Indignari saptamanale

Jurnal de Facebook (II)

Am mers la mare şi mă fâţâi zilnic pe DN1 dar demult nu am mai văzut câmpuri atât de cultivate, să fie oare si vina subvenţiilor pe hectar ? Aceste câmpuri dau o palma teoriei că toată ţara e o pârloagă. Poate este una umana, dar asta-i deja o alta discuţie. Impresia mi-a fost confirmată  de o ştire de pe la televizor, una din puţinele ştiri serioase care-şi mai fac loc la televiziunile comerciale, dacă nu se întâmplă vreo mare şi superbă calamitate am putea avea o recoltă record. Şi asta nu datorită reţelelor de irigat ci pentru că natura a fost blândă şi inspirată, adică a plouat şi a fost soare când şi cât a trebuit! Căutam ceva pe Google şi am fost surprins de apropierea scandaloasă a doua cuvinte: eseist şi esesist. Bine, la o adică poţi fi un eseist esesist, care ucide cuvintele, le gazează, la vâră în convoaie şi le trimite la Auschwitz. Aceasta să fie definiţia eseistului de marcă, eseistul esesist? Căruia posteritate îi va organiza Nuremberg-uri? (more…)

Jurnal de Facebook (I)

Ne merge atât de rău încât suntem absolut fascinaţi de un posibil sfârşit al lumii, aşteptăm cu sufletul la gură, în faţa televizorului, Apocalipsa (mayaşă, aztecă, incaşă, trebuie domle să fie un vechi popor amerindian care ştia mai mult decât ştim noi astăzi şi care s-a lăsat masacrat de conchistadorii spanioli tocmai pentru că bănuia că nu mai avea nici un sens să trăiască deopotrivă ce sfârşitul lumii oricum vine/venea) dar ne plac şi ştirile despre iminente cutremure ( Japonia a oferit delicii acestei largi pături a populaţiei) care ar rade un sfert sau o jumătate din ţară, Mărmureanu este prizat cu nesaţ de români şi, din când în când, despre asteroizi mai mari sau mai mici care trec razant, la câteva mii de kilometri (dar ce înseamnă această distanţă pentru abisalul Univers? o nimica toată, evident) de Pământ. Dacă ne-ar izbi frontal, praf ne-ar face, se chibitează satisfăcut. Chiseliţă !  Dacă încălzirea climaterică s-a cam desunflat, am adoptat răcirea şi glaciaţiunea care, şi ea , este iminentă şi va distruge odată pentru totdeauna Terra. Ce ne mai place! Trebe domle sa se intample ceva! Ceva epocal, prea băltim în jafuri pe centură şi divorţuri de catifea! (more…)

Noi note despre nesimtire

Dedicate şi inspirate de un  magistral critic( C.T.) şi un genial electrician ( M.O.) De ceva timp suntem fascinat de amploarea pe care a luat-o fenomenul nesimţirii în Ţara Românească. Trebuie să recunoaştem că recrudescenţa mitocăniei (dar cat de departe de caragelianul esti un mitocan!) afectează societateă românească la toate palierele, pe verticală, orizontală şi diagonală. Nu intenţionăm să ne referim la nesimţirea politică, ea are vechi state de plată în România, nu a inventat-o niciunul din personajele politice de acum chiar dacă ea este rafinată neîncetat de douăzeci de ani încoace. Şi dacă tot îi înjurăm pe politicienii actuali care au şi ei o vilişoară- două- trei, un cont-două- trei ce înjurătură ar trebui să folosim pentru cel care ne-a deformat iremediabil, pentru ţăranul din Scorniceşti a cărui moşie era însăşi ţara? Ne intrigă expansiunea nesimţirii la oamenii de rând dar şi la cei care activează în diverse republici utopice ale spiritului, în domeniul culturii. Ai putea crede că oamenii de cultură ar trebui să aibă o altă ţinută, o altă moralitate, având în vedere gradul lor avansat de cunoaştere însă de multe ori se dovedeşte că defectele oamenilor mărunţi se transmit la fel de bine şi celor mai acerbe şi rafinate spirite. Atitudinea ingenua a celor care adoptă nesimţirea ca stil de viaţă se bazează pe speranţa că nesimţirea lor nu va fi băgată în seamă, că nu va fi observată iar în cazul în care ea este atât de stridentă, bunul simţ inoculat în ceilalţi va impiedica tragerea semnalului de alarma si denunţarea nesimţirii. Nesimţitul doreşte ca nesimţirea să-i fie nesocotită, bagatelizată pentru că puţină lume are curajul şi dorinţa de a-şi distruge confortul psihic condamnând-o ferm, acceptând confruntarea, până la urmă. (more…)

Adelina, ne-ai electrizat pe deplin!

