Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (11 – 17 septembrie 2017)

-În preajma Festivalului George Enescu, Scena9.ro recomandă trei documentare despre personalități ale lumii muzicale. Unul dintre ele este cel despre David Bowie: ”Un documentar în care colaboratorii apropiaţi ai lui David Bowie recompun ultimii cinci ani din viaţa şi cariera muzicianului britanic - perioadă în care a compus unele dintre cele mai revelatoare creaţii ale sale, explorându-şi atât trecutul, cât şi viitorul. Totul începe cu retragerea sa de pe scenă şi din atenţia publică la 56 de ani, după un infarct suferit într-un turneu din 2003. Urmează o pauză de şase ani în care nu se ştie nimic despre el, apoi, în 2011, Bowie revine să tragă în secret un nou album - voia să lucreze fără presiune şi la perfecţiune ce dospise.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (4 – 10 septembrie 2017)

-”It” este filmul săptămânii, pentru că orice ecranizare după Stephen King atrage mulți spectatori care iubesc cărțile sale. Printre recenziile despre acest film, am remarcat-o, în primul rând, pe cea a lui Dragoș Marin de pe FilmReporter.ro: ”O consecință a faptului că se ține destul de aproape de firul narativ al cărții e și faptul că realizatorii nu se tem să își ia și niște riscuri. Atmosferic și terifiant fără să supraliciteze, filmul scoate adesea ororile la lumina zilei, ieșind din colțurile întunecate în care multe filme de gen se ascund pentru că e mai simplu să sperii audiența pe întuneric. De la Drag Me To Hell încoace, nu cred că am mai văzut un horror mainstream atât de confortabil cu ziua în amiaza mare. Luându-ne dovezile pe care le avem la dispoziție, „It – Capitolul II” (sau cum va ajunge să se numească) se anunță unul dintre cele mai așteptate continuări ale anilor următori, în speranța că va avea același fler în alegerea distribuției și că va face dreptate finalului apocaliptic și de-a dreptul dement al cărții.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (28 august – 3 septembrie 2017)

-Unul dintre documentarele și, până la urmă, chiar dintre filmele românești ale anului se anunță ”Țara moartă” a lui Radu Jude. Despre acest film, a scris Eliza Niță pe Movienews.ro: ”Documentarul „Țara Moartă/The Dead Nation” al lui Radu Jude încearcă să recreeze o imagine fragmentată a României interbelice, cât și din timpul Războiului, aducând laolaltă o arhivă extinsă de fotografii marca Splendid ce-i aparțin lui Costică Acsinte, împreună cu citirea unor bucăți din jurnalul doctorului evreu Emil Dorian. După ce i-au fost încoronate eforturile ce stau în spatele Aferim! cu un Urs de Argint la Berlinale și după l-a plimbat pe Lucian Teodor Rus într-un cărucior improvizat prin centrul vechi la Constanței (mai-mai că începuseră să-l strige localnicii „șau”) în timpul filmărilor de la „Inimi Cicatrizate”, Jude revine cu al șaselea lungmetraj al său, un documentar ce scoate la suprafață atât cât printr-un audio, cât și printr-un vizual deosebit de simplu în schemă, toate ororile din timpul Holocaustului în spațiul carpato-danubian-pontic.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (21 – 27 august 2017)

-Stirea saptamanii in lumea cinematografica romaneasca si in blogosfera asa cum am citit-o la 'MyMagazine': 'Extraordinarul film MOROMEȚII, realizat în urmă cu 30 de ani de Stere Gulea, după opera luii Marin Preda, va avea parte de o continuare....Distribuția este una de excepție și reunește câțiva dintre cei mai apreciați și iubiți actori români. În rolurile principale îi vom vedea pe Horațiu Mălăele (Ilie Moromete), Dana Dogaru (Catrina Moromete) și, la debutul într-un rol principal în cinema, Iosif Paștina (Niculae), alături de Răzvan Vasilescu, George Mihăiță, Andi Vasluianu, Oana Pellea, Ion Caramitru, Gheorghe Visu, Florin Zamfirescu, Marian Râlea, Paul Ipate, Cuzin Toma, Liviu Pintileasa, Dorina Chiriac.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (31 iulie – 6 august 2017)

-Atomic Blonde este unul dintre filmele săptămânii trecute. Despre el, a scris Angela la Cineamator: ”Un permanent joc de-a soarcele si pisica, uneori previzibil, dar niciodata plictisitor. Productia ofera una dintre cele mai bune scene fara taieturi (fie, trisez, dar are the appearance of one long shot). Ma refer la o infruntare intr-o scara prafuita de bloc, iar regizorul David Leitch, autorul primei parti John Wick, a exploatat la maxim coreografiile violente pentru a reda o infruntare senzationala de aproape 10 minute. Grafic, retro si proaspat ca abordare, filmul se prezinta ca un cocktail provocator. Cu toate ca nu-si modereaza ingredientele. Uneori poate deveni mai greu de urmarit, dar ramane cool, orice ar fi.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (24 – 30 iulie 2017)

-Dan Becerescu scrie pe blogul său despre Dunkirk, filmul verii măcar pentru critică și blogosferă: ”Pe mine filmul nu m-a emotionat. E o experienta senzoriala dintre cele mai puternice. Fara sa fie 3d, simti ca esti acolo. Si e brutal, fara sa fie insa teribil de sangeros sau sa staruiasca excesiv pe imaginea mortii. Ceea ce e deopotriva destept si corect. Cand esti viu, incerci sa ramai asa. Restul e o trauma pe care o vei simti mai tarziu. Si da, filmarile si sunetul sunt bestiale. Dar inghesuind batalia pe apa, uscat si aer intr-un timp atat de scurt - Dunkirk nu mi-a creat atasament fata de eroi. Apropo, cu exceptia unui cadru de final si acela neclar, nu se vede in tot filmul picior de soldat german, urma de uniforma a Reich-ului purtata. Masinaria germana de razboi e necrutatoare - gloante, bombe, torpile. Dar e cu adevarat demonica pentru ca nu capata nicaieri chip. E o alegere evident deliberata, cu beneficiile ei pentru intelectul spectatorului, dar care nu ajuta emotional spectatorul.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (17 – 23 iulie 2017)

-Dan Becerescu ne recomandă pe blogul său un nou film interesant, El rei borni: ”El rei borni cauta sa scape de aerul claustrofobic al intalnirilor dintre cele patru personaje intre cei patru pereti ai unui apartament si de monologurile excesiv de lungi. Si in mare parte reuseste. Pacatuieste doar la final cand, asumandu-si 100% originea sa teatrala, se duce intr-o zona in care personajele vorbesc direct cu spectatorul. Ce-i mai enervant e ca acolo filmul aluneca si intr-o cerseala - isi cerseste pur si simplu sensul de la privitor.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (10 – 16 iulie 2017)

-S-a discutat mult în ultima perioadă despre cel mai recent Spider-Man, am scris și noi despre acest film. O recenzie despre acesta am citit și pe blogul CeFilmeVad, scrisă de Cosmin: ”Filmul urmareste o intriga de nivel personal si nu clasica distrugere a planetei, genul de film care mizeaza mai mult pe personaje si motivatiile acestora. Umorul functioneaza si el, iar marea surpriza au fost situatiile dramatice, bine scrise si cu un plus din partea actoriei. Asadar scenariul, la care au lucrat aproximativ 8 oameni, bun, bravo baieti! As mai avea de adaugat, pe langa evidentele efecte speciale, si cate ceva despre coloana sonora. Michael Giacchino (Rogue One) ne ofera langa tributul la melodia originala din seria animata Spider-Man si o coloana alerta, sau doar distractiva cand este cazul.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (3 – 9 iulie 2017)

-Dacă tot am scris săptămâna trecută despre ”Contact”, cartea lui Carl Sagan, am descoperit pe blogul FacemFilme.ro felul în care a fost realizată o scenă renumită din filmul cu același nume, apărut în 1997: ”Contact este unul din cele mai bune filme SF ale anilor ’90 și filmul cu care a fost asemănat cel mai mult Arrival, SF-ul lui Denis Villeneuve. Contact este o adaptare a romanului omonim al lui Carl Sagan și a impresionat la data lansării prin efectele sale speciale, exact așa cu impresiona și Arrivalanul trecut la lansare. Însă o scenă în particular, pe care multă lume nici nu ar recunoaște-o la vizionarea filmului că este o scenă realizată folosind efecte speciale, este cea despre care veți vedea mai jos cum a fost realizată.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (19 – 25 iunie 2017)

-Pe blogul CeFilmeVad, descoperim o recenzie a filmului The Wings of the Dove, din 1997, recenzie semnată de LazOrtansa: ”Filmul are o linie narativă simplă spre deosebire de carte pe care am citit-o demult și mi s-a părut pe-atunci prea savantă și greoaie.  Filmul ne sugerează mai multe  teme  despre prietenie , devotament, presiunile convențiilor sociale în care impactul banilor se dovedește  pentru a nu știu câtă oară  ,,ochiul diavoluluil”  care pervertește relațiile între oameni. Helena Bonham Carter a fost mereu (mai ales când era tânără) foarte bună în rolurile de femeie periculoasă cu înfățișarea ei de ingenuă fragilă, micuță și cu trăsături delicate.” (mai mult…)