Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefila (7 – 13 octombrie 2013)

-Din nou un articol foarte interesant pe IstoriaFilmului.ro, de data aceasta semnat de Horațiu Damian: Haiduci si ciocoi. Vechi si noi-Incursiune in filmul haiducesc autohton: ”Filmele cu haiduci sunt corespondentele producțiilor western din America, sau ale peliculelor cu samurai din arhipelagul Yamato. Acelea erau filme codificate, remarca aplicându-se și pentru variantele mioritice. Codurile rămân aceleași, cu câteva deosebiri. Cea mai importantă privește lupta dintre buni și răi. Pe celelalte continente ea constituie apanajul duelului individual, unu la unu. Pe la noi, ceata haiducilor, colectivitatea, își asumă de multe ori misiunea de a administra băieților răi binemeritata lecție.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (30 septembrie – 6 octombrie 2013)

-Adriana de la Cinemateca lui Zavoi scrie despre un ”film dur, ca pietrele de rau”, Snowtown (2011): ”Snowtown este, rezumat în cîteva cuvinte simple, o excelentă prezentare a unui caz real. Un caz real de manipulare și influență negativă, extrem de bine jucat în fața camerei. Atît de bine jucat, încît aproape putem spune că suntem martori la atrocitățile care se desfășoară cu lentoare sub ochii lui Jamie. Un clasic caz de abuz ascuns sub aparența de bunătate și salvare ajunge să fie situat undeva mult deasupra multor filme care se desfășoară pe baza aceluiași scenariu, printr-o rețetă foarte frumos gătită: jocul de lumini și umbre”. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (23 – 29 septembrie 2013)

-Pe blogul Marele Ecran, Richie scrie despre un film mai putin cunoscut, The Ipcress File (1965), caruia ii acorda ratingul de Colectabil: ”Gasesc putin surprinzator faptul ca acelasi Harry Salzman care l-a propulsat pe marile ecrane pe superspionul romantic si aristocrat James Bond e responsabil si de aducerea in lumea de celuloid a opusului sau tipologic, Harry Palmer, agentul clasei muncitoare. In The Ipcress File, un film britanic pana in maduva oaselor regizat de Sidney Furie, spionul e dezbracat de toate elementele extravagante si putin-verosimile prezente in lumea creata de Ian Flemming pastrand doar sarmul specific unui englez educat.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (16 – 22 septembrie 2013)

-Cinemateca lui Zavoi prezinta un film care ma atrage fie numai daca ma gandesc ca, în acest an, am fost la Meteore: Metéora, de Spiros Stathoulopoulos. Iata ce spune Adriana despre acest film: ”Frumuseţea cu care m-a orbit acest film ingenios este departe de istoria iubirii complicate şi a aerului religios ci este interpretarea şi inserarea unor delicioase elemente grafice desprinse parcă din cărţile de colorat. Pe alocuri, vă veţi delecta cu o Rapunzel căreia îi creşte părul în mod miraculos, suficient de mult cît să ajungă pînă la prinţul care îşi croieşte drum pe cosiţele împletite. Prăpastia dintre cei doi capătă o culoare aurie, ca o icoană bizantină poleită, iar personajele devin conturate în linii subţiri, cu feţe umbrite ca cele ale sfinţilor din biserici.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (9 – 15 septembrie 2013)

-Marian de la FilmSinopsis scrie în această săptămână despre filmul ”Only God Forgives”, cu Ryan Gosling in rolul principal: ”Despre Only God Forgives s-ar putea spune multe pentru că e un film ce s-ar putea analiza cadru cu cadru. Interpretarea oferită de actorii principali e decentă, deasupra ridicându-se Kristen Scott cu un rol absolut încântător. Ea domină orice scenă în care apare și subjugă restul personajelor. Cea mai bună scenă pentru a ilustra forța, toxicitatea acestui personaj e cina în care Julien își prezintă iubita. Only God Forgives ne aduce aminte de Lynch, de Bunuel, de Kubrick dar și de alți regizori mari. E greu de urmărit de un public neavizat, e violent, e obsendant.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (2 – 8 septembrie 2013)

-Piratul cinefil de la Movie Zone ne ofera placerea de a citi recenzia unei capodopere. E vorba despre Butch Cassidy and the Sundance Kid, despre care scrie: ”Butch Cassidy and the Sundance Kid e un film inteligent ce demonstreaza ca suspansul sta in felul de-a gestiona actiunea in ritm cu muzica iar situatiile “de varf” pentru a crea ceva intens din punct de vedere al desfasurarii povestii. Aceste laude sunt completate de castigarea a patru Oscaruri si nu mai mult de zece premii Bafta (un record nedoborat).” Despre film am scris si eu pe Filme-carti.ro. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (26 august – 1 septembrie 2013)

-Pe IstoriaFilmului.ro, gasim o interesanta recenzie a filmului My Fair Lady (1964), semnata de Andrea Virginas: ”Rezonanța My Fair Lady a lui Cukor în zilele noastre nu se datorează stării vizuale și a interpretării accentuate a lui Audrey Hepburn, respectiv funcției sale primare, suprinzătoare pentru un spectator modern. Tebuie să semnalăm alte două registre palpitante ale filmului: soluțiile inovative de încorporare a convențiilor teatrului și a scenei (prin care se oferă o senzație complexă pentru spectatorii contemporani care au vizionat filmul după sau înainte de varianta de pe Broadway, iar în mod neașteptat pentru un film muzical amuzant găsim (continuat) discursul teoriei sociale și critica populară, cu accente marxiste.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (19 – 25 august 2013)

-Pe blogul PostModern.ro, gasim un articol interesant, un punct de plecare pentru cei care s-au saturat de filmele comerciale ale momentului, semnat de Mihaela Matei despre ”7 filme din ultimii ani pe care trebuie sa le vezi”: ” Sunt pelicule care au potențialul de a te face să exclami: uau, ce film, n-am mai văzut de mult timp așa ceva!. Toate cele șapte sunt diferite de ceea ce vedem de obicei și cer un gust pentru diferit.  Mai mult de jumătate (Tabu, Oslo, Cosmopolis, Faust) dintre ele sunt discursive, bazându-se destul de mult pe cuvânt și argumentație, apropiindu-se într-o oarecare măsură de complexitatea discursului unei cărți. Un fenomen destul de rar pentru filme, care de multe ori se rezumă la a spune o poveste. În același timp, aproape toate filmele din listă nu au o acțiune liniară, scenele amalgamându-se fără o ordine temporală, provocarea înțelegerii sensului lor sau a acceptării livrării lor fiind semnificativă.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (12 – 18 august 2013)

-Dragos de la Chestii Livresti ne invita la un film erotic, Ma mere, de Christophe Honore: ”după ce tânărul pierre (louis garrel) pleacă de la bunici - cei care l-au crescut - la mama lui (isabelle huppert) pe o insulă, tatăl său moare într-un accident. iar el va trebui să afle că mama sa e o curvă. una profesionistă și perversă, de trotuar. pân-aici pare un scenariu de houellebecq. însă nu. ci este după un roman omonim de george bataille.” -Adina de la Buticul cu filme si carti ne incanta din nou cu o recenzie a unui film foarte bun, Dans la maison (2010): ”Dans la maison este un film cât se poate de proaspăt, poate nu-i întâmplător faptul că numele regizorului e un indice pentru această prospețime: Ozon, Francois Ozon. Filmul curge într-un ritm seducător de alert, prezentându-ne didactic, dar cu metode ușor neortodoxe, arta de a scrie un roman, poate nu neapărat un roman, ci mai degrabă o istorioară bună, veridică și bine clădită.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefila (5 – 11 august 2013)

-Despre Procesul, filmul regizat de Orson Welles, ecranizare dupa celebrul roman al lui Franz Kafka, scrie Miss Valery pe blogul Serial Readers: ”Orson Welles, care este nu doar regizor, ci si actor in aceasta pelicula (avocatul Hastler), surprinde foarte bine atmosfera apasatoare, absurda – am avut impresia, nu de putine ori, ca am de-a face cu un film horror. Scena din “atelierul” pictorului Titorelli, cu ochii iscoditori ai fetitelor este una greu de uitat. La fel si scena finala, si mai ales hohotele resemnate ale protagonistului.” Filmul a fost vizionat in cadrul seriei ”Carti pe marele ecran” de la ceainaria La Un Ceai, unde se desfasoara evenimente interesante pe care va invitam sa le urmariti! (mai mult…)