Indignari saptamanale

Sharuiala finală

Lumea a luat-o puţin razna. Se concentrează din ce în ce mai mult pe o noţiune de mare efect, perfect altruistă şi vocală: sharuirea, un neologism barbar şi fortat de la verbul englez to share, dar care cunoaşte un mare succes, pe care ar fi necinstit să i-l negăm. Termenul vine de pe Facebook, dar avem impresia că incepe, tiptil, să caracterizeze întregul spaţiu public. Există mai multe forme de sharuială. Sharuiala telefonică (telefoniada). În maxi-taxi sau autobuz jumătate din pasageri vorbesc la telefon. Uneori zeci de minute, împărtăşind cu toţi ceilalţi călători diversele aspecte neinteresante ale vieţii lor. Obosind o minoritate, încântând o majoritate care plictisindu-se, preferă să miroasă rufele murdare ale celuilalt. Voyeurism-ul banal al vieţii noastre. Se ceartă cu iubitul, dau sfaturi bunicilor rămaşi acasă cu copilul, dau indicaţii preţioase celor rămaşi la birou, fac declaraţii de iubire, îşi controlează copilul. Se vorbeşte mult, prea mult, excesiv de mult, acesta fiind unul din beneficiul scăderii până la aproape de ridicol a costurilor cu telefonia mobilă. (more…)

Despre inegalitatea de şanse în România (II)

Completare la “Despre inegalitatea de sanse in Romania” Citind serialul „Mostenitorii sistemului” pe care ziarul Adevarul a avut inspiratia sa-l publice si in care sunt dezvaluite cititorilor figure tinere, aparent proaspete ale politicii romanesti am descoperit si povestea unui deputat de Prahova care a ajuns in Parlament la nici 25 de ani. Remarcabil, ati afirma, nu-i asa? Da, ar fi, dar am uitat sa precizam un detaliu, poate lipsit de important, poate esential: tatal lui a fost seful filialei acestui mare partid social-democrat. Ceea ce s-a intamplat ulterior nici nu mai conteaza, are un aer melodramatic vadit, chiar daca real (tatal lui s-a sinucis, dar el a reusit sa mai obtina un mandat, avand pofta pentru al treilea, se subintelege etc.) In plus, moda pare mai degraba a se extinde si la nivelul nostru stramt, de departament, unul din cele 40 ale Romaniei. „Majoritatea tinerilor parlamentari sunt fiii baronilor locali sau ai unor puternici oameni de afaceri. Toţi se jură că n-au avut niciun interes şi că au intrat în Parlament hotărâţi să mute munţii din loc, dar sistemul încremenit le-a cam tăiat din elan. Se îmbracă în costume perfect tăiate pe corp şi combină demagogia comunistă cu mesajele pozitive şi insipide din mediul corporatist.”(Adevarul) (more…)

(Despre meschinarie) ”Dupa dealuri” la Câmpina

Stim bine cum ii place romanului sa se simta important, sa aiba o bucatica de putere pe care sa o distribuie si administreze asa cum doreste. Nimic nou sub soare. Astazi, 25.09.2012, la ora 18:30, va avea loc la Casa de Cultura din Campina avanpremiera filmului "Dupa dealuri", filmat la Campina, in regia lui Cristian Mungiu. Avanpremiera filmului (cel putin pentru Romania) a avut loc vinerea trecuta la Vaslui. In mod firesc, cei mai nemultumiti au fost tocmai reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane care, in mod previzibil, se agata de vechiul stereotip si vechea scuza pentru a baga mizeria sub pres: filmul aduce atingere imaginii acestui popor! Credem ca, daca toti romanii ar actiona sub acest imperativ, tara asta ar fi mult mai prospera si civilizata, insa acest alibi moral este adus in dezbaterea publica doar retroactiv, dupa ce magareata este la timpul trecut. Poate ca simpla curiozitate intelectuala care domina acest site si fara de care el nici nu ar exista, ne-a dat ghes sa incercam sa vedem si noi acest film, caci numai vazandu-l poti avea o parere avizata, chiar de simplu comentator cultural si nu cine stie ce mare critic de film. ”Dupa dealuri” (se potriveste perfect Campinei!) are meritul de a readuce pe tapet o problematica identitara sensibila: ortodoxismul romanesc si lupta lui, nu neaparat pentru prosperitate economica (caci el o duce foarte bine din acest punct de vedere), dar pentru gasirea unui loc acceptabil si dinamic in societatea romaneasca a anului 2012 si nu a anului 1830. (more…)

Dupa dealuri, batem câmpii

"Prezentul articol reprezinta opinia autorului acestuia. Ceilalti membri ai echipei Filme-carti.ro vor publica alte pareri, asemanatoare sau diferite, numai dupa lansarea filmului pe piata si vizionarea lui." La pomul lăudat... să te întrebi din ce pământ creşte Am citit un articol atât de laudativ la adresa ultimei abominaţii în materie de cinematografie românească, încât m-am apucat să scriu un comentariu, care a ajuns la lungimea unui articol de sine-stătător. În excelentul documentar „Kapitalism, reţeta noastră secretă” (2009, R. Alexandru Solomon), Dan Diaconescu explica simplu cum furtul a devenit sport de stat după Revoluţie: cei care fură nu sunt pedepsiţi, iar cei care nu fură sunt proşti. Aveam si eu o parere buna despre Cristian Mungiu, chiar am avut sansa sa vorbesc cu el de doua ori, pana cand am aflat de fapt care ii sunt intentiile si metodele. Se pare ca daca in Romania tot se fura, hoţul mai trebuie şi laudat! La urma urmei, nu ajunge ca Mungiu a fraudat CNC-ul cu "Amintiri din Epoca de Aur", ca l-a plagiat pe Ioan Carmazan pentru unul din episoadele lor. Filmul "Dupa dealuri" a fost si huiduit de presa si public anul acesta la Cannes. Andrzej Zulawski a spus-o pe sleau ca “nu vreau să văd aşa ceva cum nu vreau să mănanc mancare proastă sau să vorbesc cu proşti” (Surse: http://is.gd/EKw57Q  ; http://is.gd/73vvnf ). (more…)

Despre inegalitatea de şanse în România

Uniunea Europeană este foarte grijulie cu tot felul de aspecte ale societătilor europene, dezvoltând de-a lungul timpului tot felul de politici generoase, mai mult sau mai puţin transpuse în realitate. Una dintre ele este egalitatea de şanse care se referă, pe scurt, la oferirea aceloraşi condiţii atât bărbaţilor cât şi femeilor. O cauză nobilă, demnă de a fi frumos reglementată. “Egalitatea între femei şi bărbaţi este un drept fundamental, o valoare comună a UE şi o condiţie necesară pentru realizarea obiectivelor UE de creştere economică, ocuparea forţei de muncă şi de coeziune socială.(…) legile anti-discriminare sunt proiectate pentru a asigura un tratament egal, indiferent de rasă sau origine etnică, religie şi credinţă, dizabilităţi, orientarea sexuală sau vârstă.” (Document de informare privind egalitatea de şanse, dezvoltarea durabilă şi achiziţiile publice elaborat sub auspiciile Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Capacităţii Administrative). (more…)

Clubareala de 26 ianuarie

Pe 26 ianuarie s-au implinit nouazeci si patru de ani de cand s-a nascut celebrul personaj care si mort pare a nu se desparti de poporul lui drag. S-a organziat chiar si o licitatie cu tot felul de cadouri exotice primite de celebrul cuplu prezidential in urma vizitelor de lucru si de stat.  Daca ne-am obisnuit cu bocetele unor nostalgici langa mormintele celor doi din cimitirul Ghencea, nostalgici care isi fac cruci, aduc sobor de preoti ( o culme a abertiei) intr-o incercare postuma de a le descoperi latura umana, democrat-crestina, un evenment de o cu totul alta natura a avut loc intr-unul din cluburile de fite din Capitala: o petrecere avand ca tematica regimul comunist si, dat fiind speranta patronului de a face un profit cat mai mare, aducand in local, la clubareala, fosti pionieri ai Patriei. Tinuta obligatorie era chiar cea de pionier. Animatoarele aproape adolescente au adoptat tinuta pioniereasca transformata, spre a fi cat mai sexy-trendy: daca s-au gasit camasi albe la care au fost atasate celebrele cravate rosii, fustele negre, plisate erau insa scandalos de scurte, lasand sa se intrevada pulpa pana sus-sus (Lenuta ar fi facut cu siguranta infarct daca ar fi vazut o astfel de desacralizare). (more…)

Românul este peste tot!

Mă întreb de ce mass-media românească merită atât de multă atenţie, de ce analiza tendinţelor ei poate răspunde mai bine decât orice raport, mai mult sau mai puţin ştiinţific, care ar răspunde la eterna întrebare legată de starea naţiunii. Această dilemă se aplică tuturor popoarelor din lume (poate mai puţin celor din Africa Subsahariană) care, de bine, de rău, au intrat într-o altă era comunicaţională, o altă etapă de interconectare atât la fluxurile informaţionale universale cât şi la una de formare a unei coeziuni interne. Viteza transmiterii informaţiei nu putea să nu schimbe ceva din mersul omenirii. Acest impact fulgerător scoate la iveală fidel tarele şi reflxele popoarelor. În general mass-media românească este foarte puţin interesată de ceea ce se întâmplă în lume. Doar Uniunea Europeană mai captează din când în când interesul media pentru scurte perioade de timp, când mai are loc vreo criză financiară sau când un smintit se apucă să tragă cu arcul prin piaţă. Ştirile din lumea larga mai interesează doar dacă formează un cocktail de exotism şi senzaţional. (more…)

Despre Sorin Stoica şi “criticii” săi

Departe de mine gândul de a întina memoria lui Sorin Stoica. Recunosc, spre deosebire de mulţi dintre cei care îl laudă acum, nu l-am cunoscut şi, prin urmare, nu l-am apreciat cum se cuvine înainte de moartea sa nefericită, moment esenţial pentru explozia cunoaşterii sale de către foarte multă lume. Atât de catre pseudo-criticii locali, cât şi de către cei care, dintr-o dată,  au început să-l aprecieze pe plan naţional. Aşa cum am scris şi în alte rânduri, nu l-am cunoscut îndeaproape pe Sorin Stoica. Figura lui, surprinsă în prea puţine rânduri, chiar şi puţine fotografii, îmi aduce aminte de un coleg de liceu, nu ştiu dacă din aceeaşi generaţie sau nu (din ce aflu de pe Internet, cu doar un an mai mic!), cu părul lung şi cu un început de barbă, pe care atunci mi le doream si eu. Nici urmă de prozatorul de mai târziu, doar un coleg rebel de generaţie pe care mi-aş dori, fără succes şi fără curaj, să îl urmez. Fiecare are în viaţă drumul său. Toate acestea mi le amintesc însă abia acum. (more…)

Muzică şi românitate

Boom-ul muzical autohton este o certitudine care nici măcar nu mai trebuie dovedită. Poate doar explicată, în măsura modestelor noastre mijloace de analiză psihologică. Şi cum sufletul unui popor întreg este încastrat în cutia televizorului, după cum în perioada interbelică el se putea decripta citind ziarele care aveau tiraje fabuloase pentru vremurile de azi, privim, oftăm, butonăm, înmagazinam mii şi zeci de mii de imagini care, în mod firesc, sunt şterse căci, har Domnului, şi memoria este un CD rewritble. Altfel ce am deveni? Cât de repede am exploda? Principalele televiziuni din ţară lansează emisiuni după emisiuni având ca principală tematică cea distractiv-muzicală, de tipul Vocea României sau X factor la care întregul popor muncitor (mai mult sau mai puţin) este invitat să participe, un fel de Cântarea României, căci principalii protagonişti ai acestor emisiuni sunt oamenii de rând care, prin această fabuloasă transmutaţie pe care doar televiziunea este deocamdată în măsura să o producă, pot deveni staruri, câştiga bani şi celebritate, componente esenţiale ale visului românesc postdecembrist. (more…)

Interzis sau nu?

In ultimul timp, din ce in ce mai multe lucruri din jurul nostru ma enerveaza. Incepand din Campina, orasul in care traiesc si pe care il descopar zilnic, si terminand cu Bucurestiul romanilor, totul pare ca se strica, iar oamenii care ar trebui sa ia atitudine nu o fac, sunt plictisiti si indaratnici, nu au chef de sesizari, iar cand acestea vin, raspund monosilabic sau nu raspund deloc. Asa ca, prin intermediul rubricii pe care a inceput-o Codrut pe acest site, Indignari saptamanale, voi prezenta si eu cateva dintre lucrurile care nu merg bine sau merg in directia gresita, voi trimite articolele autoritatilor locale sau centrale, voi posta (daca acestea vor exista) raspunsurile lor, incercand sa indrept lucrurile sau macar sa atrag atentia asupra lor. (more…)