Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (25 – 31 ianuarie 2016)

-Despre filmul ”Room”, scrie Dan Becerescu pe blogul său: ”Simetria lui Room e coplesitoare: prima jumatate a filmului - 52 de minute ca sa fiu exact - inseamna un thriller de cea mai buna calitate la finalul caruia eliberarea fizica produsa pe ecran e acompaniata de lacrimile cathartice ale privitorului. Credeti-ma, l-am vazut intr-o hala de oameni care-si vedeau de-ale lor, Room nu da gres. A doua jumatate, daca e sa fac o comparatie cu fizica de liceu, are loc in conditiile in care energia cinetica s-a disipat, dar cea potentiala, de pe dedesubt, iese din ce in ce mai explicit la suprafata. Filmul vireaza spre hard drama, serpuieste printre intrebari spuse si nespuse, incurajari si reprosuri si tinde, spre finalul altor 52 de minute la fel de bune din punct de vedere cinematografic si psihologic, sa marcheze o a doua eliberare a personajelor sale.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (18 – 24 ianuarie 2016)

-Filmul săptămânii trecute a fost The Hateful Eight al lui Tarantino. Unii îl laudă, alții îl critică, eu o să îl văd în curând. Cristi Mărculescu este de partea criticilor: ”E prima oară când Tarantino se ia, mai mult sau mai puțin, mai de bine mai de rău în serios. Și e chair tragic cum ratează și mizele estetice și pe alea politice. Cei opt odioși este un film odios de ne-amuzant și oripilant de incapabil să-și livreze orice mize și mesaje. Persoanjele nu sunt pompoase ca să fie amuzante, sunt pompoase pentru că sunt poratavoci ale geniului auto-declarat al lui Tarantino, care nu mai știe decât s-o ardă pompos apropso de el, persoana lui, filmele lui.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (11 – 17 ianuarie 2016)

-Ionut Mareș scrie pe ZiarulMetropolis.ro despre filmul Mustang, o coproducție Franța-Germania-Turcia: ”De neînțeles este totuși de ce se trece prea ușor – raportat ca efecte asupra personajelor – peste ceea ce se presupune că ar fi întâmplări tragice în relațiile dintre membrii acestei familii. Probabil pentru că Deniz Gamze Ergüven a fost mult prea preocupată cu a transmite unui public cât mai larg mesajul că viața fetelor în Turcia profundă este un lung șir de persecuții. Realitatea, cu siguranță, îi dă dreptate, din păcate. Însă marele cinema lucrează mai degrabă cu sugestii, cu puncte de suspensie, cu întrebări, cu îndemnuri la reflecție, și nu cu adevăruri dinainte știute și pregătite doar a fi demonstrate.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (4 – 10 ianuarie 2016)

-Una dintre actrițele mele preferate, Jennifer Lawrence, revine în Joy, un film recenzat și pe Filme-carti.ro. Despre acesta scrie și Ionuț Mareș pe ZiarulMetropolis.ro: ”Mişcările neconvenţionale ale camerei de filmat – care când se deplasează în ritmul personajelor, când se apropie şi se depărtează de ele sau le observă cu nelinişte şi curiozitate, reuşind în acest fel să le scoată, în ochii spectatorului, din siguranţa pe care ar impune-o situaţiile în care sunt aruncate şi făcându-le comportamentul ceva mai imprevizibil -, tendinţele timide de fragmentarism şi discontinuitate şi mişmaşul muzical fac din „Joy” un film plăcut, în ciuda neputinţei lui David O. Russell de a atinge profunzimi.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (28 decembrie 2015 – 3 ianuarie 2016)

-Retrospective, topuri și în blogosfera cinefilă. Una dintre ele este semnată de Ionuț Mareș și este publicată pe ZiarulMetropolis.ro, fiind enumerate 10 filme proiectate în cinematografe și 10 filme văzute exclusiv în festivaluri. Cel mai bun film din cinema, Mummy: ”Al cincilea lungmetraj al indecent de tânărului cineast canadian Xavier Dolan (25 de ani), este o „tectonică a sentimentelor” ambalată în încadraturi, culori şi sunete electrizante, folosite cu o dezinvoltură frapantă. (…) Lumea celor trei personaje din „Mommy”, care par a se agăța unele de altele în căutarea unui sprijin pentru a nu-și pierde complet echilibrul interior din cauza propriilor tulburări (neexplicate până la capăt), este una închisă, autistă, stranie și a naibii de imprevizibilă. Dacă îi permiți, te împinge pe nesimțite în mijlocul ei furtunos și perfid de atrăgător, de unde nu prea ai cum să nu ieși mișcat după mai mult de două ore de vârtej emoțional (și asalt vizual).” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (21 – 27 decembrie 2015)

-Au început retrospectivele de sfârșit de an. Una dintre acestea îi aparține lui Ionuț Mareș de la ZiarulMetropolis.ro și privește cele mai bune filme românești ale anului 2015. Locul 1, de așteptat, Aferim!: ”Radu Jude reușește, succesiv, să scoată și să reintroducă spectatorul în film cu o ușurință impresionantă. Imaginea alb-negru semnată de Marius Panduru este primul semnal al distanței pe care cineastul o pune între public și ceea ce se desfășoară pe ecran. Un obiectiv dublat și de trimiterea la un anume clasicism al compoziției. Opțiunea alb-negrului reprezintă și un racord cu fotografiile vechi. Dar, probabil, și o reflectare a convingerilor lipsite de nuanțe ale protagoniștilor, (încă) insuficient de îndrăzneți pentru a-și rosti până la capăt dilemele incipiente.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (14 – 20 decembrie 2015)

-Am vazut si eu noul episod din 'Star Wars' si am pornit in cautarea cronicilor din blogosfera. Opiniile sunt, asa cum ma asteptam, impartite. -Angela de la CineAmator scrie: '„Star Wars: The Force Awakens” nu discrediteaza mostenirea cinematografica semnata de Lucas. Insa nici nu vine la pachet cu un ambalaj nou, ci doar il face mai atragator. Ceea ce nu este gresit deloc. Mitologia pe care pluseaza, cu promisiunea unor continuari cu mize dramatice, este acum mai dinamica si seteaza tonul pentru ce va urma. Daca pana acum aveam mereu un deznodamant clar, de data asta suntem santajati cu o scena emotionanta – poate unul dintre cele mai puternice finaluri.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (7 – 13 decembrie 2015)

-Cei din generatia mea de cinefili - sa le zicem mai maturi, isi amintesc fara indoiala filmul 'Actorul si Salbaticii' regizat de Manole Marcus, unul dintre cele mai mari roluri pe ecran ale lui Toma Caragiu, actorul de exceptie care a pierit in cutremurul de la 4 martie 1977. Stelian Tanase a revazut si reconsiderat acest film si in special scenariul scris de Titus Popovici: '„Actorul și sălbaticii „este un film care falsifică istoria cu bună știință. Titus Popovici nu era un om neinformat, avea pasiunea istoriei dar avea și cinismul și oportunismul necesar ca să se joace „de-a trecutul”. Lumea căsca gura la jocul magistral al lui Caragiu fără să observe că era intoxicată. Propaganda oficială practicată prin Scînteia, radio, si TVR nu erau nici pe departe atît de eficiente cum era un asemenea film bazat pe popularitatea actorilor și care umpleau sălile.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (23 noiembrie – 6 decembrie 2015)

-Despre noua apariție pe marile ecrane din România, Bridge of Spies, a scris Dan Becerescu pe blogul său: ”Bridge of Spies e un pom laudat. E plat si hiperprevizibil, cu personaje care nu transmit, cu o tona de gargara propagandistica si o gaura mare cand vine vorba de profunzime. Cu un asterix pentru cateva secvente la final cand reuseste performanta de a spune ceva despre universalitate si umanitate. Prea putin insa pentru asteptarile create.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (16 – 22 noiembrie 2015)

-Ioan-Pavel Azap începe pe IstoriaFilmului.ro o serie de articole despre Mircea Daneliuc și crede că filmele lui de dinainte de 1989 sunt mai bune decât cele de după Revoluție: ”Rebel şi „tânăr furios” al vremii sale, Mircea Daneliuc a marcat ani buni filmul românesc, de la debutul din 1975, Cursa, până la Iacob (1988). Dar, ca în cazul majorităţii covârşitoare a regizorilor români care au făcut film înainte de 1989, şi opera lui Mircea Daneliuc se împarte în „înainte” şi „după” acest moment, ceea ce a relizat „după” fiind, în ciuda libertăţii de exprimare asumate cu asupra de măsură, inferior filmelor realizate până în 1989 – tot ca în cazul majorităţii confraţilor –, dar cred că niciunui alt regizor român nu i se potrivește mai bine spusa lui Andre Gide: „Arta se naşte din constrângere, trăieşte din luptă şi moare de libertate.” (mai mult…)