Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Articolele publicate in categoria ‘Interviu’

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

Misterul mașinuțelor chinezești, volumul de povestiri al lui Florin Irimia apărut la începutul acestui an la Editura Polirom, mi s-a părut o carte foarte personală, cu iz de tristețe, dar și de umor. O altfel de carte a copilăriei generației mele, o colegere de momente pe care le-am trăit, poate, cu toții, la tranziția dintre comunism și libertate. Am fost curios în legătură cu această carte, așa că l-am întrebat pe Florin câteva amănunte despre carte. Iată răspunsurile sale:

-Care este geneza acestei cărți de povestiri? Eu am citit o primă formă a cărții acum aproape un an. Când ai scris însă prima povestire și când ultima?

Primele povestiri au fost scrise prin 2010, înaintea Defektului chiar, printre ele aflându-se și Misterul mașinuțelor chinezești, povestirea care dă titlul volumului și care a apărut în variante ușor diferite prin mai multe locuri, într-un ziar, într-o revistă, și chiar și în volumul colectiv coordonat de Dan Lungu și Amelia Gheorghiță, Cartea copilăriilor. Ultima povestire a fost chiar cea care încheie suita, scrisă cu câteva luni înainte de apariția cărții. Însă am revenit asupra tuturor de-a lungul timpului, nici una nu a rămas neschimbată. Dar asta e valabil pentru toate scrierile mele, niciodată nu reușesc să fiu pe deplin mulțumit de varianta „finală”, așa că adeseori revin și fac modificări. Apoi, ca un pensionar din acela înăcrit, recitesc și-mi zic, „parcă era mai bine înainte.” Și iar mă apuc să rescriu. Și tot așa până ce într-o zi am să mă trezesc că am ajuns un pensionar înăcrit și atunci n-are să mai conteze.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

Am scris ieri despre romanului lui Dan Ciupureanu, Omar și diavolii”, apărut de curând la Editura Polirom. Am fost curios de resorturile care l-au îndemnat să scrie o carte care îmbină aventurile și limbajul unui cartier de periferie cu demonii care îi bântuie mintea personajului principal, așa că, în mai puțin de o zi, am vorbit, am pus întrebări și am primit răspunsuri. Iată-le:

– Ai publicat până acum două volume de poezie în România. Acum a apărut un roman, ”Omar și diavolii”. Cum este trecerea de la poezie la proză, este firească? De unde această necesitate de a te exprima în genuri diferite?

De când m-am apucat de scris am tot încercat stiluri și genuri diferite – cineva spunea că sunt în căutarea propriei voci. De obicei mă plictisesc repede, începând cu meseriile pe care le-am practicat în câmpul muncii de-a lungul anilor, și terminând cu scrisul, asta neînsemnând că nu mai scriu poezie în continuare. După cel de-al doilea volum de poezie am încercat și cu teatru, însă am scris o piesă cam șocantă și nu am avut norocul să se joace. Citeam romane și eram ferm convins că nu voi putea scrie niciodată proză, dar îmi doream. Odată, Teodora Coman mi-a răspuns, după ce i-am mărturisit că aș vrea să încerc proză, “hă! încearcă să scrii mai bine ca acum poezie, de exemplu, eu nu am îndrăznit niciodată să mă gândesc la proză”, care, evident, m-a descurajat, dar m-a și ambiționat.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (5 votes cast)

„Communication is coming on strong.” Jimi Hendrix

„Gheorghe Iova – un guru al optzecismului”, sintagma aceasta a figurat, aproape două decenii, la rubrica „Anchetă de viitor”, pe dosul copertei revistei (temută, în mediul literar) Vatra, după care a dispărut de parcă nici n-ar fi fost. Redacția revistei nu și-a onorat (pro)misiunea, foarte probabil fiindcă n-a adunat suficiente elemente pentru a declanșa ancheta! Este tocmai ceea ce îmi propun [Iova: singur?] să fac în acest dialog-anchetă [Iova: un guru nu poate fii anchetat. Nicio anchetă nu poate fi dialog. De anchetat e afişajul „guru”, la „Vatra”.].

În acest dialog, un prim set de 10 întrebări Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (6 votes cast)

Mi-a plăcut mult volumul lui Marius Chivu, ”Trei săptămâni în Anzi”, apărut de curând la Editura Humanitas. Călătoria realizată de el este atipică, mai ales pentru timpurile moderne, dar cu atât mai curajoasă și mai reală, de vreme ce nu a folosit tehnologia, ci interacțiunea umană. Am fost curios cu privire la ceea ce s-a întâmplat în spatele textului scris (și a frumoaselor fotografii), așa că l-am chestionat pe autor cu privire la unele amănunte mai ascunse.

-Cum s-a conturat volumul ”Trei săptămâni în Anzi”? Ați plecat la drum cu gândul de a o scrie, a fost cartea unul din scopurile călătoriei?

Am descoperit că e mai bună călătoria atunci cînd şi scrii despre ea. Scrisul îţi ascute simţurile, îţi ţine curiozitatea trează, te face mai atent şi te ajută să observi în detaliu, să pui întrebări mai multe şi mai diverse. Scriind, ajungi să-ţi „citeşti” propria călătorie ca pe-un text cu mai multe nivele. În plus, scrisul este mai puternic decît memoria, astfel că o călătorie scrisă durează mai mult. Altfel, scriind şi călătorind nu fac decît să suprapun două dintre cele mai mari plăceri ale mele şi, astfel, fiecare cîştigă, datorită celeilalte, în intensitate. Ca să-ţi răspund la întrebare: am plecat la drum din dorinţa de a scrie o carte de travel, iar această dorinţă era hrănită de însăşi pofta de a pleca la drum. De altfel, banda lui Möbius apare ca simbol al drumului pe munte.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

Am citit ”Bandiții”, cel de-al doilea volum al Trilogiei Marginalilor a lui Vasile Ernu, cu aceeași plăcere cu care am citit și Sectanții. Două volume originile, ambițioase, care și-au propus să trateze teme destul de delicate, direct din interiorul unor comunități de care scriitorii români se feresc. Din volumul ”Bandiții”, apărut în această toamnă la Editura Polirom, se nasc multe întrebări despre structura unei lumi pe care cei mai mulți dintre noi doar o bănuiesc și de care se tem aproape toți: bandiții, o castă cu structuri clare, dar care s-a transformat total, a pierit parțial, în ultimii ani. O parte din aceste întrebări, într-un interviu cu autorul cărții, Vasile Ernu:

-Am citit cu mare interes primele volume ale Trilogiei Marginalilor. Tonul celor două volume apărute până acum pare un pic diferit: primul a fost mai degrabă academic, comunitatea era parcă privită la rece, în vreme ce al doilea are un ton de poveste a maturizării naratorului. Tu cum vezi acest lucru, există această diferență și, dacă da, ți-ai propus-o sau a venit de la sine?

Da, cred că este evident că în aceste ultime două volume am lucrat mai mult cu o naraţiune mai aproape de genul ficţional. Am tot mai multe poveşti. Nu aş spune „academic” la ceea ce am făcut în Sectanţii, cu toate că dacă zici tu poate asta explică de ce au îndrăgit atît de mult această carte antropologii, sociologii şi istoricii, cu toate că acolo nu fac nici antropologie, nici sociologie, nici istorie propriu-zisă. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

mircea-pricajanLiteratura română produce în continuare romane foarte bune, dar care trebuie promovate pentru a ajunge și la cititorii obișnuiți numai cu traduceri. Unul dintre cei care se ocupă, de altfel, cu aceste traduceri este Mircea Pricăjan, care a scos de curând, la Editura Polirom, un roman foarte fain, cu incursiuni triste, dar optimiste în viața de cuplu, așa cum este ea după apariția unui copil. E vorba despre ”Calitatea luminii”, despre care am scris zilele trecute, iar acum, continuând incursiunea în lumea romanului, i-am pus câteva întrebări autorului, care a avut amabilitatea să ne răspundă.

-”Calitatea luminii” mi s-a părut o carte extrem de personală. Desigur, e vorba și de imaginația autorului, și de imaginația cititorului, dar cât din această carte este realitate și cât este ficțiune?

Multă, prea multă vreme am fost convins că menirea mea ca scriitor este să urmez școala personajelor excepționale în situații excepționale, cum se spunea la cursurile de literatură. Și-ntrucât am consumat încă de timpuriu literatură de un anumit tip, multă, prea multă vreme am considerat că preceptul ăsta nu se poate concretiza decât prin introducerea în ecuație a elementului fantastic. Așa se face că bună parte din tot ce am scris începând cu 1997, să zicem, și ajungând până prin 2013 (nu te speria de intervalul ăsta, în el sunt cuprinși zece ani împrumutați de tânărul scriitor tot mai… maturului traducător) a fost proză cu teme șocante. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
Bogdan Suceavă

Bogdan Suceavă

Am scris ieri despre volumul ”Republica”, apărut de curând la Editura Polirom sub semnătura lui Bogdan Suceavă, o incursiune amănunțită în tainele Republicii de la Ploiești din 1870, în care Alexandru Candiano-Popescu a încercat să îl coboare de pe tron pe Carol I și să instaureze o nouă formă de guvernământ. Despre această carte, despre aceste evenimente și primii pași spre cariera dramatică a lui I.L. Caragiale, am vorbit cu autorul, care a a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

– În prezentarea de pe coperta a doua, se scrie că Bogdan Suceavă este născut la Curtea de Argeș, în 1969. Așadar, care este legătura ta cu Ploieștii? Sau, prin ”Republica”, se încearcă reconsiderarea unui moment istoric important?

Dar de ce ar trebui să existe vreo legătură cu Ploieștii ca să scriem despre Ploiești? Eu am ținut cu F.C.Argeș și îmi amintesc cu bucurie bătăile sistematice pe care Petrolul le lua la Pitești în perioada de glorie a echipei alb-violet. Tema republicii ploieștene e importantă pentru biografia lui I.L.Caragiale, pentru că perioada august-noiembrie 1870 a reprezentat pentru el momentul unei maturizări forțate. În perioada aceea n-a fost doar tentativa de lovitură de stat a lui Candiano-Popescu, ci și moartea tatălui lui I.L.Caragiale, care trebuie că a fost o lovitură pentru întreaga familie. Ne interesează subiectul pentru că e important să înțelegem transformarea junelui Iancu în dramaturgul de mai târziu, cel care ne-a învățat cum să ne privim politicienii.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

Tudor GaneaL-am descoperit pe Tudor Ganea după ce am citit ”Cazemata”, volum apărut în acest an la Editura Polirom. Un roman de debut foarte bun, despre care am scris zilele trecute aici, care arată un scriitor foarte proaspăt și cu mult talent. Tânăr, de profesie arhitect (o meserie, așa cum spune și el, foarte potrivită literaturii), a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări cu privire la volumul apărut în acest an.

-În prezentarea de pe site-ul Editurii Polirom, se scrie că Tudor Ganea este născut la București, în 1983. Așadar, care este legătura ta cu Constanța, cu Dobrogea, fundalul aventurilor din ”Cazemata”?

Sunt născut în Bucureşti, unde am stat vreo câteva zile la maternitate. Apoi am plecat acasă. ( „acasă”  numeam între 1983-1988 o colonie militară din câmpia Bărăganului, formată din şase blocuri staliniste p+1, fără apă curentă, fără încălzire, construite în mijlocul pustietăţii, lângă un aerodrom militar, unde trăiau în pace şi bună-înţelegere (alături de familiile lor) o mână de piloţi, ingineri şi maiştrii militari . Tata a fost pilot pe mig-21, apoi pe mig-29. ). Între 1988-1990, „acasă” s-a numit un apartament de la etajul zece al unui bloc din Bacău, pentru ca apoi „acasă” să devină un apartament cu trei camere dintr-un bloc construit pe buza unei faleze din Constanţa.

Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

marian-ileaHerina este un tărâm istoric, este aproape un ținut de basm, care ține și de ființa noastră națională, și de faptul că rămâne un tărâm utopic, de vreme ce nu am știut să-l ținem aproape. Se află în Maramureșul istoric, un loc prea puțin cunoscut de majoritatea românilor, dar pe care ”l-a înviat” Marian Ilea în romanul său, ”Herina”, publicat la Editura Cartea Românească. Despre acest ținut, despre această carte, am vorbit cu autorul, care a a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

-Cum s-a născut povestea orașului Herina? V-au impresionat locurile din Ucraina, vizitate de-a lungul timpului, sau ați întrezărit acolo și câteva dintre personaje?

„Herina” a apărut firesc. Parte a unei trilogii în care se regăsesc două aşezări din Maramureşul Imperial, e vorba de Desiştea şi Medio-Monte, Herina completează ceea ce lipsea din acest spaţiu – un Maramureş uitat de toată lumea, un Maramureş pe care ni-l amintim cu drag fără să ni-l asumăm. În „Herina” e vorba de o astfel de asumare. Există în Sighetu-Marmaţiei un deal numit Solovan, în copilărie obişnuiam să ne jucăm pe-acolo…faine erau vacanţele de vară. Dacă priveai înspre Tisa, îţi spuneai cu teamă: „Acolo e Uniunea Sovietică”. Uniunea asta care ne-a îngrozit copilăria, era şi-n Siberia, şi la Moscova, şi la graniţa cu China. De fapt, era şi-n tinda Sighetului, la doi kilometri de oraş, după ce treceai Tisa dădeai de Solotvino (orăşel al sării dublu imperiale – autro-ungar şi apoi sovietice). Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)

spatiul dintre noriDesirée Halaseh are pasiunea călătoriei, așa cum o am și eu. Desigur, ea este mult mai curajoasă și are dorința de a pleca în neprevăzut, eu fiind mai mult un turist calculat decât un călător. Am citit cu plăcere volumul său despre călătoriile din India, Spațiul dintre nori. Cu rucsacul prin India, despre care am scris aici. Zilele trecute, autoarea a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări cu privire la volumul nou-apărut.

-De unde pasiunea asta pentru călătorii, până la urmă, exotice?

Până la un punct călătoriile în jurul casei mi-au deschis apetitul pentru nou. Până când imaginile, poveștile, locurile și oamenii au început să se contopească din ce în ce mai mult într-un amalgam uniform. O dată cu prima incursiune în afara continentului, în India, unde altundeva, am prins gustul șofranului, a santalului și a neverosimilului. Tot ce învățasem acasă că e de așteptat, în India părea că nu există. Era tot pe dos. M-am ars și mi-a plăcut. Mi-a fost foame de mai mult. Așa că mi-am asumat riscul de a pleca departe și pentru mult timp mai mereu.

Citeste continuarea »









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium