Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (22 – 28 august 2016)

-Trebuie să adaug încă un film în lista mea tot mai mare de filme nevizionate, dar recomandate de colegii din blogosferă. De data aceasta, e vorba de Age of Adaline, despre care scrie Dan Becerescu pe blogul său: ”Blake Lively, pe care n-am avut motive sa o plac pentru nimic din ce-am vazut-o jucand pana acum, se achita decent de job-ul ei - vinde maturitatea, rabdarea si intelepciunea unui personaj care a trait & vazut multe. Povestea se misca cumintel si nici n-as scrie despre film daca el n-ar avea parte de un act 3 in forta. Nu va imaginati nave extraterestre. E ceva intim, foarte corect asezat in universul filmului, dar really rocking the boat. Nu fac spoilere, aruncati un ochi daca v-am starnit curiozitatea.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (15 – 21 august 2016)

-Ca de obicei, informații și recenzii despre filme clasice, cult, interesante apar pe CeFilmeVad. În această săptămână, mi-a atras atenția recenzia filmului Born to Be Blue (2015), aparținând Cristinei Sichet: ”Ethan Hawke dă viață pe ecran legendei jazz-ului Chet Baker, a cărui existență tumultoasă este recreată cu spirit și vervă. In 1950, Baker a fost unul dintre cei mai renumiți trompetiști din lume, contemporan cu Miles Davis și Dizzy Gillespie, atât ca pionier al scenei de jazz a Coastei de Vest, cât și ca simbol al tânărului nonconformist, un fel de James Dean al muzicii. Prin anii 60, el și-a dus cariera și viața personală în ruină din cauza îndelungatei perioade de dependență de heroină. În inovatorul său film anti-biografic, regizorul Robert Budreau reușește să aducă de la zero viața lui Baker, dintr-un moment cheie, undeva pe la mijlocul anilor 60, în plin declin al carierei sale, când, cu dinții sparți de un traficant de droguri, luptă din greu să-și reorganizeze o revenire pe scena muzicală.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (8 – 14 august 2016)

-Filmul care este tot mai lăudat în blogosferă în această perioadă este Suicide Squad. Din fericire, atât noi, cât și cei pe care îi citim de obicei arată adevăratele defecte ale acestui film, care nu este mai mult decât unul mediu. Iată trei astfel de păreri, prima dintre acestea aparținând lui Dan Becerescu: ”Cast-ul functioneaza bine cu un plus pentru Margot Robbie care face din Harley Quinn punctul de atractie numarul 1 al filmului. Stiu, feministele vor sari in sus - pantalonii sunt prea mulati si prea scurti - dar Margot Robbie nu vinde doar sex, vinde sex cu atitudine. Live with it! Leto ca Joker e bun si el, dar nu e Heath. Nici partitura nu e la acelasi nivel - cantitativ si calitativ deopotriva. Ayer s-a dus pe o imagine prea intunecata - uneori nu vezi bine ce & cum pe ecran (sau iarasi cei de la Grand Cinema nu sunt in stare sa ofere conditii optime de vizionare), iar coloana sonora... E plina de lucruri faine, dar exact ca si SS-ul luat in ansamblu, e extra-aglomerata si cauta cu disperare sa se asigure ca o sa-ti placa, adicatelea nu risca nicaieri cu ceva necunoscut si da volumul prea tare.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (1 – 7 august 2016)

-LazOrtansa scrie pe CeFilmeVad despre un film clasic cu Peter O`Toole, Man de la Mancha: ”În film sunt două povești în ramă: scriitorul spaniol Miguel de Cervantes, băgat în pușcărie de către Inchiziție pentru ofensă adusă guvernului spaniol și povestea nobilului Alonso Quijana, pornit în lume sub pseudonimul de Don Quijote. Este o ecranizare a spectacolului muzical cu același nume,jucat pe Broadway, de Dale Wasserman, inspirat atât din romanul “Don Quijote” de Miguel Cervantes cât și din viața acestuia din urmă. Cu un casting impecabil: un Peter O`Toole însuflețit, intrat de minune în pielea personajului, Sophia Loren, încă foarte nurlie și vulcanică; cu muzică frumoasă; cu imaginile lui Giuseppe Rotunno, operatorul care a lucrat la multe din filmele lui Fellini și Visconti povestea nu are, totuși, happy-end.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (25 – 31 iulie 2016)

-”The People vs. Larry Flynt” (1996) este un film la fel de controversat precum viața personajului pe care îl are în vedere. Despre el, scrie Lazortansa pe CeFilmeVad: ”Nu, acest film nu este prea interesat de pornografie,ci de mesajul pe care vrea să îl transmită,chiar dacă ne prezintă ascensiunea ,măreția și decăderea fizică și psihică (moartea prematură a soției,supramediatizarea,depresia,drogurile,crizele de nebunie,paralizia ) a lui Flynt,sau,poate ,chiar de aceea,anduranța sa la ,,mizeriile” care i se înscenează este legendară. Dar punctul forte al filmului rămâne interpretarea unică a personajului Larry Flynt pe care ne-o oferă Woody Harrelson,cred că este cel mai bun rol al său de până acum.Un personaj provocator,sfidător și tulburător,care rămâne cu capul pe umeri,apărându-și revista și,,prințipurile”. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (18 – 24 iulie 2016)

-Cristi Mărculescu găsește 7 motive pentru a evita noul Ghostbusters: ”Melissa McCarthy. Există o idee foarte greșită că oamenii grași au umor. Fals. Unii au, unii nu au. E dreptul lor să aibă sau nu umor, dar mai există și cateoria de osînzoși și osânzoase cu zero umor care se sparg în figuri că vai cât de amuzanți sunt ei. Când nu sunt deloc amuzanți. Acilea se încadrează Melissa, care ar trebui să să cace în chiuvetă în toate filmele de comedie în care joacă pentru că alte glumițe și năzdrăvănii măcar vag ilare nu i-au ieșit de la Bridesmaids încoace.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (11 – 17 iulie 2016)

-Un interviu foarte interesant cu Ion Indolean (tânăr critic de film român, acum aflat la primul lungmetraj în calitate de regizor) luat de un alt tânăr critic de film român, Ionut Mareș. Totul pe ZiarulMetropolis.ro: ”Întâlnirea cu Marius a fost pentru mine o binecuvântare, pentru că mi-am dat seama că a scrie despre cinema nu e îndeajuns pentru mine şi că mi-ar plăcea să fac film. Tot ce am făcut până acum, de 4-5 ani de când sunt la facultate, am făcut din plăcere. Nu am câştigat un leu din scris sau din făcut filme. Am investit bani, dar am investit pentru „on the long run”, pentru viitor. Acum un an şi jumătate mi-am dat seama că vreau să fac un film. Făcusem „Fata care mănâncă pizza”, dar care nu e un film, e tot un experiment şi o pastişă după John Smith. Îl făcusem pentru că eram obligat, aveam o temă pentru un final de semestru la facultate, chiar ultimul semestru de la licenţă, semestrul şase. Am avut un curs care se chema, parcă, „Film experimental şi artă-video” şi ne-a pus să facem un film experimental. După proiecţia de final de an, cu toate lucrările studenţilor, unde erau zeci de filme, pentru că fiecare student face 2-3 filme pe semestru, filmul nostru şi cel al colegelor Claudia Cojocariu şi Claudia Negrea – cu Claudia Cojocariu am lucrat şi la „Discordia”, e regizor asistent – au fost cel mai bine receptate, cu toate că noi nu mai pusesem mâna pe o cameră până atunci. Profesorilor le-a plăcut tocmai faptul că aveam o bază teoretică în ceea ce făceam.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (27 iunie – 10 iulie 2016)

-'Pseudokinematikos' scrie despre 'Sieranevada' al lui Cristi Puiu: 'După ce am văzut filmul lui Cristi Puiu mi-am amintit, încă o dată, cât sunt de debile și de crispate filmele românești de ieri, de azi și dintotdeauna când își propun să fie comice și, pe de altă parte, cât de pline de umor (un umor demențial, debordant) reușesc să fie atunci când fundalul este o tematică gravă, serioasă, așa cum se întâmplă în filme de Lucian Pintilie, de Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Dan Pița (pe când ultimii trei nu-și pierduseră încă umorul), de (mai rar) Andrei Blaier, Dinu Tănase, Iosif Demian sau (mai recent) de Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Radu Jude sau Gabriel Achim; cât sunt de patetice, de pueril-doloriste filmele ce se vor „spirituale”, „moralizatoare” și cât de pline de adevăr, de viață sunt cele care nu-și propun să filmeze personaje „morale” surprinse în atitudini pioase, triumfaliste, cu mesaj didactic, apăsat pilduitor etc.; cât de norocoși, în fine, sunt unii actori atunci când întâlnesc un regizor de film ca Puiu care chiar poate să-i scoată din emploi sau să le ofere partituri de care – până  la întâlnirea cu el – nu prea avuseseră parte. Ce bine că există un regizor ca Puiu ce încă face astfel de filme-mărturie, demonstrând că – orice s-ar spune – în România, sergiunicolaescomania etc. nu a învins de tot!...' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (20 – 26 iunie 2016)

-Am început și eu Love 3D de vreo 3 ori și l-am abandonat. Sper ca vreodată să îl văd integral. Nu știu de ce zice lumea că nu e porn movie, mai ales criticii, este evident că este și porn, alături de alte genuri. Iată ce spune pe CeFilmeVăd Marius Oliviu: „Țintind din motive financiare zona cinema-ului 3D, Gaspar Noé își poziționează din considerente de marketing Love (2015) în genul porn, deși chiar locul lansării (Festivalul de la Cannes, unde a fost prezentat în afara competiției) contrazice această încadrare de gen. Nu pentru că filmul n-ar conține scene explicite de sex ci pentru că dincolo de acestea, melodrama sexuală pe care o propune Noé, chiar dacă se prezintă ca o experiență senzorială, este mai mult decât atât, iar scenele de sexualitate inserate în film au atât un punct de plecare (melancolia iubirilor pierdute) cât și o destinație (scenele sunt majoritar onirice sau flash-back-uri).” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (13 – 19 iunie 2016)

-Despre filmul Frida (2002), scrie LazOrtansa pe CeFilmeVad: ”Filmul povestește mai mult despre relația ei cu Rivera, de două ori soțul său; în ciuda suferințelor sufletești pe care și le provoacă reciproc, ei consideră că întâlnirea lor a fost providențială! Născută în 1906, Frida Kahlo suferă (de copil) de poliomelită, care duce la atrofierea piciorului drept. În liceu, în urma unui grav accident de autobus, este printre supraviețuitori și se va strădui să-și depășească limitele fizice, mai ales că de-acum trebuie să poarte corsete din gips care să-i susțină coloana vertebrală. Acest accident marchează o turnură în viața ei și o va obliga într-un fel să se ocupe de pictură. Se va căsători cu pictorul mural Rivera, în mare vogă, care îi netezește intrarea în lumea boemă. Va avea mai multe avorturi spontane, pneumonie, alergie și o amputație la picior, starea ei deteriorându-se iremediabil.” (mai mult…)