Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (17 – 23 august 2015)

-Alina Mușătoiu semnează pe GraphicFront.ro un articol despre filmul Still Alice, unul dintre suprizele plăcute ale sezonului de Oscar: ”E dureros să vezi cum omul drag din fața ta, pe care îl știai de o viață într-un anumit fel, se dizolvă pe zi ce trece. E ca și cum ai încerca să citești un jurnal căruia îi întorci filele cu repeziciune și care are la început pagini pline de rânduri. Cuvintele se răresc însă din ce în ce mai mult, până ajungi să întorci doar file goale. Jurnalul e viața unui pacient cu Alzheimer. Moore joacă memorabil toate aceste trăiri (a câștigat și un binemeritat Oscar pentru acest rol). Trece progresiv de la forța femeii sigure pe sine, inteligente și energice la frustrare, rușine, panică și apoi apatie, pe măsură ce boala avansează. Nici măcar tentativa de sinucidere nu îi reușește, pentru că uită pașii pe care ar trebui să-i urmeze ca să poată înghiți un tub de pastile.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (10 – 16 august 2015)

-Pe blogul lui Andres, un articol cu care sunt complet de acord: Da, filmul The 100 este mult mai bun decât cartea cu același nume, apărută la Editura Nemira: ”Cei 100. Am văzut filmul – cele două sezoane. Am aflat de el din întâmplare, prietenii cinefili îl recomandau. După ce mă lovesc de un număr de ori de o recomandare de film, apoi, cum să vă zic, o iau în serios. Așa am pățit și cu Hannibal sau Under the Dome, dar asta e altă poveste (sau alte povești, cum doriți). Cei 100 m-a “lovit”, adică prins de la primul episod. Nu știu cum a trecut timpul, dar m-am trezit la finalul sezonului 1, pentru ca spre finalul celui de al doilea sezon să încerc să lungesc povestea. Nu am reușit, evident. Filmul e ca o pungă de chips-uri (ca să nu zic semințe), odată ce ai desfăcut punga, nu mai ai suflare până nu îngurgitezi tot.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (3 – 9 august 2015)

-Pe IstoriaFilmului.ro, a început o serie de articole care îl celebrează pe Hayao Miyazaki, Walt Disney-ul Japoniei. Primul dintre aceste articole, semnate de Alexandru Vizitiu, a apărut săptămâna trecută: ”Premiul Oscar pentru întreaga carieră este un final frumos pentru o carieră mai mult decât respectabilă. Una de aproape cincizeci de ani, în care Hayao Miyazaki a fost martor la evoluția animației japoneze (aducându-şi contribuţia proprie) de la un gen de nișă, obscur în afara hotarelor Japoniei, până la una din cele mai cunoscute produse ale acestei țări și, foarte probabil, a doua cea mai faimoasă tradiție de animație din lume. De-a lungul carierei sale, toate filmele lui Miyazaki s-au luat la întrecere pentru titlul de campion al box office-ului japonez, iar ultimele sale filme au bătut Titanic (r. James Cameron, 1997) și Avengers (r. Joss Whedon, 2012) în încasări în această țară.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (29 iunie – 5 iulie 2015)

-Cronicarul de la 'Cinemateca lui Zavoi' a revenit la scris datorita lui 'Lucy' - filmul lui LUc Besson cu Scarlett Johansson pe care l-am vazut si eu (si mi-a placut): '... frumusețea filmului consta tocmai în acest tot, care, deși este SF și foarte departe de a se întîmpla în universul nostru îngust, are o puternică notă de veridicitate. Probabil că vine din excepționalul joc actoricesc pe care îl face Scarlett Johansson și delicata împletire a emoțiilor cu determinarea de a ucide. Poate că este doar o influență ciudată, dar toc prin prisma acestui lucru, Lucy îmi amintește puțin de Oldboy (personajul principal este jucat de Min-sik Choi) și de Leon (regizat de același Luc Besson), mai ales că personajele cheie din cele două filme stau la baza acestei povești despre mintea umană.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (22 – 28 iunie 2015)

-Angela scrie despre 'Ted 2' la CineAmator: 'S-a ras mult si bine. Glumele sunt variate, vulgare (cum altfel?) si atunci cand suntem momiti cu nostalgie (omagiu indraznet “Jurassic Park” , adus cand se admira un camp de marijana) sau cu seriozitate (discursurile despre dreptate si omenie, dah!), ne amintim repede ca asistam la un spectacol in care conteaza dialogul si mai putin faptele. Bascalia este principalul pilon de sustinere al filmului si prostia este adesea ironizata si adaptata societatii unde Facebook este tot mai prezent, iar lipsa de logica face totul cu atat mai f****d up.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (15 – 21 iunie 2015)

-Piratul cinefil continuă recenzia filmelor cu adevărat bune. De data aceasta, este vorba de Cinema Paradiso (1988): ”Cinema Paradiso e acel film care imi aduce aminte de cartile citite despre epoca cinematografiei la inceput de drum, chiar mai mult am un miraj ca Nea Caranfil ne povesteste prin cadrele filmelor redate intr-un cinematograf sicilian pe nume Cinema Paradiso. Proiectionistul Alfredo (Philippe Noiret) se poate confunda cu povestitorul de care vorbeam, dar rolul lui fiind sa proiecteze publicului minunea celei de-a saptea arta. Putem observa aspectele din spatele proiectarii filmelor in anii in care cinematograful era o atractie zgomotoasa si plina de carisma in sufletul cinefilului spectator entuziasmat de actiunea fiecarui film in parte.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (8 – 14 iunie 2015)

-Printre premierele săptămânii trecute, se numără și ”Jurassic World” (despre care a scris Mihaela pe Filme-cărți.ro). Una dintre recenziile pe care le-am citit cu privire la acest film a fost cea a lui Cătălin Mesaru pe FilmReporter.ro: ”Jurassic World e o dezamăgire ce trebuie neapărat văzută pentru a fi crezută. E un blockbuster eșuat, o epavă a unei francize ce, chiar și cu momentele sale joase, însemna ceva, cândva. E un film ce se autoconsumă permanent în intențiile sale de a-și păstra publicul entertained cu dinozauri gigantici și, mai mult de atât, e un film ce-și tratează publicul ca fiind unul lipsit de cea mai mică fărâmă de inteligență și bun simț.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (1 – 7 iunie 2015)

-Ioan-Pavel Azap a scris o serie întreagă de articole ”Ore astrale ale filmului românesc”. Ultimul dintre acestea este cel consacrat filmului ”Moromeții”, despre care el crede: ”Moromeţii este un film neverosimil, este cel mai bun film românesc de până acum, şi îmi măsor bine cuvintele. Scenariul impecabil, o dramaturgia perfecă, întâmplările şi destinele se îmbină „fără rest”, totul este echilibrat şi autentic în acest film, niciun tribut adus vreunei ideologii – în speţă cea comunistă –, nimic nu este forţat la nivel dramaturgic, totul este justificat, la locul lui, echilibrat, o construcţie armonioasă, fără crispări, discrepanţe sau derapaje narative ori, cum spuneam, ideologice. Un asemenea film în România ultimilor ani de comunism era de neimaginat. Şi totuşi el există. A fost o sclipire de geniu a lui Stere Gulea, scenarist şi regizor, nici măcar regizor de formaţie, ci critic, teoretician convertit la regie.A fost o întâlnire unică în filmul românesc între o capodoperă a literaturii române şi „translatorul” cinematografic potrivit.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (25 – 31 mai 2015)

-Pe IstoriaFilmului.ro, continuă seria articolelor despre istoria cinematografiei, articole cu informații bogate și binevenite pentru un pasionat de filme, cu ”Universul de peliculă, de la Weimar până la Babel. Studiourile din Germania 1”: ”Împreună cu alte țări din Europa și Imperiul German se poate lăuda cu faptul că a descoperit filmul; frații Skladanowski, în paralel cu frații Lumière, și-au prezentat aparatul în 1895. Filmul german timpuriu a rămas la faza de experimentare tehnica; studioul cu acoperiș de sticlă al lui Oskar Messter, experimentările lui cu filmul cu sonor și dispozitivul de transmitere a peliculei de film (metoda germană de îmbinare) sunt toate produsele acestei ere. În afară de studioul lui Messter Nordisk și PAGU au mai avut interese în țară. Războiul a schimbat această stare de fapte, studioul lui Messer, fondat în 1911 a început să producă știri din 1914, au ajuns din ce în ce mai mulți bani în film în care până la urmă generalul Ludendorff  a văzut o perspectivă. La ordinele lui companiile de filme au fost unificate: în 1917 a luat naștere Universum Film AG (UFA) și odată cu acesta producția de filme din Germania.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (18 – 24 mai 2015)

-Se discută încă despre ultimul Mad Max, catalogat de unii drept cel mai bun film de acțiune al secolului. Vom vedea (Mihaela a scris deja despre el, vezi linkul mai jos). Până atunci, să mai citim din recenzii, precum cea a lui Cătălin Mesaru de pe FilmReporter.ro: ”Pentru cei ce vor prinde nuanțele, Mad Max: Drumul furiei ori va fi unul din cele mai bune filme din ultimii ani și o atenționare că se poate și altfel chiar păstrând repere și manierisme de blockbuster, ori va fi un semnal greșit înțeles și o îmbiere la revoltă, boicot și exclamații siloase despre rolul și îndrăzneala sexului feminin de a deveni sexul puternic. Pentru cei ce nu vor prinde nuanțele, Mad Max: Drumul furiei va fi un film de acțiune impecabil, plin de adrenalină, doldora de orgii spectaculoase cu vehicule, plin de explozii delicioase și de secvențe care-ți iau ochii, puternic înrădăcinat în tradiții optzeciste, translatate la contemporaneitate. Eu, unul, îmi doresc să îl revăd în fiecare zi pentru tot restul vieții.” (mai mult…)