Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefila (12 – 18 august 2013)

-Dragos de la Chestii Livresti ne invita la un film erotic, Ma mere, de Christophe Honore: ”după ce tânărul pierre (louis garrel) pleacă de la bunici - cei care l-au crescut - la mama lui (isabelle huppert) pe o insulă, tatăl său moare într-un accident. iar el va trebui să afle că mama sa e o curvă. una profesionistă și perversă, de trotuar. pân-aici pare un scenariu de houellebecq. însă nu. ci este după un roman omonim de george bataille.” -Adina de la Buticul cu filme si carti ne incanta din nou cu o recenzie a unui film foarte bun, Dans la maison (2010): ”Dans la maison este un film cât se poate de proaspăt, poate nu-i întâmplător faptul că numele regizorului e un indice pentru această prospețime: Ozon, Francois Ozon. Filmul curge într-un ritm seducător de alert, prezentându-ne didactic, dar cu metode ușor neortodoxe, arta de a scrie un roman, poate nu neapărat un roman, ci mai degrabă o istorioară bună, veridică și bine clădită.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (5 – 11 august 2013)

-Despre Procesul, filmul regizat de Orson Welles, ecranizare dupa celebrul roman al lui Franz Kafka, scrie Miss Valery pe blogul Serial Readers: ”Orson Welles, care este nu doar regizor, ci si actor in aceasta pelicula (avocatul Hastler), surprinde foarte bine atmosfera apasatoare, absurda – am avut impresia, nu de putine ori, ca am de-a face cu un film horror. Scena din “atelierul” pictorului Titorelli, cu ochii iscoditori ai fetitelor este una greu de uitat. La fel si scena finala, si mai ales hohotele resemnate ale protagonistului.” Filmul a fost vizionat in cadrul seriei ”Carti pe marele ecran” de la ceainaria La Un Ceai, unde se desfasoara evenimente interesante pe care va invitam sa le urmariti! (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (29 iulie – 4 august 2013)

-Mihai Fulger scrie pe IstoriaFilmului.ro despre un film care nu mai are nevoie de prezentare, dar care merita rememorat in special pentru cei care se considera acum cinefili autentici: The Godfather (1972): ”Anii 1960 au fost martorii intrării în vocabularul curent (din SUA şi, ulterior, din întreaga lume) a unui nou cuvânt, nu tocmai plăcut auzului: Mafia. Facţiunea italo-americană a crimei organizate ajunsese una dintre cele mai temute forţe de pe faţa pământului. În primăvara lui 1968, un scriitor cvasinecunoscut, Mario Puzo, intra în biroul unui binecunoscut producător de la Paramount Pictures, Robert Evans, şi îi propunea, în schimbul unui avans necesar pentru a-şi plăti datoriile de la curse, treatment-ul unui roman numai bun de ecranizat, purtând ca titlu tocmai cuvântul pe care capii crimei organizate ar fi vrut să-l scoată din uz: Mafia. După cum îl asigura Puzo pe Evans, nimeni nu mai folosise până atunci acest termen, de origine italiană, într-un titlu de carte sau de film. Producătorul a plătit, mai degrabă dornic să scape de insistentul prozator decât interesat de roman, dar peste câteva luni a primit un telefon de la scriitor, de care aproape uitase. Mario Puzo voia să schimbe titlul cărţii sale în Naşul. Aşa a început totul.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (22 – 28 iulie 2013)

-Prima recomandare a saptamanii vine de la Yingyang Movies, care, pe langa Pozitia copilului, ne informeaza despre un alt film vazut la festivalul Tenaris CineLatino, 7 cajas: ” Filmul nu este regizat de cine știe ce personalităţi, ba chiar le pot spune începători, însă au reușit să facă o treabă destul de bună cu acest film, ajutați şi de jocul excelent al unor actori debutanți. Coloana sonoră şi ritmul alert în care s-au desfasurast unele scene, a ridicat filmul peste așteptările mele, rezultând astfel o producție cu o calitate peste medie.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (15 – 21 iulie 2013)

-Ionut Mares anunta pe Marele Ecran aparitia unei noi reviste de cinema in Romania: ”Aflu de pe FilmReporter că a apărut o nouă revistă de cinema (a doua din România, după cea a studenţilor de la UNATC, F ilmMenu). Este vorba de Close Up. Film and Media Studies, o publicaţie academică editată complet în engleză de UNATC (pe frontispiciu stă scris: Academic Journal of National University of Theatre and Film “I.L. Caragiale” - Vol. 1, No. 1, 2013).” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (1 – 14 iulie 2013)

-Au văzut și cei de la Marele Ecran mult-lăudatul prin blogosferă ”Pacific Rim”. Concluzia lui Richie este astfel destul de pertinentă, pentru un film considerat colectabil numai pentru fani: ”Concluzionand, Pacific Rim mi-a lasat impresia de placere vinovata a lui del Toro, un fel de masturbare artistica pentru propria satisfactie si gloria celor care-au inspirat-o, admirabil realizata din punct de vedere tehnic, cu cel mai bine folost 3D de la Avatar incoace dar echivalenta cu o vizita de copil intr-o menajerie si testarea rezistentei robotilor sai de jucarie. Distractiv pentru moment, repetabil din cand in cand, dar usor de calificat drept absurda si imatura de toti cei care n-au avut roboti de jucarie in copilarie...” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (24 – 30 iunie 2013)

-Dan Becerescu de la Dmovieblog scrie pe scurt despre un film aparut recent pe marile ecrane, Now You See Me: ”Now You See Me se da mai rotund decat poate sa fie, se subtiaza din cale-afara si parca o face de dragul unor efecte speciale de care se putea bine mersi lipsi. Cel mai grav nu produce surpriza aia desteapta pe care o promite. Acel "cu cat te uiti mai de aproape si cu cat esti mai atent, cu atat vei fi mai usor de pacalit" ramane la final neacoperit. N-ai ratat niciun indiciu, n-ai pierdut niciun detaliu, nu te-a pacalit nimeni. Totusi cei satui de salvari ale planetei care mai de care mai oligofrenice vor iesi din sala satisfacuti.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (17 – 23 iunie 2013)

-Un articol foarte interesant pe Istoriafilmului.ro, despre ”productia de filme a ministatelor europene”: ”Oricât de incredibil ar suna, există ţări europene a căror producţie de filme face ca industria filmului din România sau Ungaria să pară gigantic: acestea sunt ministatele europene. Vom vedea prin prisma a patru exemple cum încearcă cele mai mici state ale continentului să-şi construiască o industrie a filmului naţional cu caracter şi cum exploatează la maxim resursele naturale, geografice şi culturale unice în vederea atingerii scopului măreţ.” In continuare sunt analizate filme din Malta, Andorra, Monaco si Liechtenstein. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (10 – 16 iunie 2013)

-La 'Cinefilul de serviciu' am gasit sub semnatura lui El_KaPpa una dintre primele cronici ale celui de-al doilea film al lui Horatiu Malaele 'Funeralii fericite', ecranizare a romanului lui Adrian Lustig: 'Funeralii fericite, a doua colaborare regizor-scenarist dintre Horațiu Mălăele și Adrian Lustig, se face plăcut, are stil, are farmec, dar nu suficient încât să se ridice la același nivel calitativ impus de Nunta mută. ... Regia lui Mălăele vine cu un mare progres față de primul său film și pe lângă coerență, cursivitate și creativitate, ne oferă în câteva cadre și un adevărat deliciu vizual. Omul ăsta dovedește încă o dată că este un geniu care, din păcate, nu s-a născut unde trebuia pentru a putea fi recunoscut și la nivel mondial.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (3 – 9 iunie 2013)

-Despre Pieta lui Kim Ki-Duk, vazut la Tiff 2013, povesteste Marian de la FilmSinopsis.ro: ”Pieta este un film excepțional despre răzbunare, dar mai ales despre dragostea pe care o mamă o poartă fiului ei. Dragoste atât de puternică încât îndură orice pentru a-l răzbuna pe cel mort. Cu acest film Ki-Duk vorbește despre vinovăție, despre dragoste și răzbunare într-un mod cum numai el știe să o facă.” -Saramon nu a fost deloc, dar deloc, entuziasmat de ultimul film al lui Almodovar, Los amantes pasajeros, despre care scrie pe Blogdecinema.ro: ”Noul film al acestui regizor spaniol nu este altceva decât o glumă proastă care nu-și are locul în cinematografe, cu atât mai puțin ar fi potrivit să deschidă un festival de film, așa cum s-a întâmplat la TIFF-ul de anul acesta. Pedro Almodovar spunea într-un interviu că Los amantes pasajeros este filmul cu cel mai profund mesaj politic făcut de el și că ”pentru spanioli, este, clar, o metaforă a societății”. Revenind la primul paragraf: asta este, de fapt, problema cu regizorii europeni. La ei, totul trebuie să aibă un mesaj, pe când Judd Apatow vrea doar să se distreze împreună cu publicul.” Nota lui: 1/5. (mai mult…)