Interviu

Interviu Florin Lăzărescu: ”Sunt fascinat de magia vieții obișnuite”

[caption id="attachment_34172" align="alignleft" width="300"] Florin Lăzărescu[/caption] Nu sunt la primul interviu cu Florin Lăzărescu, dar se pare că fiecare carte a sa îmi stârnește un interes foarte mare pentru felul în care a fost ea concepută, cum a fost gândită până la publicare de către scriitorul din Iași. Încă nu am scris despre ”Întâmplări și personaje”, apărut la Editura Polirom (sper să o fac cât de curând), dar am stat de vorbă cu Florin Lăzărescu despre acesta, despre magia povestirilor, dar și despre pasiunea sa pentru fotografie. Enjoy! -Pare că te-ai născut a fi povestitor. De altfel, eu cred că ești unul dintre cei mai buni povestitori (în scris) dintre scriitori. Bănuiesc că, la vreo petrecere, ești sufletul ei. De unde a venit declick-ul în această ”meserie”, cum ți-ai descoperit această pasiune? Doar pare că m-am născut povestitor :). Cred mai degrabă că devii decât că te naști într-un anumit fel. În primul rând, m-am apucat de scris pentru că am devenit un cititor pasionat imediat ce am deprins alfabetul. Apoi pentru că am trăit printre oameni cărora le place să povestească și să asculte povești. Iar, în general vorbind, cred că toți oameniii iubesc poveștile, că suntem flămânzi de ficțiune, că trăim într-o ficțiune. Până și știrile tv sau articolele de cancan sunt tot ficțiune, doar că e construită altfel, că e mai aplicată pe publicuri țintă. Declick-ul a venit destul de târziu, la terminarea facultății, când am renunțat la visul meu de a ajunge teoretician al literaturii în schimbul literaturii propriu-zise. (mai mult…)

Interviu Iulian Ciocan: „Frica de ruși e o trambulină pentru ficţiunea mea”

[caption id="attachment_50771" align="alignleft" width="300"] Iulian Ciocan[/caption] Cunoscut pentru editorialele sale de la Europa Liberă – redacția din Moldova, Iulian Ciocan (n. 1968) se află în prezent la al treilea volum de ficțiune, după povestirile din Înainte să moară Brejnev (2007) și romanul Tărâmul lui Sașa Kozak (2011); tradus în cehă, slovacă, engleză și franceză, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România, autorul a semnat, de asemenea, și volume de critică literară și de publicistică. Cu ocazia recentei apariții a romanului Iar dimineața vor veni rușii, scindat între o Moldovă a anilor 1990 și una similiutopică, a anilor 2020, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări. -Credeţi că vor veni ruşii? Iulian Ciocan: Nu pot să ştiu, fireşte. După anexarea Crimeei, avem motive să presupunem că vor veni şi în Republica Moldova. Dar aceste motive au existat şi înainte de 2014. Pentru scriitorul Ciocan nu are însă prea mare importanţă dacă vor veni sau nu. Importantă şi reală e frica de ruşi cuibărită în minţile multora. Frica aceasta e o trambulină pentru ficţiunea mea. (mai mult…)

Interviu Vasile Ernu: ”Credinţa este o chestiune personală şi intimă şi nu mă deranjează atîta timp cît nu invadează spaţiul public şi cel privat”

Nu am scris încă despre cea mai recentă carte a lui Vasile Ernu, ”Sectanții”, primul volum din Mica trilogie a marginalului, apărut de curând la Editura Polirom, în colecția Ego-grafii. Va veni și timpul acestei recenzii, dar până atunci am stat de vorbă cu autorul, iar interviul născut din această discuție atinge câteva teme deosebit de interesante, precum religia, influența acesteia asupra comunității, marginalii religiei, dar și actuala literatură românească și basarabeană. -Să intrăm brusc în atmosfera celei mai recente cărți scrise de tine-”Sectanții”. Despre ce sectă este vorba? În carte am descoperit o descriere exactă a acesteia, dar parcă nu am regăsit nicăieri denumirea ei; cum își spuneau ei? Să intrăm abrupt. Bine. La lansarea din Iaşi, Ovidiu Gherasim-Proca observa că dacă citeşti cartea atent este foarte greu să identifici despre ce sectă e vorba. E foarte greu de pus degetul pe una din ele şi mai ales nu e deloc simplu să-l identifici pe Ernu acolo cu toate că el spune „noi”, „comunitatea noastră”, „eu”. (mai mult…)

Interviu Doina Ruști: ”… dincolo de toate astea, a fost un manuscris, în care pe o singură pagină era cuprinsă viața întreagă a unui om”’

