Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Articolele publicate in categoria ‘Indignari saptamanale’

Țara noastră arde și prințul lor se plimbă!

Articol publicat de Sabin pe 12 Aprilie 2017
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

Din ciclul ”Țara noastră arde și prințul lor se plimbă”, după cum știți, prințul Charles, a venit, pentru a doua oară, oficial, de pe meleaguri de liră și spor, pe meleaguri de jale și dor. Mă rog, după cum se știe, Charlică a tot venit neoficial pe la noi de vreo 300 de ori, ba ca să ne protejeze pădurile, mediul, caprele, urșii, ursarii, ba ca să ne bea palinca… Sanchi. Io cred că vrea să fure locurile de muncă ale ciobanilor din Bucovina! Să-l lase pe Ghiță fără Job. Că, vorba aia, fără telefon au grijă să-l lase ai noștri. Citeste continuarea »

Prima sticlă de Whiskey

Articol publicat de Sabin pe 5 Aprilie 2017
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)

 

Primul whiskey pe care l-am băut a fost un Johnnie Walker. Către sfârșitul anului de grație 1989, mama primise drept cadou o sticlă elegantă, subțire și alungită, cum nu mai văzusem. Totul era fascinant la ea. Forma aproape eterică, cu ceva ireversibil feminin în liniile ei grațioase, capacul auriu, absolut bestial, purtând semnătura sinuoasă și enigmatică a unor litere prelinse, eticheta de un roșu castaniu pe care scria cu o grafie sclipitoare ca într-un poem abstrus anglo-saxon: Johnnie Walker – Red Label – Old Scotch Whiskey.  Imaginea schițată într-un soi de imprimeu a celebrului logo – Striding Man – gentlemanul edwardian cu pas sprinten, monoclu și joben, simbol al pionieratului, al acțiunii și mișcării de la care se revendicau valorile brandului – era ea însăși un extaz vizual. Dar mai presus de tot și de toate mi-e cu neputință să uit licoarea magică de un rubiniu hipnotic ca al safirului care pulsa aproape ca o entitate vie dincolo de pereții străvezii de siliciu ai sticlei. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

Greu să judeci, chiar și la o aniversară, cu logica totalității. Așa că am pregătit pentru domnișoare și doamne, câteva urări specifice, cu variante. Cine se regăsește în vreuna dintre ele, să sară-n sus acum cu mine! Check this out, babe!

Varianta Tony Poptamas: “Fie ca 8 martie să aducă în sufletul acestor făpturi gingașe care sunt femeile, surâsul primăverii, pacea și bucuria. ”

Varianta Radu F. Constantinescu: “La mulți ani zeiței eros, sexualității absolute, vulvei fecunde, cea care întrupează principiul tuturor lucrurilor: Femeia!

Varianta Becali: “La mulți ani la femeie, la sfânta Paraschiva, maica, sufletul tuturor în creștinism, icoana maica domnului, soră, mamă, bunică și nu zdreanță, amin!” Citeste continuarea »

Revedere

Articol publicat de Codrut pe 25 Februarie 2015
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (6 votes cast)

52720-High-School-ReunionBanuiesc ca toata lumea a luat parte la un moment dat sau altul la o ceremonie numita clasic si sobru revedere, indiferent daca a fost prilejuita de implinirea unui termen rotund (in general deceniile sunt considerate cele mai importante trepte temporale) de la finalizarea studiilor liceale sau a celor superioare. O traditie frumoasa a aducerii aminte, ar sustine unii, un obicei depasit si plin de ipocrizie, ar spune altii („Nu ne mai salutam pe strada, nu ne mai cunoastem si din zece in zece ani trebuie sa ne prefacem ca ne-a fost dor unor de altii”). Intre aceste doua extreme exista o plaja vasta de pareri, sentimente, viziuni, pozitionari, complexe (de superioritate sau de inferitoritate-insa cei care le au pe acestea sunt mai degraba tentati sa nu participe). Sunt sigur ca multe generatii se strang/s-au strans si se organizeaza/s-au organizat pe Facebook, in incercarea de a stabiliza si pune la punct Revederea de 10/20/30 de ani de la terminarea unui liceu subcolinar sau de campie asa cum sunt sute altele. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (14 votes cast)

Program-de-autocunoastere-si-dezvoltare-personalaAsist de ceva vreme, cu o stupoare crescândă, la explozia fără seamăn a generației vodoo despre care vorbea, undeva, fizicianul Robert Park. Avalanșa epidemică a parapsihologilor, a psihoterapeuților, a bioenergeticienilor, a nutriționiștilor, a paranutriționiștilor, a maeștrilor spirituali, a experților alternativi de tot soiul chemați să ofere tuturor, de-a valma, inexorabile căi ale salvării, tinerețe veșnică, diete miraculoase, terapeutici uimitoare, decriptarea afectelor, manipularea biocâmpurilor energetice prin ponciful telepatiei, și, la capăt de tot, chiar bonusul suprem al ieșirii din spleen-ul existențial: înțelegerea universului . Toți sunt convinși, cumva, de rolul lor misianic, insensibili la critici, amputați de umbra oricărei îndoieli și traversați de un optimism care mă umple de greață. Un fel martori ai lui Iehova mărășăluind la adăpostul unei noi religii hibride (amestec de scientism și magie antrenată), imuni la ideea alterității și incapabili (organic) de dubii. Umbra formatorului personal (poate cea mai găunoasă specie recentă, online) mă urmărește. Citeste continuarea »

Match point!

Articol publicat de Sabin pe 12 Iunie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (4 votes cast)

Bjorn_Borg_(1979)Multă vreme am găsit tenisul de câmp o disciplină glaciară, ternă și plictisitoare. Doi inși care lovesc cu două bețe, traversați de insanitate, o minge minusculă, fiecare încercând să scape de ea.

Dincolo de puseurile astea „deconstructiviste”, căci, adesea, decojit de regulile și farmecul lui intrisec, orice sport pare o adunătură de nebuni, mă gândeam, deunăzi, urmărind finalele de la Roland Garros, la o anumită uniformizare a jocului de tenis comparativ cu jocul practicat acum 30-40 de ani în era Connors, sau a roșcovanului din Queens, celebrul McEnroe. Se pare că cel care a introdus milităria în sportul alb a fost Björn Borg, scandinavul tranformând tot jocul într-o ecuație matematică cu două constante: anduranță și uzură. Tactica sa imbatabilă era reductibilă la aceste două principii: efort fizic uriaș (dublat de o concentrare care îi conferea acoperire) și capacitatea de a returna – cu un risc cât mai mic – mingile în terenul adversarului prin lovituri decisive în cross sau down line! Această tactică pragmatică a jocului de pe fundul terenului avea să-i aducă șase titluri la Roland Garros și cinci la Wimbledon și avea să ucidă cumva epoca „tenisului romantic” întruchipată de eternul său rival, John McEnroe. Citeste continuarea »

Simona Halep ne-a fost confiscată!

Articol publicat de Jovi pe 6 Iunie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.3/10 (12 votes cast)

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014Cei care îmi sunt prieteni știu pasiunea mea pentru tenis, mai ales pentru tenisul românesc. Cei care mă cunosc știu că urmăresc multe meciuri de tenis, deși este plictisitor pentru unii, știu că m-am trezit deseori noaptea pentru a vedea un meci al Simonei sau Soranei (iar nopțile mele de la Australian Open au determinat discuții până și în familie!). Cei care mă cunosc știu că o urmăresc săptămânal pe Simona Halep de peste doi ani, de la acel parcurs până în sferturi de la Doha din 2012.

Senzația serii de ieri și a zilei de azi este că Simona Halep ne-a fost confiscată, nouă, adevăraților fani! Dacă pe prieteni îi putem pe undeva înțelege (deși noi le-am tot repetat că fata asta e cu adevărat bună!), pe politicieni, pe ziariști, pe anteniști sau gâdiști, pe Ponta sau pe Mircea Badea, pe cei care împânzesc Facebook-ul deși nu au văzut niciun meci îmi e imposibil să îi simpatizez.

Un cititor al blogului nostru a scris următoarele gânduri, care sintetizează perfect ceea ce simt adevărații fani:

”Nu ştiu dacă voi simţiţi aşa, eu însă n-o să mă ascund şi recunosc, chiar dacă sentimentul e destul de urât: am senzaţia că, în ultimele zile, o hoardă de sălbatici au tăbărât asupra noastră şi „ne-o fură” pe Simona. Repet, nu-i frumos ce scriu acum, ştiu, dar… Citeste continuarea »

Bărbatul bio!

Articol publicat de Sabin pe 4 Iunie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (5 votes cast)

metrosexualBărbatul bio!

Există de ceva vreme un soi de revoltă stridentă în ceea ce privește emanciparea corporală a bărbaților. Genul ăla de reproșuri de misandră (sau de homofobi) care aruncă în bășcălie și zemeflea predispoziția către spilcuire a masculilor. Conform acestor voci contestatoare, un bărbat adevărat (mereu m-a fascinat această generică întrebare: ce anume te face cu adevărat – în ochii femeilor și nu numai – un BĂRBAT!?) , așadar, conform acestor reproșuri, un bărbat adevărat nu behăie, nu se epilează, nu-și face manichiură/pedichiură, nu se bărbierește, nu se rade (nici la cur, nici la sub-braț), rămâne, vorba vine, “natural”… Adică, unghii de cal, tufla de după chiloți, ficusul de la sub braț, neras, hirsut, neepilat, și mai ales – mai ales – cu armata făcută! De cîte ori n-am primit grimasa mătușilor și a generațiilor aferente când – sondându-mi bărbăția – au aflat că Nu, nu făcusem armata! Ce-mi mai venea să le strig în față toată sputa revoltei: ”N-am făcut, bre, armata! N-am făcut-o!” Ce să fac, dacă am avut – vorba lui Sebastian – întotdeauna în mine ceva iremediabil de civil! Orice înregimentare m-a pus – veșnic – în insurecție, orice conformism, m-a făcu să urlu! Am preferat să fiu (vorba lui Zobar din Șatra), atât cât mi-a stat în putință, un om liber! Nu cunosc nimic mai înjositor decât uniforma. Citeste continuarea »

Grafomania salvează România!

Articol publicat de Codrut pe 3 Iunie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (4 votes cast)

grafomania13Cultura în şi de provincie este o Cenusereaşă jerpelită, peticită, murdară, vai steaua ei, având un damf de transpiraţie proletară combinat cu un spray ieftin, iar actorii care o populează sunt atât personaje demne, necunoscute şi ne-recunoscute, decente, care se zbat pentru a anima viaţa culturală, cât şi figuri exotice, ambiţioase, puţin (mai mult) paranoice, care se cred mari scriitori nedreptăţiţi de o adevărată conspiraţie a universului cultural şi, mai ales, a lui N. Manolescu şi Liiceanu care lucrează neabătut împotriva geniului lor nebăgat în seamă de capitalele culturale ale ţării. Nu-i nimic, le arătam noi neaveniţilor! Şi, de cele mai multe ori, o fac printr-un potop de cărti foarte diverse căci neînţelesul din provincie crede că la un moment dat, dacă perseverează, dacă scoate volumaş după volumaş, pe bandă rulantă, la diverse edituri de provincie, a căror principal obiect de activitate este tipărirea de tipizate, coperte de licenţă, cărţi de vizită şi afişe publicitare (căci deh, trebuie să trăiască!), cineva tot îl va băga în seamă. Citeste continuarea »

The little Boookshop! Rapsodia Română On BBC – CLASSIC!

Articol publicat de Sabin pe 28 Mai 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.7/10 (7 votes cast)

IMG-20140512-00008Home delivery-ul nostru, cel de toate zilele!

Doi iranieni îmi aduc, de ani de zile (atunci când rostesc magicul refren: home delivery), mâncarea la domiciliu. Primul e grăsun, are obraji cărnoși, genul bondoc, veșnic cu un tricou de culoarea jegului și posesor al unei veselii debordante. De cum îi deschid ușa, începe să se hlizească, face mici piruete condescendente, mă întreabă ce fac, mă complimentează și – mai cu seamă – râde, râde într-una, genul ăla de râs molipsitor care-ți induce brusc o firească stare de bună-dispoziție. Celălalt tip (înalt, costeliv, cu un început de chelie) are un aer sumbru, pare veșnic traversat de un aer serios, cogitabund, de parcă mi-ar livra – nu piept de pui cu ciuperci -, ci manifeste absconse antisistem. Întotdeauna deschid cutiile cu o ușoară spaimă, nu care cumva – întrunind clișeul intens vehiculat despre iranieni – să descopăr acolo, o bombă! Și cel mai adesea chiar descopăr: una cu calorii! Citeste continuarea »









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium