pentru o recenzie nu a fost pentru moment, un interviu cu autorul era foarte important, mai ales că avem în această săptămână două evenimente importante, unde autorul acestei cărți este în centru: în primul rând, miercuri, 19 noiembrie, la ora 18.00, Marius Chivu este în dialog la Librăria Humanitas din Ploiești, cu Dan Gulea, colegul nostru de la Filme-cărți.ro; al doilea eveniment este în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, sâmbătă, 22 noiembrie, ora 15.00, când se lansează la standul Polirom, în prezența autorului, volumul ”Sfîrşit de sezon”, avându-l ca invitat pe Florin Iaru (moderator Lucian Dan Teodorovici). -Există tendința de a numi volumele de proză scurtă cu titlul uneia dintre povestiri. Nu e cazul și aici, ați ales un cu totul alt titlu. Pentru cei care privesc volumul dvs. într-o librărie sau o bibliotecă, pentru cititorii acestuia, ce semnifică ”Sfîrșit de sezon”? Am vrut să aleg un titlu a cărui semnificație să acopere, într-un fel sau altul, toate aceste „11 povestiri despre singurătate, boală și moarte”, cum le-am caracterizat eu. Pentru mine niciuna dintre povestiri nu este mai importantă decît celelalte, astfel încît să numesc cartea cu titlul ei; pentru că este vorba de un volum unitar tematic, nu este doar o colecție care adună de-a valma prozele pe care le-am scris în ultimii ani. Am gîndit povestirile în așa fel încît să alcătuiască o carte, iar „sfîrșit de sezon”, sintagma aceasta, este, la propriu sau la figurat, potrivită pentru fiecare proză în parte. (mai mult…)

Interviu Andrew Nicoll: ”Mi-am trăit întreaga viață cu un respect aproape religios pentru puterea cărților”

Am citit de curând cele două cărți ale lui Andrew Nicoll apărute la Editura Allfa în ultimii doi ani și am descoperit un autor plin de imaginație, alert, care captivează cititorul, deși este destul de comercial în abordare. Este vorba de ”A fost odată ca niciodată” și ”Dacă citești asta, înseamnă că am murit”. Prin intermediul partenerilor noștri de la Editura All (cărora le mulțumim încă o dată!), am făcut un interviu cu autorul acestor cărți. Vă precizăm, de asemenea, că Andrew Nicoll va fi prezent la București, la Târgul de Carte Gaudeamus de anul acesta, sâmbată, 22 noiembrie, începând cu ora 13.00. Vă invităm să îl descoperiți: -În România, a fost recent publicat primul dvs. roman, ”A fost odată ca niciodată” (The Good Mayor), și ne-am dori ca discuția să pornească de la acest roman. Acest roman (dar și următoarele) par a fi construite, voluntar sau involuntar, pentru a fi ecranizate. Cum priviți această provocare, a eventualei ecranizări a cărților dvs.? Chiar nu cred că romanul ”A fost odată ca niciodată” ar merge să fie ecranizat. Chiar în mijlocul cărții, se naște o întrebare: toate astea chiar s-au întâmplat? Este ceea ce spune Agathe despre ea adevărat? Ea are un punct de vedere asupra lumii care nu poate fi adevărat, dar, pentru un timp cel puțin, ea chiar crede că totul este adevărat. Cartea nu limpezește dacă totul este adevărat sau nu și cărțile pot face asta. Cărțile pot permite mai mult decât o singură perspectivă asupra unei situații. Filmul nu poate face asta pentru că ar trebui să vedem totul cu proprii noștri ochi, o perspectivă sau alta, dar nu două în același timp. (mai mult…)

Interviu Alex. Ștefănescu: ”Pasiunea pentru literatură seamănă cu dragostea: te face să-ți depășești limitele”

Am scris despre cărțile domnului Alex. Ștefănescu în două rânduri: atunci când am vorbit de una dintre cele mai recente apariții, ”Un scriitor, doi scriitor”, de la Editura Allfa, dar și când am discutat despre volumul de interviuri ”Convorbiri cu Alex. Ștefănescu”, un dialog purtat cu Ioana Revnic. A venit, firesc, dorința unui interviu cu scriitorul și criticul literar, iar acesta a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. (Mulțumim, de asemenea, și partenerilor noștri de la Editura All pentru intermediere!) -Sunteți unul dintre cei mai activi critici literari din România. Mereu prezent, ba într-o colecție de interviuri sau de articole, ba scriind o carte sau făcând o emisiune la televiziune, ba coordonând o colecție de cărți sau răspunzând acid unora, cu umor celor mai mulți pe Facebook. Nu obosiți? Ce vă menține în această formă de zile mari, în ciuda detractorilor? Sincer vorbind, din punct de vedere fizic sunt ruinat. Dar mă duce mereu înainte – așa cum duce vântul o corabie cu pânze – entuziasmul. Am, din naștere, o vocație a bucuriei, o încredere luminoasă în oameni care fac să nu se observe (sau, oricum, să nu observ eu) că sunt bătrân și bolnav. În unele cazuri, aflat în mijlocul unor tineri blazați, eu sunt acela care îi însuflețește pe ei, nu invers. Și apoi e pasiunea pentru literatură, care seamănă cu dragostea: te face să-ți depășești limitele. Când eram tânăr și îndrăgostit, nu mi se părea greu să călătoresc cu trenul o jumătate de zi pentru o întrevedere cu iubita mea fie și de numai zece minute pe un peron. Vorbeam cu ea, o țineam în brațe și apoi mă întorceam cu alt tren în locul de unde venisem. În mod similar, nu mi se pare greu să-mi pierd nopțile, cu o cafea în față, cercetând manuscrisele lui Eminescu (din ediția anastatică apărută sub egida Academiei) sau să citesc atent, cu creionul în mână, cărțile unor autori de azi. (mai mult…)

Interviu Andrei Ruse: ”Nu mi-am propus să spulber niciun mit, nici să încerc să ţin în puf vreo personalitate”

Acum ceva timp, am citit romanul ”Zaraza”, de Andrei Ruse, și mi-a plăcut foarte mult: este acel gen de roman istoric ce se apleacă asupra unei personalități insuficient cunoscute, un om important pentru muzica românească și care merită, cu siguranță, cunoscut mai îndeaproape-Cristian Vasile. Am fost și la întâlnirea lui Andrei Ruse cu bloggerii literari, am pus acolo o parte din întrebările ce se regăsesc în interviul de mai jos (pentru multe dintre ele îi mulțumesc colegului nostru, Dan!), iar ideea acestui interviu a venit firesc. Îi mulțumesc lui Andrei Ruse pentru amabilitatea de a răspunde la întrebările noastre. -Când ați auzit pentru prima dată cântecul 'Zaraza'? Vă mai amintiți? V-a plăcut? Nu îmi amintesc, sincer, de prima şi prima “audiţie”, bănuiesc că s-a întâmplat undeva prin adolescenţă, atunci când am descoperit muzica şi interpreţii interbelicului, tangourile şi romanţele, sau poate chiar mai devreme şi mintea îmi joacă feste. (mai mult…)

Interviu Aurora Liiceanu (II): ”Adolescenții nu iubesc școala pentru că este plicticoasă. Realmente, plicticoasă.”

[caption id="attachment_41763" align="alignleft" width="196"] Aurora Liiceanu[/caption] Prima parte aici. -Afirmați în Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității (2013) că v-ați dat seama „la un moment dat că pentru a scrie despre psihologia individuală nu trebuie să mergem doar la literatura științifică, ci și la beletristică”. Pentru dumneavoastră beletristica a fost o sursă de inspirație pentru studierea psihologiei individului. Ceilalți împătimiți de beletristică, fără studii de specialitate, sunt ei capabili să folosească personajele și situațiile din cărți drept exemplu? Sperăm pozitive! Afirmația mea s-a bazat și pe opiniile unor scriitori consacrați. Mă bucur când mă întâlnesc cu cineva pe aceiași idee. Sunt convinsă că literatura științifică are un mare câștig când citești beletristică, pentru că, desigur, cunoașterea științifică se vrea impersonală, obiectivă, pe când cunoașterea profană este subiectivă, personală. Azar Nafisi, în minunata ei carte Citind Lolita la Teheran, tradusă la noi, scrie: „...din literatură învățăm că fiecare individ are diferite dimensiuni ale personalitățiilui... Cei care judecă (pe alții) trebuie să ia toate aspectele personalității unui individ în considerație. Numai prin literatură cineva se pune în pantofii altcuiva (noi spunem în pielea altcuiva, fiind vorba despre empatie] și înțelege laturile diferite și contradictorii ale altuia și devine mai rezervat în a fi nemilos. În afara literaturii numai un aspect al indivizilor este revelat.” (mai mult…)

Interviu Aurora Liiceanu (I): ”Literaturizată, psihologia este mai accesibilă publicului”

[caption id="attachment_41763" align="alignleft" width="196"] Aurora Liiceanu[/caption] Cărțile Aurorei Liiceanu ne-au captat atenția în ultima perioadă și părea firesc ca un interviu, în care întrebările și nelămuririle să primească un răspuns, iar curiozitățile să fie potolite, să aibă loc. Și iată că acesta nu s-a lăsat mult așteptat, doamna Aurora încântând din nou prin diversitatea și bogăția cunoștințelor, precum și prin candoarea cu care și le expune în fața publicului, public interesat de cunoașterea psihologică, de ideile care sunt în scriitură, un public care apreciază referințe la alți autori cunoscuți, cum precizează însăși autoarea. Îi mulțumim pe această cale și sperăm să ne bucurăm de o nouă carte cât de curând. -Ați publicat prima carte la Polirom, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, pentru ca apoi să aveți o pauză de 6 ani, revenind în 2009 cu Prin perdea. Și ați continuat cu cel puțin 2 cărți publicate pe an. Cărțile dumneavoastră au fost republicate, iar anul 2013 pare să fi fost unul de succes dacă e să ținem cont de cărțile publicate, 2 la număr: Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității (2013) și Legături de sânge. Povestea Ioanei (2013). Iar 2014 vine cu o carte dedicată unui subiect atât de delicat și atât de cunoscut cititorilor: Soacre și nurori. La cine este cheia? Ce anume vă determină să scrieți și să împărtășiți cu publicul cititor ideile dumneavoastră? (mai mult…)

Interviu Mirel Bănică: ”Pelerinajele nu doar reprezintă România actuală; ele sunt România!”

Interviu Mirel Bănică Vineri, 30 mai 2014, la ora 16.30, în cadrul Târgului de carte Bookfest, la standul Editurii Polirom va avea loc lansarea cărții ”Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană”, de Mirel Bănică. Invitaţi: Andrei Oişteanu, Luca Niculescu. Moderator: Adrian Şerban. Prilej pentru noi pentru a discuta pe marginea cărții cu Mirel Bănică, căruia îi mulțumim pentru amabilitatea de a răspunde la întrebările noastre. -Este foarte cunoscut interesul tau spiritual fata de fenomenul religios din Romania contemporana si nu numai, avand in vedere ca ai publicat in 2007, la Editura Polirom, volumul “Biserica Ortodoxa Romana, stat si societate in anii ’30”, de fapt lucrarea ta de doctorat de la Universitatea din Geneva, iar mai tarziu alte doua volume interesante, ”Locul celuilalt - Ortodoxia in modernitate”, Editura Paidea, Bucuresti, 2008 si “Religia în fapt. Studii, schite si momente”, Editura EIKON, Cluj. Care este povestea, preistoria acestui nou volum? In cat timp ai scris aceasta carte? Intreb aceasta, deoarece prin provincie si nu numai, unii autori ajung sa scoata si patru-cinci volume pe an. (mai mult…)