Doina Ruști face parte dintre acei scriitori care iti devin prieteni si parteneri de dialoguri imaginare inainte de a avea sansa a-i cunoaste (in realitate sau prin intermediul Internetului), de a le pune intrebari, de a discuta cu ei. Am avut sansa sa citim si sa scriem in ultimii ani la Filme-cărți.ro despre doua romane ale ei  - doua carti foarte diferite, una a carei actiune se petrece in realitatea imediata, cealalta in trecutul plin de magie si de culoare al unor locuri familiare. Cu ocazia publicarii 'Manuscrisului fanariot', am avut privilegiul sa ii punem cateva intrebari si dialogul s-a infiripat firesc si ne bucuram sa il aducem la cunostinta cititorilor nostri. -Unde credeți că se situează personajele 'Manuscrisului fanariot'? Mai aproape de Principele lui Barbu sau de Craii lui Mateiu? Habar n-am. Ai numit doi scriitori dragi mie. M-am străduit să nu semăn cu ei. (mai mult…)

Interviu Simona Antonescu: „Conştiinţa unui trecut, asumarea lui, te face să fii sigur pe tine, să simţi cumva pământul sub picioare”

[caption id="attachment_49216" align="alignleft" width="300"] Simona Antonescu[/caption] Absolventă a liceului „Constantin Dobrogeanu-Gherea” din Ploiești, specialistă în chimie (Politehnica), doamna Simona Antonescu este câștigătoare a concursului de debut Cartea Românească din 2014 cu volumul de proză Fotograful Curții Regale. Cu ocazia debutului său, a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări, pentru care îi mulțumim în mod special. „particularitatea începutului acelei epoci, a regalităţii: se puneau pietre de temelie” Fotograful Curții Regale este un volum ce alege ilustrarea personajelor prin fotografii, creându-se un continuum text – imagine. De ce ați optat pentru această „coabitare”? În ce măsură textul are nevoie de imagine? Romanul a fost construit exact aşa: priveam o fotografie şi scriam. Intram în lumea îngheţată de un fotograf în urmă cu mai bine de un secol prin imaginea câte unei familii din 1880, sosită ceremonios la şedinţa foto. Din acest motiv, capitolele conţin mici trimiteri la detalii din fotografii, cum ar fi ceasul bărbătesc, cu lanţ, al Mariei din Chiron Grecul, mâna fetiţei pe sabia tatălui în Sabia tatii ori domnul ce se desprinde din mulţime şi păşeşte în faţa aparatului de fotografiat, în Arcul de Triumf. Sunt multe astfel de legături între poveste şi fotografia care a inspirat-o şi pot fi delicioase pentru cititorii cu înclinaţii de detectivi. Această împletire strânsă între text şi imagine, în Fotograful Curţii Regale, a existat de la bun început. Cred că se îmbogăţesc unele pe celelalte. Totuşi, apariţia fotografiilor în carte se datorează editorului, doamnei Mădălina Ghiu de la Cartea Românească. Dânsa a aflat de existenţa fotografiilor cu ocazia primei noastre întâlniri şi a propus cu mare entuziasm ca ele să facă parte din carte. (mai mult…)

Interviu Dan Coman: ”E mult mai uşor să scrii despre nefericire”

[caption id="attachment_48151" align="alignleft" width="200"] Dan Coman[/caption] De curând, Dan Coman a publicat romanul ”Căsnicie”, în cadrul Colecției ”Ego.Proză”. Despre carte, am scris ieri pe Filme-cărți.ro, dar m-am gândit că un interviu cu scriitorul ar lămuri măcar o parte din întrebările (multe!) pe care le naște cartea. Dan Coman a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. (Mulțumim, de asemenea, și partenerilor noștri de la Editura Polirom pentru intermediere!) -Încă de la primele pagini, ni se atrage atenția că ”această operă este o operă de ficțiune. Orice asemănare cu persoane sau instituții reale este pur întâmplătoare”. De ce această mențiune, de obicei inexistentă în cazul ficțiunii recunoscute? Aceste personaje se încadrează în prea multe persoane reale din jurul dvs.? E doar un joc. O nadă. Musculiţa aurie de la capătul cîrligului. Aproape nimeni n-a scăpat de strălucirea ei falsă. În apele strîmte şi reci ale unei literaturi neobişnuite cu aşa ceva, textuleţul acesta a întors capetele şi a adunat deja foarte multe vorbe – care de care mai agitate şi mai intransigente. Semn că jocul şi-a atins scopul. De-acum fiecare va înţelege ce vrea, după propriile-i puteri. (mai mult…)

Interviu Dan Sociu: „Orice efect prea repetat e defect”

[caption id="attachment_47555" align="alignleft" width="300"] Dan Sociu[/caption] Dan Sociu (n. 1978) este unul dintre cei mai apreciați poeți de azi; autor deopotrivă al unor romane și apreciat traducător din clasicii beatnici, Dan Sociu a simțit nevoia unui bilanț al poeziei sale. Astfel, cu ocazia antologiei Vino cu mine știu exact unde mergem, apărută la Editura Polirom la sfârșitul anului trecut, filme-carti.ro i-a adresat câteva întrebări despre condiția poetului în lumea de azi. „Genul ăsta de joc al semnificațiilor și al puterii o să fie oricînd” „Universul liric al lui Dan Sociu” ar fi o temă de examen sau teză la școală; crezi că vei intra vreodată în manualele școlare? E important pentru literatura română să fie prezentă în manuale și cu scriitori care nu sînt morți, consacrați de trecerea timpului? Pe cine ai mai vedea alături de tine într-un astfel de manual, dintre „milenariști” sau dintre contemporani? Sînt într-un manual de-a doișpea pentru clasele de filologie, am lecție + exerciții. Ce mi-ar plăcea să văd ar fi o schimbare a felului în care e predată literatura, o umanizare, să nu mai fie această plictiseală încîlcită și pseudo-științifică, să îi arăți elevului cu degetul imaginea sau efectul dintr-un text și să-l încurajezi să-l perceapă în primul rînd, nu să-l interpreteze sau să-l clasifice, astea sînt treburi pentru specialiști sau pentru studenți, nu pentru copii. Dar cum zicea cineva, plictiseala școlii te pregătește pentru plictiseala muncii. (mai mult…)

Interviu Alin Croitoru, redactor-șef Biblioteca Polirom: „Aș schimba, cum au mai făcut-o și alții, regula jocului”

Alin Croitoru (n. 1977) este în prezent redactor-șef al colecţiei de literatură universală „Biblioteca Polirom”, la redacția din București a Editurii Polirom; la împlinirea celor 20 de ani ai editurii, a avut amabilitatea să ne răspundă, prin email, la cîteva întrebări pentru cititorii blogului nostru, despre ce înseamnă să editezi literatura lumii și despre universul editorial din România de azi, așa cum se vede din redacția Polirom. „Cît o mie de cărți” Cînd și cum ați cunoscut Poliromul?  Mai de aproape, în 2008, cînd am participat alături de alte două persoane la editarea unei cărți care avea să apară la Polirom. Nu dau nume, căci amîndouă fac cît o mie de cărți. Volumul cu pricina nu era însă de ficțiune, deși avea legătură cu ea; de ficțiunea străină (căci cu asta mă ocup, alături de colegii mei), la Polirom, am dat acum mai bine de patru ani. Am început mai întîi o colaborare, nu foarte îndelungată, care s-a transformat repede în angajare cu acte. (mai mult…)

Interviu Cătălin Mihuleac: ”Am scris cartea dominat de o magie pe care nu o pot explica.”

Cătălin Mihuleac a scris o carte care, în opinia mea, este unică în literatura română, abordând frontal și fără menajamente unul dintre cele mai întunecate momente ale istoriei noastre - Pogromul de la Iasi din iunie 1941. În interviul pe care îl publicăm acum, am descoperit în Cătălin Mihuleac un interlocutor sincer, care așa cum îl prezintă și cartea, nu ezită să fie sigur și tranșant în opinii. Scriitorul ne dezvăluie amănunte despre modul în care a scris 'America de peste pogrom' și ne împărtășește modul în care documentarea și scrierea ei l-au marcat ca scriitor și ca om. Când ați auzit pentru prima dată despre pogromul de la Iași și în ce împrejurări? Primele informaţii le-am cules din ziare, cu nota lor ştiută de superficialitate, rezultată din grabă şi incultură. Se întâmpla cu şase-şapte ani în urmă. (mai mult…)

Interviu Florina Pîrjol: „Scrisul este una dintre cele mai mari bucurii ale mele”

Florina Pîrjol (n. 1980) este o voce notabilă a cercetării și întîmpinării critice actuale, avînd mai multe preocupări: consilier editorial, redactor în presa culturală, conducătoare, cu calitatea de doctor în științe umaniste, a unor seminarii în învățământul superior de filologie. Carte de identități, volumul de debut al autoarei – analiză a autoficțiunii în literatura română (recentă) – s-a situat în topul vânzărilor Editurii Polirom la Târgul de Carte Gaudeamus 2014, potrivit comunicatului editurii. I-am adresat câteva întrebări autoarei, pornind de la această situație, dar și de la imaginea asupra cărții, exprimată pe filme-carti.ro. „N-o să fiu ipocrită” O carte de critică și teorie literară, prezentă în topul vânzărilor. Mai mult, o teză de doctorat. Cum arată cititorul tău în mod real (nu ideal!) și ce așteptări ai de la acesta? A fost şi pentru mine o surpriză să aflu că debutul meu a ajuns în topul de vânzări al Editurii Cartea Românească de la Gaudeamusul din toamnă. Şi asta în ciuda faptului că nu am avut o lansare la târg, cartea fiind, propriu-zis, pe piaţă de la sfârşitul lui iulie. Într-un fel, faptul că s-a întâmplat acest lucru îmi confirmă că am îndeplinit ceea ce mi-am propus: să scriu o carte pentru publicul larg, nu neapărat pentru specialişti. Dacă îi convinge şi pe cei din urmă, cu atât mai bine. (mai mult…)