Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Articolele publicate in categoria ‘Indignari saptamanale’

Bătaia care nu mai vine. Sabine, suntem varză!

Articol publicat de Sabin pe 14 Mai 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (6 votes cast)

13029_1396971304_968305Bătaia care nu mai vine

Prima dată când am rămas până la sfârșitul programului într-un pub, am făcut-o cu convingerea fermă că voi asista la o bătaie. După rețeta românească, existau toate ingredientele: localul era la ora închiderii, cele două englezoiace singure și strâmbe care se lăsaseră cinstite de toată lumea (și care, într-un final apoteotic, plecaseră delabrate, târându-se una pe cealaltă) nu se combinaseră cu nimeni, iar vreo doi trei cheflii în ținute lamentabile (tricouri și nădragi lălâi, de la Tesco) începuseră deja să se scălâmbe făcând fandări imaginare și orăcăind – cu gurile strâmbe – către oricine le ieșea în cale. Gata (mi-am spus cu bășica adrenalinei sparte) fraților, începe smardoiala! Așa că mi-am luat o pozitie strategică (întotdeauna cu spatele la un perete) și am așteptat acolo cuminte (ca un foreigner ce sunt) bătaia binecuvântată. Și-am tot așteptat, și-am tot așteptat, și-am tot așteptat… Și bătaia, aidoma lui Făt-Frumos așteptat și el la fel de intens de fetele singure (care au pretenții, desigur), n-a mai venit… În cele din urmă, am plecat dezgustat și aproape gonit de barman. Citeste continuarea »

Salvarea lor, mai rău ca a noastră: Laba cu argument!

Articol publicat de Sabin pe 7 Mai 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.3/10 (4 votes cast)

urme de labaLaba cu argument!

Citind cronica lui Jovi despre hermeneutica masturbării (un exercițiu critic-interpretativ la romanul lui Mihai RaduSebastian, ceilalți și-un câine) mi-am adus aminte – subit – de colegul meu de facultate, Costică, de la modulul analitică (modul față de care, noi, ăștia, de la filosofia culturii, aveam un imens respect). De fapt, îl poreclisem chiar așa : Costică-de-la-analitică! Tipul umbla veșnic într-o geacă ponosită de un verde indecis, fumând încontinuu, puțin adus de spate, perorând și gesticulând ca un hirsut, adesea de unul singur, pe holurile luminate difuz ale facultății. La o primă vedere arăta, realmente, ca un țigan valutist, rătăcit – dumnezeu știe cum – pe lângă catedrele cu nume prețioase de genul: Filosofie Modernă, Filosofie Greacă, Filosofia istoriei, Metafizică, etc. Având o vocație pentru socializare (lucru extrem de rar printre studenții de la filosofie), era prieten cu toată lumea. De la lectorii sau profesorii greu digerabili, de la secretara facultății (dumnezeul universitar – absolut) până la pifanii naivi de anul I sau doctoranzii prețioși care rânjeau la studenții din anii intermediari cu aerul lor superior și intangibil. Toată lumea îl cunoștea, îl respecta și îl iubea. Citeste continuarea »

Acasă, toată lumea știe, de fapt, ce faci tu prin diaspora

Articol publicat de Sabin pe 30 Aprilie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (9 votes cast)

bun x filme-carti subwayDoar depărtarea, solitudinea, un anumit tip de separare, pauza benefică care e încă leac nedevenit otravă, te face să evaluezi just valoarea relațiilor. Fie că este vorba de iubit(ă), prieteni, familie, depărtarea – cu justa ei măsură – este cea care, în chip paradoxal, te apropie. Exilul îți revelează împărăția… ( ca să parafrazez titlul unei cărți celebre )… relațiilor. Nu e vorba numai de o detașare, de un break (cum zic englezii), ci și de o probă terapeutică. Ca și cum, la capătul unui proces chimic complicat, esențele s-ar decanta în forma lor cea mai pură. Ce rămâne din noi, din afectivitatea noastră (care e pură energie, cumul empatic, gândul către celălalt) după ce veșmântul, carnea relațiilor (prezența fizică a celorlalți) dispare ? Mai rămâne ceva? Acel rest (consistența lui), în măsura în care el există, în măsura în care el rămâne – persistă și vibrează în ființa noastră – dă valoarea ultimă și definitivă a unei relații. Ochii care nu se văd (poate  se uită, dar sufletele care s-au simțit la acel mod autentic și absolut, niciodată! Depărtarea care apropie, de care vorbea, undeva, Noica. Toate lucrurile astea, trăite de-a valma, într-o Lazy Sunday, călătorind cu metroul în inima Londrei. Citeste continuarea »

Eros, dans și… Thanatos. Doru-i dor…

Articol publicat de Sabin pe 23 Aprilie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (5 votes cast)

DSCF0927Thanatos

Tihna cimitirelor (neo)protestante. Le frecventez din ce în ce mai des ca pe-o oază de liniște și meditație! Doar acolo simți, uneori, într-un chip straniu, imposibil de redat, atingerea imperceptibilă a vieții. Un sentiment fabulos, adânc, amestec indiscernabil de speranță și sfârșeală, de viață deplină, de efemer și finitudine. Acele plăci funerare, mușcate de vreme, cu inscripții ilizibile, aparținând parcă unui timp anistoric. Și totuși, undeva, dincolo de brazda de pământ reavăn, într-o vreme la fel de concretă ca zgomotul pașilor care-ți sfârâie peste pietrișul aleii, cineva – vorba poetului  un om făcut din sânge, oase și limfă” – a existat. Ți-e cu neputință să nu te întrebi: cine-o fi fost? Cum l-o fi chemat? O fi avut și el vise, speranțe, o fi râs și el cu prietenii, cu familia, o fi iubit? Și-o fi umplut și el burta cu bere? O fi privit și el ca tine același cer cenușiu brăzdat de nori vineți într-o după amiază ștearsă de duminică, ca asta? În definitiv, ți-e greu să reziști unui val de melancolie care parcă te cuprinde de nicăieri. Și mai cu seamă, ți-e greu să nu te gândești privind la pietrele funerare mușcate de lepra vremii, înfipte strîmb în pământul acesta străin, la acea moarte definitivă de care vorbea Soirs, undeva, moartea absolută care survine după 50 de ani de când ai încetat să exiști, când nimeni nu-și va mai aminti de tine, când copiii și prieteni tăi vor fi trecut și ei Styxul, când vei deveni “încarnând” exact acel cuvânt din pictura lui Goya, scrijelit de o mână scheletică pe nisipul mării: Nada! Nimic. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.9/10 (9 votes cast)

haidi baaa LacatusHaidi Bă. Băăăăăăă…

Prostul rîde de ce-și aduce aminte, spune o vorbă. Evident că m-am prostit și eu din moment ce azi la 5 dimineața, orbecăind ca un cotoi bătrân prin bucătăria mea englezească de împrumut, exact în timp ce spălam un ardei (în ceea ce mă privește, spălatul legumelor e un act de medidație, reverie și nostalgie, asta, spre deosebire de frecatul ridichilor, care, dimpotrivă, e un act de buimăceală, opacitate și leșin), m-a bușit isteric râsul când mi-am amintit subit (all of a sudden – cum zic englezii) de îndemnul strategic al lui Lăcătuș de pe vremea când era antrenor cvasidebutant. Povestea e depănată savuros de Banciu care, în anii lui energici de redactor sportiv, a asistat la un meci obscur de prin divizia națională cu Lăcătuș pe margine în postura de tehnician. Ei bine, spune Banciu, timp de 120 de minute ( cu prelungiri cu tot) la capătul unui meci de infarct, toate îndemnurile tehnico-tactice ale lui Lăcătuș ( urlate cu o voce de înjunghiat din marginea terenului ) s-au redus la această semi-onomatopee intens pastorală de cioban urlând de pe coclau: Haidiii Bă ! Băăăăăăă! Dacă e să-i dăm crezare lui Banciu, timp de 120 de minute Lăcătuș nu a făcut altceva decât să iasă din trei în trei minute, asudat (congestionat de furie și neputință) la marginea terenului, și să-și strige de acolo, până la răgușeală și vomă, strategia tehnico-tactică: Haidiii Bă. Băăăă! Citeste continuarea »

Stahanovismul fotografic

Articol publicat de Codrut pe 26 Martie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.6/10 (5 votes cast)

PhotoPosibilitatea de a fotografia a devenit fascinanată si eliberatoare pentru omul postmodern de astazi, caci o poate face cat de mult are el chef, fără restricţii, nelimitat. Dezvoltarea fara precedent a tehnologiei i-a permis si i-a adus (şi) această împlinire fenomenală şi transcedentală, în acelaşi timp: capacitatea de a atinge de la distanţă eternitatea. De a se păstra.  La nivel de masă, căci până în secolul trecut, după trecerea pe acest pamant a milioane şi milioane de destine umane, nu rămânea mare lucru, poate câteva fotografii de carton înrămate, fotografii standard, caci familia se încolona şi se îndrepta catre instituţia fotografului doar cu prilejul unor evenimente speciale (naşterea unui nou copil, căsătoria etc.), neavand posibilitatea tehnica de a se fotografia de mii si zeci de mii de ori în toate ipostazele comune şi atât de banale ale vietii. Citeste continuarea »

Fudulia tricoloră

Articol publicat de Codrut pe 2 Decembrie 2013
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

800-31-onor-tricolorParcă nici o zi a anului nu este mai grea în semnificaţii decât 1 decembrie, o zi în care pentru un observator mai atent şi neîmbătat cu ţuică fiartă (tragedie- se anuţă o recoltă foarte proastă) poate reprezenta o ecografie a prăpastiei care subzistă între forma României (aparenţa unei Românii care nu există) şi fondul ei real. Întreaga sărbătoare se desfăşoară sub dominaţia unui slogan naţionalist care prin repetarea lui obsesivă ajunge să ne devieze raţiunea şi, pe unii dintre noi, probabil destul de puţini, să enerveze: mândria de a fi român. Nu se umblă cu noţiuni mai uşoare precum asumarea românităţii, acceptarea ei, analizarea ei, a ceea ce a fost România, nu neapărat acelasi lucru cu ceea ce este România în momentul de faţă, punerea în context. Nu, trebuie suprasolicitat cât mai mult. Citeste continuarea »

Cu nostalgie, despre turism si ecologie

Articol publicat de Codrut pe 3 Septembrie 2013
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.0/10 (3 votes cast)

944776_643301122355533_438565878_nNu poţi să-ţi începi o vacanţă, indiferent dacă este mai mică sau mai mare, dar nici măcar un week-end amărât dacă trebuie să aştepţi trei ore în trafic, între Sinaia şi Buşteni. Să mergi pâş- pâş, cu viteza melcului, observând, evident, şi uriaşa nesimţire a colegilor din trafic care arată foarte fidel multe din tarele noastre naţionale (precum totala lipsă de respect faţă de semenul nostru, faţă de reguli, în general). Acest lung intermezzo între unde ai fost şi unde ai vrea să fii, îţi oferă şansa de a reflecta şi observa numărul foarte important al maşinilor nu numai frumoase, dar şi noi şi scumpe, multe din ele 4×4, cu motorizări ample, dar şi mici maşini decapotabile de genul aspiratoarelor de gagici din Dorobanţi. Ai timp să numeri şi să înmulţesti, căci şi făcând o medie aleatorie, înmulţind fiecare astfel de bolid cu cel puţin 50.000 de euro ajungi la nişte bune miliarde de euro. De acord, nu toţi posesorii de autovehicule din România îşi permit să ia cu asalt, la început de week-end, Valea Prahovei, maşinile scumpe şi puternice sar în ochi mult mai uşor decât modelele Logan sau Clio, însă, cu toate acestea, nu se poate să nu constaţi acest paradox al României de azi: un parc auto mult înnoit (înnoire absolut necesară), dar o infrastructură mult deficitară, care nu poate ţine pieptul cu dinamica modelor auto. Citeste continuarea »

Sharuiala finală

Articol publicat de Codrut pe 18 Aprilie 2013
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (7 votes cast)

facebook-shareLumea a luat-o puţin razna. Se concentrează din ce în ce mai mult pe o noţiune de mare efect, perfect altruistă şi vocală: sharuirea, un neologism barbar şi fortat de la verbul englez to share, dar care cunoaşte un mare succes, pe care ar fi necinstit să i-l negăm. Termenul vine de pe Facebook, dar avem impresia că incepe, tiptil, să caracterizeze întregul spaţiu public. Există mai multe forme de sharuială.

Sharuiala telefonică (telefoniada). În maxi-taxi sau autobuz jumătate din pasageri vorbesc la telefon. Uneori zeci de minute, împărtăşind cu toţi ceilalţi călători diversele aspecte neinteresante ale vieţii lor. Obosind o minoritate, încântând o majoritate care plictisindu-se, preferă să miroasă rufele murdare ale celuilalt. Voyeurism-ul banal al vieţii noastre. Se ceartă cu iubitul, dau sfaturi bunicilor rămaşi acasă cu copilul, dau indicaţii preţioase celor rămaşi la birou, fac declaraţii de iubire, îşi controlează copilul. Se vorbeşte mult, prea mult, excesiv de mult, acesta fiind unul din beneficiul scăderii până la aproape de ridicol a costurilor cu telefonia mobilă. Citeste continuarea »

Despre inegalitatea de şanse în România (II)

Articol publicat de Codrut pe 27 Septembrie 2012
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.3/10 (6 votes cast)

Completare la “Despre inegalitatea de sanse in Romania

Citind serialul „Mostenitorii sistemului” pe care ziarul Adevarul a avut inspiratia sa-l publice si in care sunt dezvaluite cititorilor figure tinere, aparent proaspete ale politicii romanesti am descoperit si povestea unui deputat de Prahova care a ajuns in Parlament la nici 25 de ani. Remarcabil, ati afirma, nu-i asa? Da, ar fi, dar am uitat sa precizam un detaliu, poate lipsit de important, poate esential: tatal lui a fost seful filialei acestui mare partid social-democrat. Ceea ce s-a intamplat ulterior nici nu mai conteaza, are un aer melodramatic vadit, chiar daca real (tatal lui s-a sinucis, dar el a reusit sa mai obtina un mandat, avand pofta pentru al treilea, se subintelege etc.) In plus, moda pare mai degraba a se extinde si la nivelul nostru stramt, de departament, unul din cele 40 ale Romaniei. „Majoritatea tinerilor parlamentari sunt fiii baronilor locali sau ai unor puternici oameni de afaceri. Toţi se jură că n-au avut niciun interes şi că au intrat în Parlament hotărâţi să mute munţii din loc, dar sistemul încremenit le-a cam tăiat din elan. Se îmbracă în costume perfect tăiate pe corp şi combină demagogia comunistă cu mesajele pozitive şi insipide din mediul corporatist.”(Adevarul) Citeste continuarea »









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium