Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Articolele publicate in categoria ‘Interviu’

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

radu-gheoAm discutat cu Radu Pavel Gheo după reeditarea frumosului său basm, ”Fairia – o lume îndepărtată”, la Editura Polirom, în cadrul Colecției Top 10+. Cum îl citeam de mult timp în Suplimentul de cultură, dar și de pe blogul său, interviul de jos mi-a confirmat părerea mea, că este un om foarte deschis, foarte angajat, pertinent și sincer. A ieșit un interviu destul de lung, dar l-am păstrat într-un singur episod, tocmai pentru a surprinde mai bine un scriitor cu idei și principii, dar și pentru a vă aduce în față o frumoasă carte pentru copii și adulți, ”Fairia”.

-Ce reprezintă pentru dvs. o reeditare a unei cărți publicate inițial acum mai bine de zece ani? O confirmare a valorii sale, o plăcută reîntoarcere timp, o impulsionare a promovării mărcii de autor? Altceva?

Cu Fairia lucrurile sînt mult mai amestecate. Mă bucură şi reeditarea ei, după doisprezece ani, fiindcă o validează, dar pentru mine importantă e legătura pe care o creează cu prima ediţie. Asta fiindcă Fairia a apărut prima dată într-un moment care e deja reper pentru literatura română actuală. În 2004 Editura Polirom a decis să lanseze o colecţie de literatură „tînără“ (ceea ce însemna de fapt literatura unor autori mai puţin cunoscuţi, dar pe care cei de la Polirom mizau pentru viitor). Atunci s-a desfăşurat o campanie de promovare cum nu ştiu dacă au mai fost în ultimele decenii. Rezultatul ei e că acum, după mai bine de un deceniu, acea colecţie, „Ego.Proză“, include majoritatea tinerilor prozatori recunoscuţi şi citiţi în România. Mulţi dintre ei au fost traduşi şi în străinătate, iar „Ego.Proză“ e un punct de referinţă în istoria literaturii noastre contemporane.

Fairia a fost acolo, în primul val de autori selectaţi la Polirom, ceea ce mie mi se pare şi azi un lucru mare. În felul ăsta, reeditarea e şi rememorare.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

sovianyOctavian Soviany (n. 1954) este un cunoscut scriitor contemporan; după ce a abordat poezia (inclusiv traducerile din clasici moderni de limbă franceză) sau eseistica și critica literară, scrie în ultimii ani mai ales romane, primite cu interes; publicând în vara lui 2015 romanul Moartea lui Siegfried, Soviany redeschide discuția despre istorie și ficțiune, despre istoria personală și cea alegorică. Acesta este și contextul în care a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

„viaţa lui Octavian Soviany nu este suficient de interesantă pentru a face din ea un subiect de roman”

-Viața sau istoria? Care este sursa predilectă pentru ficțiunea dvs.?

Nu cred că se poate face o distincție netă între viaţă şi istorie. Istoria a fost făcută de oameni în carne şi oase, cu viaţa lor şi cu problemele lor. Iar dacă romanele pe care le-am publicat până acum sunt romane ,,istorice’,’ asta se întâmplă pentru că am fost din totdeauna pasionat de istorie. Socotesc că nu ne putem înţelege prezentul dacă nu ne cunoaştem trecutul. Dar în romanele mele vreau să cred că doar cadrul, pe care am încercat să-l reconstitui destul de minuţios, este istoric, problematica lor este una etern umană.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.0/10 (3 votes cast)
Florin Lăzărescu

Florin Lăzărescu

Nu sunt la primul interviu cu Florin Lăzărescu, dar se pare că fiecare carte a sa îmi stârnește un interes foarte mare pentru felul în care a fost ea concepută, cum a fost gândită până la publicare de către scriitorul din Iași. Încă nu am scris despre ”Întâmplări și personaje”, apărut la Editura Polirom (sper să o fac cât de curând), dar am stat de vorbă cu Florin Lăzărescu despre acesta, despre magia povestirilor, dar și despre pasiunea sa pentru fotografie. Enjoy!

-Pare că te-ai născut a fi povestitor. De altfel, eu cred că ești unul dintre cei mai buni povestitori (în scris) dintre scriitori. Bănuiesc că, la vreo petrecere, ești sufletul ei. De unde a venit declick-ul în această ”meserie”, cum ți-ai descoperit această pasiune?

Doar pare că m-am născut povestitor :). Cred mai degrabă că devii decât că te naști într-un anumit fel. În primul rând, m-am apucat de scris pentru că am devenit un cititor pasionat imediat ce am deprins alfabetul. Apoi pentru că am trăit printre oameni cărora le place să povestească și să asculte povești. Iar, în general vorbind, cred că toți oameniii iubesc poveștile, că suntem flămânzi de ficțiune, că trăim într-o ficțiune. Până și știrile tv sau articolele de cancan sunt tot ficțiune, doar că e construită altfel, că e mai aplicată pe publicuri țintă. Declick-ul a venit destul de târziu, la terminarea facultății, când am renunțat la visul meu de a ajunge teoretician al literaturii în schimbul literaturii propriu-zise.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)
Iulian Ciocan

Iulian Ciocan

Cunoscut pentru editorialele sale de la Europa Liberă – redacția din Moldova, Iulian Ciocan (n. 1968) se află în prezent la al treilea volum de ficțiune, după povestirile din Înainte să moară Brejnev (2007) și romanul Tărâmul lui Sașa Kozak (2011); tradus în cehă, slovacă, engleză și franceză, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România, autorul a semnat, de asemenea, și volume de critică literară și de publicistică. Cu ocazia recentei apariții a romanului Iar dimineața vor veni rușii, scindat între o Moldovă a anilor 1990 și una similiutopică, a anilor 2020, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

-Credeţi că vor veni ruşii?

Iulian Ciocan: Nu pot să ştiu, fireşte. După anexarea Crimeei, avem motive să presupunem că vor veni şi în Republica Moldova. Dar aceste motive au existat şi înainte de 2014. Pentru scriitorul Ciocan nu are însă prea mare importanţă dacă vor veni sau nu. Importantă şi reală e frica de ruşi cuibărită în minţile multora. Frica aceasta e o trambulină pentru ficţiunea mea. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

vasile-ernuNu am scris încă despre cea mai recentă carte a lui Vasile Ernu, Sectanții, primul volum din Mica trilogie a marginalului, apărut de curând la Editura Polirom, în colecția Ego-grafii. Va veni și timpul acestei recenzii, dar până atunci am stat de vorbă cu autorul, iar interviul născut din această discuție atinge câteva teme deosebit de interesante, precum religia, influența acesteia asupra comunității, marginalii religiei, dar și actuala literatură românească și basarabeană.

-Să intrăm brusc în atmosfera celei mai recente cărți scrise de tine-”Sectanții”. Despre ce sectă este vorba? În carte am descoperit o descriere exactă a acesteia, dar parcă nu am regăsit nicăieri denumirea ei; cum își spuneau ei?

Să intrăm abrupt. Bine. La lansarea din Iaşi, Ovidiu Gherasim-Proca observa că dacă citeşti cartea atent este foarte greu să identifici despre ce sectă e vorba. E foarte greu de pus degetul pe una din ele şi mai ales nu e deloc simplu să-l identifici pe Ernu acolo cu toate că el spune „noi”, „comunitatea noastră”, „eu”. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)

Doina Ruști face parte dintre acei scriitori care iti devin prieteni si parteneri de dialoguri imaginare inainte de a avea sansa a-i cunoaste (in realitate sau prin intermediul Internetului), de a le pune intrebari, de a discuta cu ei. Am avut sansa sa citim si sa scriem in ultimii ani la Filme-cărți.ro despre doua romane ale ei  – doua carti foarte diferite, una a carei actiune se petrece in realitatea imediata, cealalta in trecutul plin de magie si de culoare al unor locuri familiare. Cu ocazia publicarii ‘Manuscrisului fanariot‘, am avut privilegiul sa ii punem cateva intrebari si dialogul s-a infiripat firesc si ne bucuram sa il aducem la cunostinta cititorilor nostri.

-Unde credeți că se situează personajele ‘Manuscrisului fanariot’? Mai aproape de Principele lui Barbu sau de Craii lui Mateiu?

Habar n-am. Ai numit doi scriitori dragi mie. M-am străduit să nu semăn cu ei.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Simona Antonescu

Simona Antonescu

Absolventă a liceului „Constantin Dobrogeanu-Gherea” din Ploiești, specialistă în chimie (Politehnica), doamna Simona Antonescu este câștigătoare a concursului de debut Cartea Românească din 2014 cu volumul de proză Fotograful Curții Regale. Cu ocazia debutului său, a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări, pentru care îi mulțumim în mod special.

„particularitatea începutului acelei epoci, a regalităţii: se puneau pietre de temelie”

Fotograful Curții Regale este un volum ce alege ilustrarea personajelor prin fotografii, creându-se un continuum text – imagine. De ce ați optat pentru această „coabitare”? În ce măsură textul are nevoie de imagine?

Romanul a fost construit exact aşa: priveam o fotografie şi scriam. Intram în lumea îngheţată de un fotograf în urmă cu mai bine de un secol prin imaginea câte unei familii din 1880, sosită ceremonios la şedinţa foto. Din acest motiv, capitolele conţin mici trimiteri la detalii din fotografii, cum ar fi ceasul bărbătesc, cu lanţ, al Mariei din Chiron Grecul, mâna fetiţei pe sabia tatălui în Sabia tatii ori domnul ce se desprinde din mulţime şi păşeşte în faţa aparatului de fotografiat, în Arcul de Triumf. Sunt multe astfel de legături între poveste şi fotografia care a inspirat-o şi pot fi delicioase pentru cititorii cu înclinaţii de detectivi. Această împletire strânsă între text şi imagine, în Fotograful Curţii Regale, a existat de la bun început. Cred că se îmbogăţesc unele pe celelalte. Totuşi, apariţia fotografiilor în carte se datorează editorului, doamnei Mădălina Ghiu de la Cartea Românească. Dânsa a aflat de existenţa fotografiilor cu ocazia primei noastre întâlniri şi a propus cu mare entuziasm ca ele să facă parte din carte.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.7/10 (10 votes cast)
Dan Coman

Dan Coman

De curând, Dan Coman a publicat romanul ”Căsnicie”, în cadrul Colecției ”Ego.Proză”. Despre carte, am scris ieri pe Filme-cărți.ro, dar m-am gândit că un interviu cu scriitorul ar lămuri măcar o parte din întrebările (multe!) pe care le naște cartea. Dan Coman a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor noastre si îi mulțumim din nou pe această cale. (Mulțumim, de asemenea, și partenerilor noștri de la Editura Polirom pentru intermediere!)

-Încă de la primele pagini, ni se atrage atenția că ”această operă este o operă de ficțiune. Orice asemănare cu persoane sau instituții reale este pur întâmplătoare”. De ce această mențiune, de obicei inexistentă în cazul ficțiunii recunoscute? Aceste personaje se încadrează în prea multe persoane reale din jurul dvs.?

E doar un joc. O nadă. Musculiţa aurie de la capătul cîrligului. Aproape nimeni n-a scăpat de strălucirea ei falsă. În apele strîmte şi reci ale unei literaturi neobişnuite cu aşa ceva, textuleţul acesta a întors capetele şi a adunat deja foarte multe vorbe – care de care mai agitate şi mai intransigente. Semn că jocul şi-a atins scopul. De-acum fiecare va înţelege ce vrea, după propriile-i puteri.

Citeste continuarea »

Interviu Dan Sociu: „Orice efect prea repetat e defect”

Articol publicat de Dan Gulea pe 3 Martie 2015
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)
Dan Sociu

Dan Sociu

Dan Sociu (n. 1978) este unul dintre cei mai apreciați poeți de azi; autor deopotrivă al unor romane și apreciat traducător din clasicii beatnici, Dan Sociu a simțit nevoia unui bilanț al poeziei sale. Astfel, cu ocazia antologiei Vino cu mine știu exact unde mergem, apărută la Editura Polirom la sfârșitul anului trecut, filme-carti.ro i-a adresat câteva întrebări despre condiția poetului în lumea de azi.

„Genul ăsta de joc al semnificațiilor și al puterii o să fie oricînd”

„Universul liric al lui Dan Sociu” ar fi o temă de examen sau teză la școală; crezi că vei intra vreodată în manualele școlare? E important pentru literatura română să fie prezentă în manuale și cu scriitori care nu sînt morți, consacrați de trecerea timpului? Pe cine ai mai vedea alături de tine într-un astfel de manual, dintre „milenariști” sau dintre contemporani?

Sînt într-un manual de-a doișpea pentru clasele de filologie, am lecție + exerciții. Ce mi-ar plăcea să văd ar fi o schimbare a felului în care e predată literatura, o umanizare, să nu mai fie această plictiseală încîlcită și pseudo-științifică, să îi arăți elevului cu degetul imaginea sau efectul dintr-un text și să-l încurajezi să-l perceapă în primul rînd, nu să-l interpreteze sau să-l clasifice, astea sînt treburi pentru specialiști sau pentru studenți, nu pentru copii. Dar cum zicea cineva, plictiseala școlii te pregătește pentru plictiseala muncii.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.9/10 (7 votes cast)

Alin 4Alin Croitoru (n. 1977) este în prezent redactor-șef al colecţiei de literatură universală „Biblioteca Polirom”, la redacția din București a Editurii Polirom; la împlinirea celor 20 de ani ai editurii, a avut amabilitatea să ne răspundă, prin email, la cîteva întrebări pentru cititorii blogului nostru, despre ce înseamnă să editezi literatura lumii și despre universul editorial din România de azi, așa cum se vede din redacția Polirom.

„Cît o mie de cărți”

Cînd și cum ați cunoscut Poliromul? 

Mai de aproape, în 2008, cînd am participat alături de alte două persoane la editarea unei cărți care avea să apară la Polirom. Nu dau nume, căci amîndouă fac cît o mie de cărți. Volumul cu pricina nu era însă de ficțiune, deși avea legătură cu ea; de ficțiunea străină (căci cu asta mă ocup, alături de colegii mei), la Polirom, am dat acum mai bine de patru ani. Am început mai întîi o colaborare, nu foarte îndelungată, care s-a transformat repede în angajare cu acte. Citeste continuarea »









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium