Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefila (27 februarie – 4 martie 2012)

-Neaparat trebuie sa vedem filmul asta, L'Apollonide-Souvenirs de la maison close (2011) sau "despre frumusetea uitata a prostitutiei", dupa cum spune Adina pe blogul "La buticul cu filme si carti": "L'Apollonide vorbește deosebit de reverențios (folosind un limbaj pe care l-am întâlnit și la Sofia Coppola), îngrijit și totodată pilduitor despre un soi de frumusețe uitată a prostituției. Iar grija nu stă numai în gesticulația vizuală ci și în atenția acordată fiecărui personaj în parte, deși fețe proaspete ele sunt puternic individualizate fără a se face apel la eventuale conflicte, cel puțin nu în rama aceluiași tablou, exteriorul adică bărbatul (în cazul de față) este singurul care sădește conflictul, dar acest conflict (prin brutalitatea sa artistică) este sortit unei legi a talionului care acționează de la sine." (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (20 – 26 februarie 2012)

-Bogdan de pe Blogul cu filme a facut un adevarat tur de forta saptamana trecuta, prezentand filmele de la Premiile Cesar 2012, mici picanterii, dar si Live Text si streaming  on-line a decernarii premiilor. L-am urmarit si a fost o adevarata splendoare: “Blogul cu Filme a fost singurul blog din România care a acoperit prin posturi dedicate fimelor nominalizate, Live Text și streaming on-line preluat de pe Canal + Ceremonia decernării Premiilor César. În mod neașteptat, am înregistrat un trafic astronomic (pentru mine) - cu de 10 ori mai mare decât o zi obișnuită, bucuros fiind astfel că sunt oameni doritori de posturi documentate. Mulțumesc tuturor celor care au stat on-line, au comunicat și share-uit link-urile către blogul meu. Sunt nespus de recunoscător. Prin turul de forță pe care mi l-am propus, am încercat să îmi declar iubirea mea pentru Cinemaul diversificat și să trag un semnal de alarmă blogosferei cinefile din România, care, cu puține excepții, devine din ce în ce mai aplecată spre mimetism și viralizare oarbă.“ (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (13 – 19 februarie 2012)

-Pe FilmSinopsis.ro, sunt recenzate o serie de filme memorabile. Printre ele, un Polanski vechi, dar devenit film-cult si anume "Rosemary's Baby", din 1968: "Roman Polanski atrage printr-o atenţie deosebită la detalii. Nimic nu-i scapă regizorului şi teroarea psihologică se dezvoltă cu ajutorul acestor detalii. Fără această atenţie povestea nu ar fi avut un contur atât de bun şi probabil îndoiala de care vorbeam mai sus lipsea. Alături de regie şi interpretarea merită apreciată. Mia Farrow face un rol senzațional şi te convinge să fi de partea ei, dar apoi uneori îţi vâră şi mici semne de îndoială. Alături de ea au mai strălucit şi o serie de actori anonimi dintre care o menţionez doar pe Ruth Gordon, câştigătoare de Oscar pentru cea mai buna actriţă în rol secundar." Nota: 9/10 (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (6 – 12 februarie 2012)

-Pe Raluk.ro, a venit vremea topurilor anului 2011. Articole interesante: Top 12 comedii ale anului 2011 (pe primul loc, Johnny English Reborn, pe alte locuri Hall Pass, Bridesmaides sau Horrible Bosses), Top 5 filme romantice ale anului 2011 (pe primul loc One Day, pe alte locuri The Adjustment Bureau sau The Twilight Saga: Breaking Dawn Part 1). -Un nou film memorabil este prezentat pe blogul "Un film pe zi", gestionat de Andrei Runcanu: The Kid, cu Charlie Chaplin: "The Kid nu e doar primul film de lung-metraj al lui Chaplin, dar e și primul film din istorie în care se îmbină comedia și drama. Este cu siguranță unul din filmele care atinge, amuză și emoționează absolut orice gen de public, relația dintre Vagabond și copil e prezentată cu o tandrețe ce definește iubirea dintre un adult și un copil siliți să aibă grijă unul de celălalt." (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (30 ianuarie – 5 februarie 2012)

-Adina-La buticul cu filme si carti a vazut si ea “The Descendants”, iar impresiile ei nu sunt tocmai favorabile: “Inutilitatea acestor cadre repetitive cu chipul moartei (și al morții) este direct proporțională cu cea a cadrelor ce îl surprind pe George Clooney în veșnica ipostază de tern, insipid, dar infailibil talent mediocru. Urmând o traiectorie deja consacrată, The Descendants nu aduce nimic nou sub little miss sunshine (cu excepția fețelor fresh: Shailene Woodley, Amara Miller) sforțând același soi de călătorie hazoasă (independentă) întru regăsire și reuniune în ciuda fragilității sciziunilor-ipoteză.“ (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (23 – 29 ianuarie 2012)

-Pe blogul "Un film pe zi", ni se aduce aminte de Brigitte Bardot si filmul care a consacrat-o, "Et Dieu crea la femme" (1956). Cu ocazia asta, mi-am reamintit ce frumoasa era ea atunci si cat de mult timp a trecut de cand am vazut filmul, undeva inainte de liceu: "Et Dieu… crea la femme e ca o condamnare, o condamnare a frumuseții, a senzualității și a poftei de viață la o reprimare forțată, publică, acceptată. Sacrificiul pe care o femeie îl face pentru un bărbat e să renunțe exact la ce o definește și la ce o face atât de atrăgătoare. La brațul soțului ei, femeia e o ființă pe cale să înceteze și la a mai visa la libertate." (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (16 – 22 ianuarie 2012)

-Adina a vazut ultimul film al lui Clint Eastwood, J. Edgar, laudat si multasteptat, dar care ei nu i s-a parut atat de grozav cum au facut-o filmele mai vechi ale regizorului american: "Pe lângă machiaj s-a oferit o deosebită atenție costumelor, Leonardo diCaprio a schimbat peste 80 de costume în timpul filmărilor, scenariul însuși este presărat cu numeroase referiri ironice la adresa unui soi de fetiș vestimentar al personajelor masculine. Având toate aceste elemente de public (să le zic) la îndemână: glumele, apropourile, demersul brainwash al poveștii, J. Edgar e o cine-biografie destul de statică, lipsindu-i acea imobilitate tensionată pe care o întălnim la recentul Tinker Tailor Solder Spy spre exemplu." -Bogdan ne desfata cu o animatie belgiana de care nu am auzit, dar pe care el o recomanda iubitorilor de cinema-Panique au village, din 2010: “Scene și motive grotești – țăranul mâncând o felie imensă de pâine prăjită cu Nutella, măcarul-toboșar, calul vorbitor la telefon sau conectat la paginile de cumpărături on-line, etc. – toate duc într-o direcție perfectă (și cine mă cunoaște, știe sigur că fac precum Sandy Bell beată, când mi se învârte în fața ochilor asemenea scenariu). Vorbesc de imaginație fără limite, de absurd, de umorul subtil. Nu e un film animat la care să râzi pe săturate, ci mai degrabă un metraj cu atât de multe „invenții” care îți fură un surâs, surpins fiind de cum de previzibil ar putea fi rezolvat întregul fir narativ, și cum de subtil așteptările îți sunt năruite.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (9 – 15 ianuarie 2012)

-Pe Raluk.ro, o recenzie a Anei Barbu la un film pe care l-am urmarit de Revelionul care tocmai a trecut si ne-a facut (mie si prietenilor) o placuta impresie. E vorba de Bridesmaids: "Da! da! da! Recomandat cu tarie celor cu stomacul un pic mai exersat la momente de comedie pur fizica si de situatie, fratiorul. sau mai bine zis surioara filmului Hangover merita cel putin o vizionare. Dar pregatiti-va din timp provizii de rontait, pentru ca pragul de 2 ore e depasit. Sa imi spuneti daca a meritat!" Nota de pe Raluk.ro: 8.5/10 -Pe FilmSinopsis.ro a fost saptamana David Croneberg. Dupa recenzia la Crush, a urmat una la filmul "Dead Ringers" din 1988: "Filmele lui Cronenberg sunt ciudate, obsesive şi păşesc prin personajele create cu uşurinţă spre tărâmul nebuniei, pe drumul pierzaniei  mai ales când obsesia îşi face loc în subconştient. Dead Ringers, cu Jeremy Irons într-un rol de excepţie, are eticheta de bizar încă de la început, când aflăm că personajele personale sunt doi gemeni identici, doi doctori ginecologici legaţi printr-o relaţie un pic ciudată. Nedespărțiți Beverly şi Elliot, lucrează împreună, fac schimb adesea de vieţii şi îşi împart partenerele de pat, pentru ca mecanismul realizat de cei doi încă de când erau mici copii să funcţioneze perfect." (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (2 – 8 ianuarie 2012)

-Adina de la Buticul cu filme si carti a vazut filmul lui David Fincher, "The Girl with Dragon Tattoo", pe care toata lumea il considera un remake al versiunii suedeze de acum trei ani: "Filmul lui Fincher este deci un fals-remake așa cum este True Grit sau Tron: Legacy, până la urmă noțiunea de remake nu cred că ar conveni nici unui autor care face/produce/regizează filme de autor, noțiunea în sine de re-make pare să eludeze creativitatea, poate că cea de re-fresh ar fi mai potrivită. Remake-ul îmi pare a fi un gen imposibil. David Fincher reinventează practic noțiunea de remake și o reîmpământenește pe cea de adaptare, aș îndrăzni să-l numesc pe Fincher un alter-modern, el dă o nouă interpretare unui subiect recent abordat, acceptând-o pe prima fără niciun fel de problemă, conviețuind cu ea. Demersul întreprins de Fincher îmi amintește (deplasat, dar merită amintit) de cel al lui Erik Charell care în 1931 turna Congress Dances în trei variante: în engleză, franceză și germană." (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (26 decembrie 2011 – 1 ianuarie 2012)

-Un film cu un subiect sensibil, “Sindromul Asperger”, ne este prezentat la inceputul saptamanii trecute pe Marele Ecran. Este vorba de “Adam” (2009): “Daca va plac filmele micute si foarte personale, cu probleme mundene, actori excelenti si reactii interesante, cu muzica indie de foarte buna calitate (coloana sonora contine piese misto de la The Weepies si Joshua Radin) Adam e unul mult peste medie. Asta multumita scenariului credibil, umorului retinut, starii melancolice impuse la momentul potrivit sau celor doi actori titulari si a chimiei dintre ei.” -Amicul nostru Iulian Fira a vazut de Craciun un film neobisnuit pentru aceasta perioada a filmului, Judgement at Nuremberg: “De Craciun, vizionand Judgement of Nuremberg am devenit mai bun si mai fericit. Mai bun (macar in teorie, pentru ca soliditatea morala nu se probeaza decat in practica), deoarece am inteles un dicton care pana acum mi se parea a avea un iz de sofism: E adevarat ca o viata nu valoreaza nimic, dar tot atat de adevarat este ca nimic nu valoreaza cat o viata. Mai fericit fara doar si poate, pentru ca am vazut un film pur si simplu exceptional.” (mai mult…)