Nu trece zi fără să aud un nume. Nu, nu este cel al lui Băsescu sau Boc nume folosite mai ales în asociere cu diverse înjurături neaoş româneşti  ci un nume de fătucă în plină ascensiune: Adelina Pestriţu. Fata asta ne inundă universul cu decolteul ei arătat cu generozitate şi peste tot, la televiziuni, bineînţeles căci noi suntem din ce în ce mai puţin o comunitate spirituala şi din ce în ce mai mult una televizuală. Şi cui îi datorează Adelina ascensiunea? Cine este cel mai performant/ profesionist post de tâmpire dar şi de construire a unui statut atât de râvnit în România precum cel de vedetă? Pro Tv, ati ghicit fără dificultate. Povestea mea ambivalenta, de dragoste/ură faţă de Adelina a început odată cu divorţul său atât de profund analizat/mediatizat de Pro TV de un manelist-actor, care făcea parte tot din clanul vedetelor Pro TV. Când unul, cand altul apăreau la diverse emisiuni pentru a se bălăcări, normal. Temele erau înalt spiritualizante de genul, el a venit cu o faţă de masă, ba ea a adus doar un set de ceşti şi trei furculiţe! (more…)

Consideratii despre iresponsabilitatea economica

Esuez sa inteleg cum s-au putut gandi economistii si finantisitii lu` peste care, by the way, sunt platiti regeste de toate guvernele europene si americane sa imagineze solutia iesirii din criza economica prin preluarea "activelor toxice bancare" de catre datoria publica a statelor. Ca si cum datoria imensa a statelor ar fi fost una utopica, aflata in spatiu. Acesti indivizi au uitat ca statele sunt niste conventii realizate de niste milioane de cetateni foarte reali. Nu poti sa inghiti borcane cu gem stricat fara ca la un moment dat sa ti se faca rau. Cazul Irlandei este relevant. Enervant este ca statul a preluat datoriile unor actori privati, care faceau afaceri foarte banoase din specula imobiliara, statul devenind astfel nu numai interventionist dar si putin socialist. In buna traditie a interventionosmului de stat socialist iata ca unul dupa altul guvernele europene din zona euro nu mai stiu ce sa faca pentru a calma pietele. A fost Grecia, a aparut Irlanda, stau la coada Spania si Portugalia. Marea Britanie nu se simte nici ea prea bine indiferent cat de mare (mai) este. (more…)

Cu transmisie pre transmisie calcand

Că televiziunile noastre comerciale sunt necrofile nu cred că mai este nici o noutate. Molima se trage şi din transmiterea LIVE a Revoluţiei Române din decembrie 1989 când o lume întreagă a asistat la spectacolul regizat atât de bine şi în care câteva sute de oameni au murit în direct. Ştirile de la ora 17 ale canalului Pro Tv abundă de ani buni în a prezenta diverse crime, topoare în cap, înjunghieri urmate de incendierea soţiei, sugrumări, tranşări cu săbii ninja sau cu simple iatagane (căci, da, am aflat cu stupoare că în urma unei percheziţii la sediul social al unor infractori s-au găsit şi aceste arme pe care le credeam aparţinând doar ienicerilor lui Murad al II-lea) înecări în Dunăre sau alte diverse pârâuri, sfâşieri nu interioare ci animalice. Întreaga paletă cu care, din păcate, am ajuns să ne obişnuim prea repede. Logica acestei avalanşe de nenorociri este simplă şi prinde la mulţimea telespectatorilor de la oraşe şi sate: iete bre ce s-a întâmplat! Această logică surprinde fericirea celui care asistă la nenorocul semenului său. Inutil de specificat că nenorociri au avut loc de când omul a părăsit grota în căutarea vânatului însă dominaţia televiziunilor comerciale a scos la iveală (şi) aceste instincte uitate pe care două mii de ani de Creştinism şi treptată civilizare au încercat să le înlăture. Cu mai mult sau mai puţin succes. Regimul comunist a pus în surdină întreaga paletă a acestui tip de nenorociri astfel încât regăsirea libertăţii de exprimare a adus şi fascinaţia pentru tot ceea e era reprimat de către cenzura nemiloasă, de la literatura subversiva până la violuri şi omucideri. (more…)

Rusinea de a fi roman

Stiu ca randurile care vor urma vor fi polemice si imi vor aduce (alti) dusmani insa atunci cand am inceput sa scriu mi-am jurat ca voi spune adevarul, tot adevarul pe care-l cred si simt chiar daca mult mai simplu ar fi sa tac complezent sau sa ma alatur corului masiv al majoritatii. Sa spun si eu, da, da doar pentru ca ceilalti o fac. Scrisul este pentru unii oameni si o forma de manifestare a spiritului liber nu numai o forma de dobandire a unui statut deosebit, acela de voce a opiniei publice. Un om onest trebuie sa aiba si curajul de a fii si impotriva curentului. Nu sunt un judecator si nici un procuror. “Sunt slava Domnului, destui procurori peste tot si se inmultesc mereu” spunea Norman Manea intr-un interviu recent din revista Bucurestiul Cultural. Insa in mod ciudat, in ceea ce-l priveste pe Adrian Paunescu se pare ca procurorii sunt foarte putini in timp ce adulatorii formeaza multimi impresionante. (more…)

Dragostea de caini

Cred (imi place acest verb care arata aproximarea, faptul ca nu esti detinatorul adevarului absolut) ca nu exista o tara in Europa mai pasionata de caini decat Romania. Patrupedele sunt animale simpatice care insa sunt prezente mai peste tot, atat acolo unde te astepti cat si in cele mai ciudate locuri. Peste tot. Am mai scris despre cainii vagabonzi, nu doresc sa reiau subiectul. M-am intrebat de ce cainii sunt cele mai iubite animale din Romania. Sunt sigur ca ei, cainii, sunt in topul preferintelor in toate tarile din Europa si, probabil, America, insa in Romania sunt foarte apreciati, incredibil de iubiti, o dovada in acest sens fiind perdurarea maidanezilor pe strazile oraselor romanesti.Chiar si suporterii unei echipe de fotbal se desemneaza drept caini (poate in amintirea canilor-lupi ai Militei care patrona clubul). (more…)

Serviţi scandal

De la o zi la alta remarc infuzia, aparent de nestăvilit, a pseudo-reality-show-urilor (am ales această denumire având în vedere că ele folosesc scenarii evidente pe care actorii de ocazie, amatori şi le însuşesc cu mai mult sau mai puţin talent) dar şi, mai rar, e drept, a unor adevărate reality-show-uri precum cel difuzat de către PRO TV, intitulat Serviţi, vă rog care nu beneficiază de un scenariu foarte exact, lăsând o libertate de mişcare personagiilor demnă de laudă. Căci astfel putem descoperi calitatea lor. Însă şi acest format de emisiune se bazează pe ingredientul pseudo-reality-show-urilor de la celelalte televiziuni comerciale: conflictul. Scandalul. Şotia aparent înşelată de soţ îl surprinde pe acesta în flagrant şi-i cară cu nemiluita poşete în cap urlând, gesticulând, dând senzaţia că totul este real, că asta s-ar putea să ţi se întâmple chiar şi ţie dacă nu eşti suficient de atent (căci se ştie, dinspre partea feminină că bărbaţii ie porci). (more…)

Televiziuni otravite (2)

Din ciclul televiziunile ie otravite (era sa scriu OTV-ite) am remarcat o emisiune la PRO TV care s-ar numi, Serviti, vă rog, (sau aşa ceva). Câteva vedete (din numerosul trib al vedetelor autohtone) sunt convocate într-un sat la situat pe malul Dunarii probabil în schimbul unei mii de euro (sau poate două) şi puse să se descurce în condiţiile unei vieţi rurale destul de primitive, aşa cum este viaţa la ţară în foarte multe sate din România. Episodul pe care l-am remarcat şi căruia i-am urmarit, recunosc spăşit, doar câteva minute îi avea drept protagonişti pe un celebru manelist, Vali Vijelie, un fost component al unei formatii de muzică disco, ceva mai tinerel şi o blondă care nu-mi era cunoscută. Care blondă este plimbată cu barcă pescarească, lungă precum un drakkar viking, îmbrăcată cu o vestă roşie de salvamar, din aceea care te ajută să te ţii la suprafaţă în cazul în care barca s-ar răsturna. (more…)