Filme

Baby Driver (2017)

Baby Driver (2017) Regia și scenariul: Edgar Wright Distribuţia: Ansel Elgort, Kevin Spacey, Jamie Foxx, Lily James, Flea, Jon Hamm, Jon Bernthal Deși am fi tentaţi să credem că mergând la cinema vom vedea un film destul de bun, cu notă mare pe IMDb, muzică pe care o vom asculta apoi pe repeat și scene de acţiune care ne vor face să ţopăim (în sinea noastră), vom descoperi că ne-am înșelat. De fapt, Baby Driver este precum lumina, corpuscul și undă. Pe de-o parte un film de nota 10+, mai fermecător decat Kevin Spacey, cu cadre secvenţă ameţitoare, pe o muzică ce te îmbie să dansezi și cu un scenariu din care sar scântei la fiecare viraj al actorului principal. Pe de altă parte, un (alt) film cu acţiune neverosimilă și scene care stau una lângă alta doar pentru că au fost cusute (cu aţă albă) în acest fel. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (19 – 25 iunie 2017)

-Pe blogul CeFilmeVad, descoperim o recenzie a filmului The Wings of the Dove, din 1997, recenzie semnată de LazOrtansa: ”Filmul are o linie narativă simplă spre deosebire de carte pe care am citit-o demult și mi s-a părut pe-atunci prea savantă și greoaie.  Filmul ne sugerează mai multe  teme  despre prietenie , devotament, presiunile convențiilor sociale în care impactul banilor se dovedește  pentru a nu știu câtă oară  ,,ochiul diavoluluil”  care pervertește relațiile între oameni. Helena Bonham Carter a fost mereu (mai ales când era tânără) foarte bună în rolurile de femeie periculoasă cu înfățișarea ei de ingenuă fragilă, micuță și cu trăsături delicate.” (mai mult…)

America adâncă şi îngheţată: Fargo (sezonul 3)

Fargo (sezonul 3, 2017) Regia: Michael Uppendahl, Keith Gordon, Mike Barker, Dearbhla Walsh, John Cameron Distribuția: Billy Bob Thornton, Russell Harvard, Ewan McGregor, Carrie Coon Am încă de văzut câteva alte seriale TV promiţătoare care au fost difuzate în acest an, dar nu mă îndoiesc că, oricât de bune ar fi acestea (şi unele sunt, în conformitate cu ecourile de până acum), acest al treilea sezon al lui "Fargo" va rămâne între cele mai bune. Cele zece episoade ale sezonului continuă să explore universul american care a fost creat pentru prima dată în filmul fraţilor Coen din 1996, deşi pentru prima dată în istoria lui 'Fargo', povestea nu se întâmplă în Fargo, Dakota de Nord, ci în Minnesota. Nu trebuie să va faceţi griji - locul este la fel de rece, de alb şi de populat de peisajele îngheţate infinite ca şi în 'Fargo' cel original, iar povestea este în acelaşi timp încurcată şi deranjantă, populată de o mulţime de personaje care se confruntă cu bine şi cu răul, cu fantasticul şi cu macabrul, în America de zi cu zi. Călăuzirea lui Ethan şi Joel Coen, care semnează în calitate de producători ai sezonului, se simte în coerenţa lumii care este adusă pe ecran, în ciuda diferitelor locaţii, personaje şi casting. (mai mult…)

La vingt-cinquième heure (1967) – The 25th Hour

La vingt-cinquième heure (1967) - The 25th Hour Regia: Henri Verneuil Distribuția: Anthony Quinn, Virna Lisi, Grégoire Aslan, Michael Redgrave Doar acum am avut ocazia să văd "La vingt-cinquième heure" (sau "Ora 25" în limba română), un film făcut exact cu 50 de ani în urmă. În 1967, Anthony Quinn se afla la vârful carierei şi a popularităţii sale. Cu trei ani înainte îl adusese pe ecrane pe Alexis Zorba, din 'Zorba Grecul', cel mai memorabil rol al carierei sale. Un an mai târziu avea să fie Leon Alastray în 'Tunurile din San Sebastian' şi după încă un an primarul Bombolini în 'Secretul din Santa Vittoria'. Regizorul era Henri Verneuil, de asemenea aflat aproape de vârful carierei sale. Cartea care a inspirat filmul fusese insă publicată cu aproape două decenii mai devreme, în 1949, în acelaşi an în care Orwell a publicat "1984". Referinţa nu este pur şi simplu o coincidenţă. În timp ce există o diferenţa de faima şi poate şi de calitate literară între cele două cărţi, "Ora 25" scrisă de un exilat român numit Constantin Virgil Gheorghiu, care fugea de regimul comunist care pusese stăpânire pe ţară sa natală, şi capodopera lui Orwell, ambele se ocupă de aceeaşi temă - absurditatea soartei indivizilor singuri zdrobiţi de roţile istoriei. (mai mult…)

On Body and Soul (2017) – Despre trup și suflet

On Body and Soul (2017) Regia și scenariul: Ildikó Enyedi Distribuţia: Alexandra Borbély, Géza Morcsányi, Zoltán Schneider, Ervin Nagy După ce timp de o ora și jumătate te-a convins să te atașezi de personaje și ţi-a deschis treptat, treptat ferestre în lumea lor, autoarea îi oferă protagonistei un ciob de sticlă, o cadă plină cu apă și o melodie de inimă frântă, lăsându-vă și pe ea și pe tine la mila scenariului. „Despre trup și suflet” este un film de dragoste, care nu se pierde în clișee, care nu cade în melodramatic sau ridicol, deși tema aleasă implică toate aceste riscuri. (mai mult…)

Frumos și plictisitor: Voyage of Time: Life’s Journey (2016)

Voyage of Time: Life's Journey (2016) Regia: Terrence Malick Narator: Cate Blanchett Unul dintre filmele anterioare ale lui Terrence Malick, 'Tree of Life' ('Arborele Vieţii'), a inclus un lung segment despre originile Universului. Când am văzut filmul, nu mi-a fost deloc clar cum era această parte legată de restul povestirii - o saga de familie americană care se dezvoltă în jurul unei relaţii complicate tată-fiu. Regizorul Malick a fost atât de îndrăgostit de acea parte încât a decis să renunţe la orice ficţiune în ultimul sau film şi să se concentreze pe povestea cosmologică. Rezultatul este 'Voyage of Time: Life's Journey', care este catalogat ca un documentar, deşi personal mi-e cam greu să-l plasez şi în acea categorie. Documentarele au că scop educarea sau mesaje despre istorie, societate sau natură. Aici, părem a fi mai aproape de poezie sau de artă video sofisticată. Ceea ce contează în cele din urmă nu este însă categoria, ci rezultatul. (mai mult…)

The Descendants (2011)

The Descendants (2011) Regia: Alexander Payne Distributia: George Clooney, Shailene Woodley, Amara Miller, Nick Krause Secvenţele de început ale filmului 'The Descendants' al regizorului Alexander Payne includ o imagine scurtă (poate mai puţin de o secundă) a unei femei puternice şi frumoase care face surfing pe valurile oceanului din jurul insulelor Hawaii. Pentru cea mai mare parte a restului filmului, femeia va zace în comă pe un pat de spital şi va muri în cele din urmă. Ce se întâmplă atunci când un membru drag şi apropiat ai familiei este brusc răpit de soartă (un accident de surf în acest caz) dintre noi? Cum reacţionează soţul, cum primesc copiii lovitura destinului? Sfârşim vreodată să descoperim cine este fiinţă umană cea mai apropiată de noi? Răspunsul pe care îl oferă acest film este că nu, chiar şi după ce un accident tragic sau chiar moartea ne despart, este posibil să nu încetăm niciodată să descoperim cu cine trăim sau cine am trăit. (mai mult…)

Once Upon a Time in Venice (2017) – Câinele… sau viaţa!

Câinele... sau viaţa! (2017) Regia: Mark Cullen Distribuţia: Bruce Willis, John Goodman, Jason Momoa, Thomas Middleditch etc. „Câinele... sau viaţa!”, așa cum a fost tradus „Once Upon a Time in Venice”, este un film la care poţi convinge pe oricine să meargă, doar povestindu-i pe scurt scenariul (printre altele, o urmărire pe skateboard - fără alte haine decât un pistol). (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (12 – 18 iunie 2017)

-După ce Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj s-a încheiat, am reușit să citim și noi câteva articole cu corespondențe despre filmele de acolo. Printre ele, cel scris de Dragoș Marin de la FilmReporter.ro despre Zilele Filmului Românesc. Am reținut câteva cuvinte scrise despre ”Ouăle lui Tarzan”, de Alexandru Solomon: ”Sofisticatul (în ambiție, concept, buget, tehnici de filmare) documentar al lui Alexandru Solomon pleacă de la o premiză solidă și ajunge la niște rezultate amestecate. În republica nerecunoscută oficial Abhazia funcționează în continuare un institut de cercetări medicale pe maimuțe, înființat de sovietici în anii ’20 cu scopuri cvasi-oculte de testare a diferite tratamente și vaccinuri și de obținere a unor maimuțe hibrid cu  îndatoriri clar trasate în zona proletară. Solomon intră în această lume cu steadycam-ul plutind încet prin port și intrând pe poarta institutului, și găsește acolo decoruri desprinse parcă dintr-un platou de filmare a unui SF de categorie B din anii ’50 despre crearea în laborator a omului modern al lui Stalin; sau dintr-un remake sovietic la Planeta maimuțelor. Cuști dezafectate, statui cu maimuțe, primate care urlă.” (mai mult…)

The History of Love (2016) – Povestea iubirii

The History of Love (2016) - Povestea iubirii Regia: Radu Mihăileanu Distribuția: Gemma Arterton, Derek Jacobi, Sophie Nélisse, Elliott Gould Scenariu: Radu Mihăileanu și Marcia Romano, ecranizare după romanul cu același nume de Nicole Krauss Radu Mihăileanu rămâne cineastul meu de suflet! Am vizionat toate filmele lui și nu pot decât să sper că o minune va avea loc și deci, va reuși să regizeze cel puțin un film pe an. Rămân în continuare uimită de capacitatea extraordinară de a îmbina tragicul cu comicul, individualul cu globalitatea, evenimente dintr-o istorie ce mai pică adesea sub vălul ignoranței cu aspecte atât de simple la o primă vedere din viața omului modern. Iar aici nu fac referire doar la ultimul său film, ecranizarea romanului Istoria iubirii de Nicole Krauss, ci la tot parcursul său cinematografic. Train de vie (1998) a dat startul unui apetit ce cu greu a fost apoi satisfăcut, Va, vis et deviens (Trăiește! – 2005) spune totul prin frumusețea titlului din franceză, Le concert (2009) a reprezentat încununarea unei lupte, iar La sources des femmes (2011) nu a făcut decât să confirme candoarea regizorului. Și când credeam că ideile de bază regăsite în cinematografia lui Mihăileanu nu mai puteau fi reinventate, surpriza a venit prin ecranizarea acestei cărți mult apreciate (Istoria iubirii a fost desemnată Cartea anului de Amazon.com și s-a numărat printre cărțile finaliste la Orange Prize, Prix Femina Étranger și Prix Médicis Étranger, fiind recompensată cu William Saroyan Prize for International Literature și Prix du Meilleur Livre Étranger), carte transpusă pe marele ecrane în ipostaza unui basm, a unei lumi fantastice ce-și face loc în marele New York, demonstrându-ne încă o dată că, într-o lume damnată, iubirea supraviețuiește peste mări și țări, sau în fața războaielor mai vechi sau mai noi. (mai mult…)