Filme

Prin blogosfera cinefilă (23 – 29 ianuarie 2017)

-Adrian Georgescu a luat la puricat filmele de Oscar și săptămâna aceasta a scris despre Arrival, un film pe care îl voi vedea și eu în curând: ”Denis Villeneuve a făcut filme bune – excelente mi s-au părut Polytechnique (2009) și Incendies (2010) -, apoi, ca atâția alții, omul a vrut să câștige și niște bani. Asemenea lui Christopher Nolan – care are totuși haz practicând această duplicitate -, Villeneuve vrea și succesul, și statutul de artist. E greu. În „Arrival”, este de parcă Tarkovski și-ar fi propus să regizeze „Independence Day” cu extratereștri timizi. A rezultat un „Liceenii” cosmic, cu ecranul aproape acoperit de cenușă, în care două civilizații din Univers încearcă să se pupe pentru prima oară. El se cam pripește, Ea înțelege greșit ce-i zice la ureche, așa că e cât pe ce să-i ardă o palmă.” (more…)

Fixeur (2016)

Fixeur (2016) Regia: Adrian Sitaru Scenariul: Adrian si Claudia Silisteanu Distributia: Tudor Aaron Istodor, Mehdi Nebbou, Diana Spatarescu, Nicolas Wanczycki, Andreea Vasile, Adrian Titieni Pentru inceput, acest film poate sa para oleaca lent spectatorului grabit cu timpul sau si nerabdator de a intra mai rapid in miezul povestii, insa pe masura ce se deruleaza actiunea, sala este cuprinsa de un usor frison, accentuat pas cu pas (hm, iata ca nu scapam de sintagma vremurilor). Un usor frison, pentru ca spectatorul este prins … si asteapta … si adulmeca mizele unor povesti de viata perene si mai ales, atat de solid ancorate in realitatea contemporana. Pentru ca personajul principal, “fixeurul”, plin de incredere si avant in debutul actiunilor, este complesit de problema morala, etica si deontologica a punerii in practica a profesiunii sale. (more…)

Prin blogosfera cinefilă (16 – 22 ianuarie 2017)

-Am văzut acum câțiva ani filmul En kongelig affære și mi-a plăcut. Acum, despre el scrie Iulian Fira pe blogul său: ”Impresioneaza, insa, grija pentru decoruri si costume, care te transpun in perioada cu pricina mai eficient decat ideologiile vehiculate pe parcurs. Mai slabute sunt scenele cu multimi furioase, subdimensionate fata de cum s-ar fi cuvenit in redarea miscarilor populare; nici n-au uzat de efecte speciale, ca sa multiplice cativa figuranti patimasi, nici n-au avut soldati cu duiumul, ca raposatul Sergiu Nicolaescu. Interpretarile sunt corecte si relativ plate, mai putin Mikkel Boe Følsgaard in rolul generos al regelui nebun, personaj detestabil, dar care inspira o tenta de compatimire, pe masura ce constati ca din pionul unora a devenit al altora.” (more…)

The Age of Adaline (2015)

The Age of Adaline (2015) Regia:  Lee Toland Krieger Distribuția: Blake Lively, Michiel Huisman, Harrison Ford Lee Toland Krieger este un regizor tânăr, nu foarte cunoscut publicului larg, dar care, dacă o să continue cu filme precum acesta, ”The Age of Adaline”, o să își constituie cu siguranță o bază serioasă de fani. ”The Age of Adaline” este un film care poate fi descris cu acuratețe prin cuvântul „frumos” și prezintă povestea unei femei pe nume Adaline Bowman interpretată de Blake Lively pe care probabil o știți din renumitul serial ”Gossip Girl”. (more…)

Filme pe scurt: Blade Runner (1982) & The Hateful Eight (2015)

Blade Runner (1982) Mi-am luat în sfârşit inima-n dinţi şi am văzut Blade Runner, un SF celebru din 1982. De Ridley Scott. Cu Harrison Ford, Rutger Hauer, Darryl Hannah. După un roman din 1968 de Philip K. Dick. Tot nume şi nume... Ce mi s-a părut interesant e că acţiunea se petrece în 2018, adică peste 2 ani. Ce vor avea oamenii atunci, în viziunea autorilor? Păi vor avea aşa: automobile zburătoare antigrav, viteza supraluminică, exploatări miniere pe planete din alte sisteme solare, roboţi umanoizi imposibil de deosebit de oameni (roboţii fiind construiţi, atenţie, înainte de 2016!) Şi încă multe altele, inclusiv o noapte permanentă (cu asfaltul ud şi jeturi de aburi ţâşnind de peste tot, you know). Dar se pare că le plăcea căci, în singura scenă cu un amurg palid, eroul cere să se tragă draperiile. (more…)

Prin blogosfera cinefilă (9 – 15 ianuarie 2017)

-Dan Becerescu scrie pe blogul său despre Rogue One-Star Wars Story: ”Luat in sine, Rogue One e consumabil, pe alocuri chiar placubil, dar nici gand sa fie in vreun fel memorabil. E un interlude ce exploateaza ingenios o poveste intamplata, dar nevazuta dintre 2 parti SW. Ca si gen e un soi de heist movie. Zic "soi de" pentru ca gasca din film nu are ceva de furat, ci de distrus, miza nu e personala, ci pastrarea unui echilibru in galaxie, ma rog, precar si acela, iar schemele de double/triple -cross specifice sunt inlocuite aici de finalul kamikaze al misiunii. Suficient univers SW, prea putina indrazneala. Si nu ma luati cu o lectura a filmului in cheie Trump & nuclearele ca ma umfla rasul.” (more…)

Prin blogosfera cinefilă (2 – 8 ianuarie 2017)

-Adela Marcov scrie pe blogul său, Filme pe scurt (o rubrică asemănătoare avem și noi, ținută de Tudor Mirică), despre Denial, un film care mi-a atras atenția odată cu prezentarea sa: ”“Denial” e povestea acestui bizar proces de calomnie, in care acuzata a fost nevoita sa-si probeze nevinovatia – aparent sistemul juridic britanic nu functioneaza asa cum stim din filmele de Hollywood, “innocent until proven guilty”. Dincolo de subiectul dureros de actual, e un film sobru si bine jucat – chiar daca putem banui finalul, tensiunea e construita plauzibil, fara melodramatisme or pledoarii lacrimogene. Fapte seci si o justificare e verdictului pe mai bine de 300 de pagini. Justice at its best.” (more…)

Filme pe scurt: Youth (2015) & Titanic (1997)

"Youth" (La Giovinezza) 2015 Regia: Paolo Sorrentino Cu Michael Caine, Harvey Keitel şi Rachel Weisz. Şi cu, în roluri episodice, Jane Fonda şi Mădălina Ghenea (care apare, normal, goală ca o puşcă). Un film tulburător despre sosirea momentului bilanţului şi cum nu te lasă lumea să ţi-l faci. Pentru că mereu mai rămâne ceva de rezolvat sau corectat. Inutil de adăugat că nişte personaje interpretate de actori precum Michael Caine (Fred Ballinger, compozitor şi dirijor, acum retras) şi Harvey Keitel (regizor de film care-şi pregăteşte cântecul său de lebădă) au cu siguranţă bilanţuri complicate şi contradictorii. Atât profesionale cât şi, mai ales, de viaţă. (more…)

Prin blogosfera cinefilă (26 decembrie 2016 – 1 ianuarie 2017)

-Două articole de final de an ale lui Cristi Mărculescu despre filmele anului 2016. Primul dintre acestea ne vorbește despre ”10 filme proaste”, printre ele aflându-se și ”Swiss Army Man”: ”Îmi place ideea (glumițe de proastă calitate pe bază de hoit, SUPERBĂ IDEE) îmi place și Paul Dano (un plus în orice film l-ai pune). Am chiar și niște simpatie apropos de eforturile lui Harry Potter de-a ieși din aura de rahat pe care i-au dat-o alea 17 filme cu vrăjitori la pubertate. Ce nu-mi place este filmul per-se. E lăudabil ca debut ratat, dar cu idee bună. De la Blair Witch Încoace n-am mai dat de un film pecare efectiv să îl salveze de la ratare totată filnalul. Dar și cu finalul ăla S.A.M tot un film cumplit de iritant pentru ce-ar fi putut fi dacă ar fi fost un film bun rămâne.” (more…)

Filme pe scurt: Arrival (2016)

Arrival (2016) Regia: Denis Villeneuve Distribuția: Amy Adams, Jeremy Renner, Forrest Whitaker Mie, ideea de film îmi sugerează în primul rând imagine, liantul dintre caractere şi întâmplări. Spre exemplu “Dueliştii”, văzut cu mulţi ani în urmă, mi-l amintesc ca pe o minunată expoziţie de tablouri ale unui pictor remarcabil. Filmul trebuie să profite de această trăsătură definitorie. Am chiar şi un test: încerc să-mi imaginez ce-mi spune dacă-l urmăresc cu sonorul oprit. Ce mai rămâne din el. (more…)