Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefila (7 – 13 noiembrie 2011)

-Marian pe FilmSinopsis.ro ne reaminteste ca nu am vazut una dintre senzatiile acestei toamne, una dintre comediile care depasesc cliseele pentru a ne aduce zambetul pe buze, „Crazy, Stupid, Love”: „Crazy, Stupid, Love, e film nebun care are parte de romantism (mai ales prin Robbie care nu renunţă nicicum la sufletul pereche), de umor (mai ales prin scena confruntării şi prin cele de la mall) şi de nebunie (prezentă un pic în aproape fiecare scenă). Fără aceste trei ingrediente şi fără distribuție probabil filmul nu ar fi fost atât de apreciat atât de public cât şi de critici, responsabili cu recenzii foarte bune la adresa unui astfel de film. Pentru toţi fanii comediilor şi pentru cei romantici, Crazy, Stupid, Love e un film aproape perfect pentru o seară liniştită alături de cei dragi.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (31 octombrie – 6 noiembrie 2011)

-Iulian Fira il aprecieaza de mai mult timp pe Wong Kar Wai (si considera, de altfel, ca "In the Mood for Love" este cel mai frumos film de dragoste facut vreodata). Saptamana aceasta el ne vorbeste despre unul dintre filmele mai vechi ale regizorului, Chungking Express: "Interpretarile se contopesc cu scenariul si ii dau savoare. Toti pun umarul la frumusetea acestui film, dar cel caruia ii dau premiul meu de popularitate este Takeshi Kaneshiro, a carui bucata de fim m-a fermecat mai mult, desi cealalta este clar mai complexa si mai induiosatoare. Actorul jumatate japonez, jumatate chinez, are acel gen de fata de portelan, incat nu iti vine sa il iei in serios. Dar exact finetea asta efeminata a trasaturilor ii serveste de minune aici, pentru ca in rolul sau are nevoie de naivitate, un pic de fanfaronada si de inima buna. Iar lui Kaneshiro ii ies excelent." (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (24 – 30 octombrie 2011)

-Marian scrie cateva cuvinte pe FilmSinopsis.ro despre "Dream House" (despre care a scris, de altfel, si colega noastra Delia). Pe langa prezentarea filmului in sine, el ne spune si cateva lucruri interesante despre filmele horror: "Filmele de groază au o serie de reguli nescrise, care s-au transformat de-a lungul timpului în adevărate îndreptare care stau la baza oricărui scenariu. Printre aceste reguli nescrise de menţionat (în contextual acestui film) ar fi cea referitoare la mutare. Acest proces complicat nu aduce niciodată liniştea dorită pentru că mai mereu în loc de linişte locatarii se trezesc cu coşmaruri şi violenţe de nedescris. Când vine vorba de explicaţii acestea variază, dar în general se reduc la: o casă bântuită de un spirit neliniştit, violent dornic să-i terorizeze pe cei vii, sau la o casă nedorită de nimeni din comunitate pentru că acolo nu demult s-a petrecut o crimă oribilă." (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (17 – 23 octombrie 2011)

-Andrei Gorzo scrie in 'Dilema Veche' despre 'Loverboy', recenta premiera semnata de regizorul Catalin Mitulescu: 'Loverboy poate fi pus şi în categoria elegiilor pentru irepetabilele-veri-ale-tinereţii-cînd-încă-nu-se-corupsese-chiar-tot-ce-i-pur. (În mod firesc, ultima parte a filmului se desfăşoară pe fundal de toamnă tot mai avansată.) Un liric irepresibil, Mitulescu, al cărui film de debut spunea că adolescenţa şi copilăria sînt stări de graţie chiar şi într-un climat ca acela al ceauşismului terminal, sugerează şi aici prezenţa unor intensităţi indefinit-poetice, a unor fragmente de magie, în spatele opacităţii şi al deznodămîntului riguros-nesentimental pe care li le prescrie personajelor. Nu neapărat bogată sau complexă ideatic sau emoţional, dar în nici un caz lipsită de talent – de altfel, un talent destul de cultivat cinefilic –, poezia lui îl distinge, în orice caz, ca personalitate în cinematograful românesc de azi.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (10 – 16 octombrie 2011)

-Dorin de la Raluk.ro a fost la avanpremiera unui film care l-ar face fericit pe Dumas, The Three Musketeers 3D si este, normal, incantat de noul film de capa si spada: "Spuneam in titlu ca Alexandre Dumas ar fi fericit sa vada acest film. Si asta nu doar datorita faptului ca fiind realizat cu mijloace cinematografice de ultima generatie incanta privitorul la modul real si continuu, ci datorita autenticitatii cu care s-a creat aerul epocii. Astfel, Parisul medieval, asa cum ne este dezvaluit, construit in jurul Catedralei Notre Dame, te face, daca esti fost vizitator al capitalei franceze, sa cedezi ispitei si sa incerci sa te uiti in zare dupa silueta celeilalte cladiri impunatoare din orasul de pe malul Senei: Sacre Cour. De asemenea, scenele din palatul Versailles, sau din studiourile in care a fost reconstruit, sunt uimitoare, totul mergand pana la ultimul amanunt." (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (3 – 9 octombrie 2011)

-Bogdan de la "Blogul de filme" ne promite in saptamana ce urmeaza un Octombrie special si incepe cu o serie de filme "Made in China". Primul dintre acestea este "Spring in a Small City": "Drama întregului film este dată de dilema creată în mintea Doamnei, care este pusă în situația de a judeca un fapt evident: este căsătorită cu un om pe care nu îl iubește dar pe care trebuie să îl slujească în numele relației sociale pe care o au, dar psihologic, este tentată să se închine vechii sale pasiuni amoroase. Comportamental, Doamna este ireproșabilă -  sunt totuși, două scene care cumva deturnează conduita afișată, defulând realele dorințe. Una este cea în care cuplul, și fostul amant se plimbă printr-o livadă, și când la un mic popas, Doamna este luată de mână de către fostul amant, dar îi lasă mâna liberă în final, sub privirea discretă a soțului. Iar cea de a doua este cea în care, așezați pe pat, cei doi amanți poartă o discuție în contradictoriu, iar Doamna, într-un moment de furie, verbalizează ceea ce gândea de mult, și anume că rezolvarea dilemei sale ar putea veni o dată cu moartea soțului, retrăgându-și imediat vorbele și regretând, ulterior." (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (26 septembrie – 2 octombrie 2011)

-Cristina Mitrea anunta la 4arte.ro deschiderea festivalului 'Romania International Film Festival (RO-IFF), singurul festival care promoveaza cineasti est-europeni din zona Marii Negre dar, mai ales, singurul care include o sectiune competitiva adresata exclusiv femeilor-regizor': 'In cadrul RO-IFF vor avea loc peste 40 de proiectii de filme si evenimente, premiere absolute in Romania de filme recompensate cu Oscar, precum “In a Better World”, ori ale unor filme romanesti mult-asteptate de public, cum este continuarea celebrei serii “Liceenii”.' -Tot aici sunt anuntate si Zilele Filmului Spaniol. 'Instituto Cervantes din Bucuresti in colaborare cu Uniunea Cineastilor din Romania va invita la Zilele Filmului Spaniol in perioada 7-13 octombrie la Cinema Studio...In mod special, la aceasta editie, peliculele programate sunt dintre cele mai recente – cele mai multe, din 2009 si 2010, inclusiv mult apreciatul “También la lluvia | Pana si ploaia”, cu Gael García Bernal in distributie – si detin numeroase premii importante in palmares.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (19 – 25 septembrie 2011)

-O nouă întreprindere cinefilă pe Buticul cu filme şi cărţi, la Adina, de data aceasta despre „Ce filme mai poate dubla Irina Margareta Nistor?”: „Ne-am adunatără oarecum nostalgic la șezătoare, ne-am amintit cum era pe vremea filmelor dublate de Irina Margareta Nistor și ne-am pus întrebarea: oare ce film ne-ar amuza sau ne-ar plăcea să auzim dublat de madama Margareta. Enjoy, lista rămâne deschisă.” -Richie de pe Marele Ecran se declară fan al lui Terrence Malick şi mai ales al ultimului său film, The Tree of Life: „Daca Terrence Malick ar predica intr-o biserica din apropierea mea n-as lipsi la nici o slujba. As fi cel mai devotat enorias. Singura conditie ar fi sa ne proiecteze in fiecare duminica parabola Pomului Vietii. Opus-ul vizual al lui Malick e unul din filmele acelea de o rara ambitie si atat de personale pe cat le permite regizorilor elanul lor creator si viziunea interioara. In clipa in care un asemenea regizor reuseste sa fie nu doar coerent in discursul sau artistic ci sa posede si acea profunzime sau sensibilitate umana care sa extinda ramurile credintei sale pana in adancurile fiintei noastre, facandu-ne sa ridicam aceleasi intrebari eterne pe care si el si le pune, atunci probabil ca ne aflam in prezenta unei capodopere”. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (12 – 18 septembrie 2011)

-Bogdan de pe Blogul cu filme a ramas acelasi cinefil indragostit de cinematografia franceza. In saptamana ce a trecut, analizeaza cu atentie filmul lui Gerard Depardieu, Mammuth, regizat de Gustave de Kervern si Benoit Delepine, despre care a scris si Delia pe site-ul nostru. Iata ce spune Bogdan, printre multe altele: „Dacă toate personajele secundare sunt construite pe tiparul filmelor anterioare – caricaturi, specimene, oameni de-a dreptul lugubri – personajul central, Serge, jucat de Depardieu, se bucură de consistenţă. Până acum, toate personajele erau precum scândurile pe care le priveşti frontal, neavând nici cea mai mică idee despre volumul lor. Căci da, Serge nu este doar imbecil care trece prin experinţe care mai de care mai schizoidal formulate, Serge se priveşte pe sine, cumva se regăseşte retrăind trecutul. E o viziune melancolică cumva, stare accentuată şi de apariţiile senzuale ale iubitei din tinereţe (jucată de Adjani, care vorba regizorilor, e „nebună, frate”).” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (5 – 11 septembrie 2011)

-Pe FilmSinopsis.ro, recenzia unui noi film foarte interesant, Nothing Personal, in regia Urszulei Antoniak: "Nothing Personal e o melancolie de toamnă, e un film sentimental cu puţine cuvinte pentru că regizorul s-a folosit de natură pentru a transmite starea sufletească a fiecărui personaj. Ca să le înţelegem mai bine, Antoniak se foloseşte înainte de momente importante de un cadru negru pe care este scris sec o stare sufletească sau o relaţie ce presupune anumite sentimente (Loneliness, The End of a Relationship, Marriage, The Beginning of a Relationship, Alone)." -Pe Ad's Blog, gasim o sinteza despre Oameni second hand, cu referire expresa la doua actrite engleze tinere pe care le stimez foarte mult: Carey Mulligan si Keira Knightley si, mai ales, facand o recenzie profunda a filmului Never Let Me Go: "Schiţată în microlumea unde anumiţi oameni sunt condamnaţi la statutul de “second hand”. Indivizi folosiţi ca depozite de organe anatomice. Posesori de suflete jetabile, ce servesc pe post de anexe inutile la nişte trupuri taxate ca bunuri de consum. Filmul trasează cu dureroasă acurateţe universul în care sunt blocate toate personajele ce fac parte “Programul naţional de donatori”, adică din pepiniera de organe anatomice în care ajung să funcţioneze pe parcursul scurtei lor vieţi. " (mai mult…)