Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.9/10 (9 votes cast)

haidi baaa LacatusHaidi Bă. Băăăăăăă…

Prostul rîde de ce-și aduce aminte, spune o vorbă. Evident că m-am prostit și eu din moment ce azi la 5 dimineața, orbecăind ca un cotoi bătrân prin bucătăria mea englezească de împrumut, exact în timp ce spălam un ardei (în ceea ce mă privește, spălatul legumelor e un act de medidație, reverie și nostalgie, asta, spre deosebire de frecatul ridichilor, care, dimpotrivă, e un act de buimăceală, opacitate și leșin), m-a bușit isteric râsul când mi-am amintit subit (all of a sudden – cum zic englezii) de îndemnul strategic al lui Lăcătuș de pe vremea când era antrenor cvasidebutant. Povestea e depănată savuros de Banciu care, în anii lui energici de redactor sportiv, a asistat la un meci obscur de prin divizia națională cu Lăcătuș pe margine în postura de tehnician. Ei bine, spune Banciu, timp de 120 de minute ( cu prelungiri cu tot) la capătul unui meci de infarct, toate îndemnurile tehnico-tactice ale lui Lăcătuș ( urlate cu o voce de înjunghiat din marginea terenului ) s-au redus la această semi-onomatopee intens pastorală de cioban urlând de pe coclau: Haidiii Bă ! Băăăăăăă! Dacă e să-i dăm crezare lui Banciu, timp de 120 de minute Lăcătuș nu a făcut altceva decât să iasă din trei în trei minute, asudat (congestionat de furie și neputință) la marginea terenului, și să-și strige de acolo, până la răgușeală și vomă, strategia tehnico-tactică: Haidiii Bă. Băăăă!

Un prieten vechi, într-o polemică cordială pe facebook mă taxa pentru faptul că folosesc în textele mele prea multe neologisme și că ar trebui să scriu simplu, pe înțelesul tuturor. Poate că are dreptate. Poate chiar Lăcătuș (fără să ne-o spună) a ajuns la un soi de comprimare (ca în formulele matematice) a unei elaborate strategii de joc, unde expresiile deontologice de genul: ieși la dublaj în propria jumătate, atacă pe flanc prin învăluire, blochează centrările adversarilor prin ieșirea la offsaid, schimbă modulul 4-4-2 cu ofensivul 4-3-3, etc. S-au comprimat în concepte simple, devenind adevărate postulate mainstream ale gândirii: Haidiii Bă. Băăăăăăăăăăă! Și uite așa, la 5 dimineața, spălând fără prea mare spor un ardei englezesc cu gust de mușama, mi-am amintit de galvanizantul îndemn al lui Lăcătuș și m-am îndemnat singur: Haidii Bă. Băăăăă !

…lasă țigările. Că sunt nesănătoase și scumpe!

În Anglia, nu numai tutunul (în sine) ucide, ci și prețurile la țigări! Un pachet de Vogue e 8.99, iar unul de Marlboro, variază de la 8 lire la 9 lire. Pentru bugetele mai modeste, găsești un Pall Mall la 6.99 sau îți poți surprinde plămânii cu niște coceni MyFair la 7.25. În general, țigările englezești sunt neverosimil de proaste. Politica albionului duce o luptă acerbă împotriva acestui viciu, așa că fumătorii au ajuns un soi de paria. Nu numai că fumatul este strict interzis în spațiile închise (instituții, centre comerciale, restaurante, Pub-uri), însă chiar simplu fapt de ați procura un pachet de țigări aduce cu un act conspirativ. Celebrele supermarketuri Tesco nu afișează niciodată, la vedere, țigările. Toată marfa stă ascunsă după niște panouri rabatabile, așa că trebuie să îi spui vânzătoarei dinainte (ca un vicios cunoscător ce ești) ce anume brand dorești. De o popularitate aparte se bucură tutunul vraf cu mărci sonore de genul: Old Holborn, Amber Leaf, Golden Virginia, Cutter Choice, Sterling etc. Deși există aparate care pot fabrica țigarete, aproape toți englezii pe care i-am văzut ieșiți la una mică în fața PUB-urilor sau a instituțiilor unde lucrează, preferă să și-o facă cu mâna lor. Îi vezi dintr-o dată buzunărindu-se, scoțându-și punga cu tutun, foițile cu filigran, rulându-le ca pe-un joint și trăgându-le o limbă. Una universală (adică englezească) desigur.

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

camera-comunelor-1Din când în când, mai zăresc pe unele posturi englezești, transmisiuni în direct (sau reluări) ale celebrelor dezbateri politice din Camera Comunelor. Deși situat în unul dintre cele mai vechi și mai monumentale locuri din lume, palatul Westminster , încăperea (așa cum se înfățișează ea prin intermediul camerelor de luat vederi) pare – în comparație cu clădirile similare care adăpostesc, de plidă, duma de stat din Rusia, Congresul American sau Palatul Parlamentului de la noi – un garaj uriaș, bine luminat, cu pereții îmbrăcați în lambriuri. Toată geometria acelui spațiu istoric îți inspiră un aer de o irepresibilă înghesuială. Când dezbaterile devin aprinse, politicenii britanici vorbesc de-a valma, aproape fără să se asculte, iar cea mai neobișnuită și amuzantă chestie e că aprobarea unui discurs sau a unei idei se face de către ceilalți parlamentări prin ridicări succesive. Un soi de genuflexiuni aprobatoare. Cu cât mai intens le sunt aprobările cu atât mai repede sunt executate aceste mișcări de jos-sus, jos-sus, jos-sus, încât, uneori, ai sentimentul amețitor că asiști la mișcările automate ale unor pacienți din spitalele de psihiatrie. În definitiv, e și politica asta o chestie cât se poate de nebunească! Una dintre temele dezbătute recent și inițiată de ministrul schimbărilor climaterice, Lady Verna, a fost faptul că bășinile britanicilor (mari consumatori de fasole) contribuie la încălzirea globală. Imagini de la această dezbatere n-am văzut, dar sunt convins că îngrijorarea ministrului a întrunit destule… genuflexiuni. Unde mai pui că fluxul de români din regat s-ar putea să contribuie și el, flatulator, la această gravă problemă. În orice caz, dacă v-ați ridicat și v-ați reașezat în timp ce ați citit acest articol înseamnă că sunteți de acord cu mine! Dacă v-ați și bășit, nu!

………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…Mai bine fă(-ți) un compliment !

Complimentul. Such a lovely day! În Anglia n-ai cum să scapi necomplimentat. Există o adevărată industrie a complimentelor! De la vecinii care îți laudă cămașa, pantalonii, tricoul (și probabil, dacă te văd dezbrăcat: fesele, pulpele, buricul, ce mai ai pe sub el etc.) până la funcționarii instituțiilor sau simplii vânzători, care găsesc întotdeauna să-ți adreseze un cuvânt drăguț. Dacă te duci într-un club vei găsi aproape mereu câte-o englezoiacă (dacă ai noroc, care nu e încă beată) care să-ți laude ținuta. Un negru (sau aproape negru) care să-ți laude ceasul. O tipă care să-ți laude engleza iliesciană și sacoul de le Selected Homme. Practic, pe lângă politețe, complimentul e un adevărat modus vivendi în Albion. Un tip care mi-a așezat, la piață, ceapa în plasă, a sfârșit prin a-mi spune că e… Magic! Cartofii așezați și ei în traistă sfârșesc prin a deveni un lucru briliant, gorgeous, fabulous! Primul lucru care m-a frapat când am ajuns în țara lui Shakespeare a fost faptul că lumea nu se enervează. Englezii n-au organonul ofuscării, par – cumva – eviscerați de sistemul nervos. Ieșirea din pepeni e un delict social, iar cinismul mioritic e înlocuit aici, cu o ipocrizie socială perfectă. Într-o seară, la un pub, m-am chinuit să-i explic unui londonez că înjurăturile românești sunt dure, adânci. Ba mai mult, că avem o înjurătură atât de jignitoare încât, la capătul ei, nu are cum să urmeze altceva decât inconturnabila bătaie: Futu-ți morții mă-tii!

Evident, tradusă, ar suna ceva de genul fuck your mothers dead relatives! Care sună oribil. Probabil că anii noștri pastorali, lipsiți de agresivitatea expansionistă, ne-au făcut să ne refulăm violența în limbaj. Acu ce vreți? M-am scuzat și eu cum am putut! Oricum, l-a distrat teribil pe englez să afle că în trei cuvinte poți înjura un întreg arbore genealogic, un om viu, o mamă la fel de vie, și de restul, rude, trecute dincolo. Englezii par că sunt politicoși, paradoxal, până și în dimensiunea lor vulgară. Acel „apelativ” englezesco-vular: fuck yourself! e unul nominal care te trimite – cât se poate de direct – să-ți rezolvi problemele singur. Dar, despre insondabilele noastre diferențe (ne)culturale – cum ne spunea acea voce afabilă din perioada comunistă a teleenciclopediei – în episodul viiitor! Până atunci aș vrea să vă mulțumesc că mi-ați citit textul. Și aș vrea să vă mai spun sincer, că aveți niște ochi minunați. Și că vă stă bine cu orice sunteți îmbrăcat acum. Și chiar dacă nu sunteți îmbrăcat, tot bine vă stă. Pentru că sunteți un om minunat în goliciunea dumneavoastră. O zi fabuloasă vă doresc!


« »

Parerea voastra

Ultimul vostru articol









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium