Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Articolele publicate in categoria ‘Indignari saptamanale’

Revedere

Articol publicat de Codrut pe 25 Februarie 2015
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (6 votes cast)

52720-High-School-ReunionBanuiesc ca toata lumea a luat parte la un moment dat sau altul la o ceremonie numita clasic si sobru revedere, indiferent daca a fost prilejuita de implinirea unui termen rotund (in general deceniile sunt considerate cele mai importante trepte temporale) de la finalizarea studiilor liceale sau a celor superioare. O traditie frumoasa a aducerii aminte, ar sustine unii, un obicei depasit si plin de ipocrizie, ar spune altii („Nu ne mai salutam pe strada, nu ne mai cunoastem si din zece in zece ani trebuie sa ne prefacem ca ne-a fost dor unor de altii”). Intre aceste doua extreme exista o plaja vasta de pareri, sentimente, viziuni, pozitionari, complexe (de superioritate sau de inferitoritate-insa cei care le au pe acestea sunt mai degraba tentati sa nu participe). Sunt sigur ca multe generatii se strang/s-au strans si se organizeaza/s-au organizat pe Facebook, in incercarea de a stabiliza si pune la punct Revederea de 10/20/30 de ani de la terminarea unui liceu subcolinar sau de campie asa cum sunt sute altele. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (13 votes cast)

Program-de-autocunoastere-si-dezvoltare-personalaAsist de ceva vreme, cu o stupoare crescândă, la explozia fără seamăn a generației vodoo despre care vorbea, undeva, fizicianul Robert Park. Avalanșa epidemică a parapsihologilor, a psihoterapeuților, a bioenergeticienilor, a nutriționiștilor, a paranutriționiștilor, a maeștrilor spirituali, a experților alternativi de tot soiul chemați să ofere tuturor, de-a valma, inexorabile căi ale salvării, tinerețe veșnică, diete miraculoase, terapeutici uimitoare, decriptarea afectelor, manipularea biocâmpurilor energetice prin ponciful telepatiei, și, la capăt de tot, chiar bonusul suprem al ieșirii din spleen-ul existențial: înțelegerea universului . Toți sunt convinși, cumva, de rolul lor misianic, insensibili la critici, amputați de umbra oricărei îndoieli și traversați de un optimism care mă umple de greață. Un fel martori ai lui Iehova mărășăluind la adăpostul unei noi religii hibride (amestec de scientism și magie antrenată), imuni la ideea alterității și incapabili (organic) de dubii. Umbra formatorului personal (poate cea mai găunoasă specie recentă, online) mă urmărește. Citeste continuarea »

Match point!

Articol publicat de Sabin pe 12 Iunie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (4 votes cast)

Bjorn_Borg_(1979)Multă vreme am găsit tenisul de câmp o disciplină glaciară, ternă și plictisitoare. Doi inși care lovesc cu două bețe, traversați de insanitate, o minge minusculă, fiecare încercând să scape de ea.

Dincolo de puseurile astea „deconstructiviste”, căci, adesea, decojit de regulile și farmecul lui intrisec, orice sport pare o adunătură de nebuni, mă gândeam, deunăzi, urmărind finalele de la Roland Garros, la o anumită uniformizare a jocului de tenis comparativ cu jocul practicat acum 30-40 de ani în era Connors, sau a roșcovanului din Queens, celebrul McEnroe. Se pare că cel care a introdus milităria în sportul alb a fost Björn Borg, scandinavul tranformând tot jocul într-o ecuație matematică cu două constante: anduranță și uzură. Tactica sa imbatabilă era reductibilă la aceste două principii: efort fizic uriaș (dublat de o concentrare care îi conferea acoperire) și capacitatea de a returna – cu un risc cât mai mic – mingile în terenul adversarului prin lovituri decisive în cross sau down line! Această tactică pragmatică a jocului de pe fundul terenului avea să-i aducă șase titluri la Roland Garros și cinci la Wimbledon și avea să ucidă cumva epoca „tenisului romantic” întruchipată de eternul său rival, John McEnroe. Citeste continuarea »

Simona Halep ne-a fost confiscată!

Articol publicat de Jovi pe 6 Iunie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.3/10 (12 votes cast)

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014Cei care îmi sunt prieteni știu pasiunea mea pentru tenis, mai ales pentru tenisul românesc. Cei care mă cunosc știu că urmăresc multe meciuri de tenis, deși este plictisitor pentru unii, știu că m-am trezit deseori noaptea pentru a vedea un meci al Simonei sau Soranei (iar nopțile mele de la Australian Open au determinat discuții până și în familie!). Cei care mă cunosc știu că o urmăresc săptămânal pe Simona Halep de peste doi ani, de la acel parcurs până în sferturi de la Doha din 2012.

Senzația serii de ieri și a zilei de azi este că Simona Halep ne-a fost confiscată, nouă, adevăraților fani! Dacă pe prieteni îi putem pe undeva înțelege (deși noi le-am tot repetat că fata asta e cu adevărat bună!), pe politicieni, pe ziariști, pe anteniști sau gâdiști, pe Ponta sau pe Mircea Badea, pe cei care împânzesc Facebook-ul deși nu au văzut niciun meci îmi e imposibil să îi simpatizez.

Un cititor al blogului nostru a scris următoarele gânduri, care sintetizează perfect ceea ce simt adevărații fani:

”Nu ştiu dacă voi simţiţi aşa, eu însă n-o să mă ascund şi recunosc, chiar dacă sentimentul e destul de urât: am senzaţia că, în ultimele zile, o hoardă de sălbatici au tăbărât asupra noastră şi „ne-o fură” pe Simona. Repet, nu-i frumos ce scriu acum, ştiu, dar… Citeste continuarea »

Bărbatul bio!

Articol publicat de Sabin pe 4 Iunie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (5 votes cast)

metrosexualBărbatul bio!

Există de ceva vreme un soi de revoltă stridentă în ceea ce privește emanciparea corporală a bărbaților. Genul ăla de reproșuri de misandră (sau de homofobi) care aruncă în bășcălie și zemeflea predispoziția către spilcuire a masculilor. Conform acestor voci contestatoare, un bărbat adevărat (mereu m-a fascinat această generică întrebare: ce anume te face cu adevărat – în ochii femeilor și nu numai – un BĂRBAT!?) , așadar, conform acestor reproșuri, un bărbat adevărat nu behăie, nu se epilează, nu-și face manichiură/pedichiură, nu se bărbierește, nu se rade (nici la cur, nici la sub-braț), rămâne, vorba vine, “natural”… Adică, unghii de cal, tufla de după chiloți, ficusul de la sub braț, neras, hirsut, neepilat, și mai ales – mai ales – cu armata făcută! De cîte ori n-am primit grimasa mătușilor și a generațiilor aferente când – sondându-mi bărbăția – au aflat că Nu, nu făcusem armata! Ce-mi mai venea să le strig în față toată sputa revoltei: ”N-am făcut, bre, armata! N-am făcut-o!” Ce să fac, dacă am avut – vorba lui Sebastian – întotdeauna în mine ceva iremediabil de civil! Orice înregimentare m-a pus – veșnic – în insurecție, orice conformism, m-a făcu să urlu! Am preferat să fiu (vorba lui Zobar din Șatra), atât cât mi-a stat în putință, un om liber! Nu cunosc nimic mai înjositor decât uniforma. Citeste continuarea »

Grafomania salvează România!

Articol publicat de Codrut pe 3 Iunie 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (4 votes cast)

grafomania13Cultura în şi de provincie este o Cenusereaşă jerpelită, peticită, murdară, vai steaua ei, având un damf de transpiraţie proletară combinat cu un spray ieftin, iar actorii care o populează sunt atât personaje demne, necunoscute şi ne-recunoscute, decente, care se zbat pentru a anima viaţa culturală, cât şi figuri exotice, ambiţioase, puţin (mai mult) paranoice, care se cred mari scriitori nedreptăţiţi de o adevărată conspiraţie a universului cultural şi, mai ales, a lui N. Manolescu şi Liiceanu care lucrează neabătut împotriva geniului lor nebăgat în seamă de capitalele culturale ale ţării. Nu-i nimic, le arătam noi neaveniţilor! Şi, de cele mai multe ori, o fac printr-un potop de cărti foarte diverse căci neînţelesul din provincie crede că la un moment dat, dacă perseverează, dacă scoate volumaş după volumaş, pe bandă rulantă, la diverse edituri de provincie, a căror principal obiect de activitate este tipărirea de tipizate, coperte de licenţă, cărţi de vizită şi afişe publicitare (căci deh, trebuie să trăiască!), cineva tot îl va băga în seamă. Citeste continuarea »

The little Boookshop! Rapsodia Română On BBC – CLASSIC!

Articol publicat de Sabin pe 28 Mai 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.7/10 (7 votes cast)

IMG-20140512-00008Home delivery-ul nostru, cel de toate zilele!

Doi iranieni îmi aduc, de ani de zile (atunci când rostesc magicul refren: home delivery), mâncarea la domiciliu. Primul e grăsun, are obraji cărnoși, genul bondoc, veșnic cu un tricou de culoarea jegului și posesor al unei veselii debordante. De cum îi deschid ușa, începe să se hlizească, face mici piruete condescendente, mă întreabă ce fac, mă complimentează și – mai cu seamă – râde, râde într-una, genul ăla de râs molipsitor care-ți induce brusc o firească stare de bună-dispoziție. Celălalt tip (înalt, costeliv, cu un început de chelie) are un aer sumbru, pare veșnic traversat de un aer serios, cogitabund, de parcă mi-ar livra – nu piept de pui cu ciuperci -, ci manifeste absconse antisistem. Întotdeauna deschid cutiile cu o ușoară spaimă, nu care cumva – întrunind clișeul intens vehiculat despre iranieni – să descopăr acolo, o bombă! Și cel mai adesea chiar descopăr: una cu calorii! Citeste continuarea »

Patru mirese şi-o singură înmormântare

Articol publicat de Alex pe 27 Mai 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (4 votes cast)

DCF 1.0Guest post by Alex Savitescu

Sportul profesionist este cea mai puternică hologramă a împlinilor pe care le-am ratat dintotdeauna. Când eram copil, dreptunghiul aproximativ din faţa blocului era arena în care pe mine mă strigau “Balnit” (chiar aşa, nu putea unul să zică “Balint”), pe vecinul de la cinci – “Hagi”, pe căpcăunul cu palme cât umbra fiecăruia dintre noi, “Bumbescu”, iar “Lăcătuş” era slăbănogul de serviciu al scării. Nu ştiu cum stătea treaba în echipa adversă, dar bănuiesc că şi acolo se găsea câte un Andone, Klein, Mateuţ sau Cămătaru. E inutil să mai spun că nici unul dintre noi, ţâştii ăia de acum aproape 30 de ani, nu am prins nici măcar o muscă între ghetele cu crampoane şi iarba de pe stadion, darămite să mai fi ajuns şi cunoscuţi pentru nu ştiu ce medalii câştigate. Cu toate astea, am trăit cu cultul ăsta al sportivului-model şi al echipei-simbol şi am făcut aceleaşi lucruri lipsite de originalitate săvârşite şi de generaţiile dinainte, şi de cele de după, de la decupat poze din ziare şi articole, la adunat postere, colecţionat stickere şi fanioane şi naiba mai ştie ce. Citeste continuarea »

Philip Roth – on BBC ONE!

Articol publicat de Sabin pe 22 Mai 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (6 votes cast)

DSCF1200Philip Roth – on BBC ONE!

Amplu documentar pe BBC One despre Philip Roth. Printr-o analogie (dureroasă) nu-mi aduc aminte să fi văzut vreodată (cel puțin în ultimii 10-15 ani) pe TVR1 un omagiu atât de consistent adus vreunui scriitor român contemporan. Există, printre altele, o piață care-i poartă numele și un traseu turistic, special creat pentru fanii săi. Aflu lucruri uluitoare. Mania masturbării pe care o avea în pubertate și adolescență, frica teribilă ca va fi prins de părinți săi evrei ultraconservatori. Conflictul perpetuu cu tatăl său, obsesia lui de a descoperi America, nu prin lectură, studiu livresc sau prin observarea realității cotidiene, ci prin… futut. Am să fut și-am să descopăr America prin futut! Filozofia lui hedonist-tantrică de a gândi sexualitatea drept organon al cunoașterii vieții. Stupoarea cu care a primit verdictul criticii, acuzat fiind de pornografie. Citeste continuarea »

Bătaia care nu mai vine. Sabine, suntem varză!

Articol publicat de Sabin pe 14 Mai 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (6 votes cast)

13029_1396971304_968305Bătaia care nu mai vine

Prima dată când am rămas până la sfârșitul programului într-un pub, am făcut-o cu convingerea fermă că voi asista la o bătaie. După rețeta românească, existau toate ingredientele: localul era la ora închiderii, cele două englezoiace singure și strâmbe care se lăsaseră cinstite de toată lumea (și care, într-un final apoteotic, plecaseră delabrate, târându-se una pe cealaltă) nu se combinaseră cu nimeni, iar vreo doi trei cheflii în ținute lamentabile (tricouri și nădragi lălâi, de la Tesco) începuseră deja să se scălâmbe făcând fandări imaginare și orăcăind – cu gurile strâmbe – către oricine le ieșea în cale. Gata (mi-am spus cu bășica adrenalinei sparte) fraților, începe smardoiala! Așa că mi-am luat o pozitie strategică (întotdeauna cu spatele la un perete) și am așteptat acolo cuminte (ca un foreigner ce sunt) bătaia binecuvântată. Și-am tot așteptat, și-am tot așteptat, și-am tot așteptat… Și bătaia, aidoma lui Făt-Frumos așteptat și el la fel de intens de fetele singure (care au pretenții, desigur), n-a mai venit… În cele din urmă, am plecat dezgustat și aproape gonit de barman. Citeste continuarea »









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium