Filme

Prin blogosfera cinefilă (18 – 24 decembrie 2017)

-Unul din filmele pe care le-am urmărit cu plăcere în luna decembrie pe Netflix România a fost serialul ”Manhunt: Unabomber”. Despre acesta, a scris și Ion Indolean pe Pressone.ro: ”Această mărturisire – romanţată sau nu, rămâne mai puţin important – se impregnează într-o memorie colectivă care, aşa cum se întâmplă în lumea occidentală, știe să omagieze victimele terorismului. Ea este, în acelaşi timp, concluzia unui om care și-a irosit geniul. Serialul nu e moralizator, din fericire. O existență în limitele legii, chiar dacă poate deveni plictisitoare sau prea supusă, este preferabilă, totuși, comiterii răului. Manhunt sugerează că, oricare ar fi traumele copilăriei şi frustrările maturităţii, calea sănătoasă nu poate fi violenţa.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (11 – 17 decembrie 2017)

-Se discută în continuare despre filmele românești ale sfârșitului de an. Astfel, pe Scena9.ro, Georgiana Mușat scrie despre Marița: ”Marița, debutul în lungmetraj al lui Cristi Iftime, e un road movie care extinde niște căutări pe care regizorul și le-a mai făcut și în scurtmetrajele anterioare (cel mai vizibil în 15 iulie), niște călătorii-vizite pe care personajele le fac. Filmele sale sunt fragmente din existența unor indivizi, surprinși în momente absolut banale (sărbători, zile de naștere, excursii pe litoral sau la munte), iar pe parcursul acestor scurte evenimente, viețile lor nu se schimbă niciodată radical. Iftime se îndepărtează de acel „dispozitiv al ceasului”, așa cum îl numește Andrei Gorzo în Lucruri care nu pot fi spuse altfel, un dispozitiv scenaristic din multe dintre filmele noului val românesc, care presupune ca protagoniștii să acționeaze sub presiunea unui deadline.” (mai mult…)

Star Wars: The Last Jedi (2017) – Star Wars: Ultimii Jedi

Star Wars: The Last Jedi (2017) - Star Wars: Ultimii Jedi Regia: Rian Johnson Scenariul: Rian Johnson, George Lucas (personaje) Distribuţia: Daisy Ridley, Mark Hamill, Adam Driver, Domhnall Gleeson, Carrie Fisher, Oscar Isaac, Benicio Del Toro În cel mai greu accesibil loc din univers (unde se găsește templul Jedi), Luke Skywalker s-a izolat și își așeaptă moartea. În tot acest timp, Primul Ordin încearcă să nimicească navele Rezistenţei. Cele două planuri se întâlnesc atunci când Rey decide să se iniţieze în tainele Forţei. (mai mult…)

Topaz (1969)

Topaz (1969) Regia: Alfred Hitchcock Distribuția: Frederick Stafford, Dany Robin, John Vernon "Topaz" este destul de diferit de majoritatea filmelor anterioare din filmografia lui Alfred Hitchcock și, de asemenea, îi lipsesc vedetele americane în distribuție, cum își obișnuise fanii în cei 20 sau 30 de ani care au precedat lansarea în 1969. Acestea pot fi două dintre principalele motive pentru care filmul este mai puțin apreciat de critici și istorici ai cinematografiei. Cu toate acestea, există suficiente motive de satisfacție pentru cinefili și filmul nu este mai prejos în opinia mea decât "Torn Curtain", care l-a precedat cu trei ani, aducând de asemenea pe ecran o poveste de spionaj din perioada Războiului Rece. Dimpotrivă, aș spune. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (4 – 10 decembrie 2017)

-Un nou film românesc prin cinematografe, Ghinionistul, în regia Iurei Luncașu, este recenzat de Angela pe Cineamator.ro: ”Stiti filmele alea care ne prezinta o zi din viata unui personaj, unul „pricopsit” doar cu ghinioane si care, oricat ar incerca, nu scapa de belele, ba chiar pare ca se incurca din ce in ce mai mult si toti comploteaza impotriva lui? Le stiti ca nu sunt putine: Bicycle Thieves, Groundhog Day, Magnolia. Sunt doar cateva dintre cele mai bune exemple pe tema asta. Acum nu o sa spun ca Ghinionistul 2017, versiunea mioritica se apropie de cele numite, ca pana la urma vorbim de un public diferit. As aduce productia mai aproape de Just My Luck, asta ca sa ma duc pe alte taramuri. Pe teritoriul asta asociez umorul cu cel din Las Fierbinti sau din Doua Lozuri, una dintre cele mai recente si extraordinare comedii romanesti.” (mai mult…)

Farmecul straniu al filmelor din Războiul Rece: Torn Curtain (1966)

Torn Curtain (1966) Regia: Alfred Hitchcock Distribuția: Paul Newman, Julie Andrews, Lila Kedrova Îmi place să văd filme o jumătate de secol după lansările lor inițiale. Nu este doar o experiență cinematografică care, în multe cazuri, aduce la iveala giuvaeruri neașteptate, dar și o oportunitate de a compara stilurile de actorie și de regie, mijloacele tehnice și perspectiva asupra evenimentelor, unele dintre ele actuale la momentul realizării filmelor și devenite istorie de atunci încace. În unele cazuri, există și posibilitatea de a compara o vizionare proaspătă cu amintirile noastre despre film, deși acest lucru nu este cazul aici cu 'Torn Curtain', un film târziu al lui Alfred Hitchcock, a cărui temă a războiului rece văzut din perspectiva occidentală nu a avut nici o șansă să treacă filtrul cenzurii în România mea natală în acel moment (filmul este realizat in 1966). (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (27 noiembrie – 3 decembrie 2017)

-Ionuț Mareș scrie pe ZiarulMetropolis.ro despre filmul românesc ”Marița”: ”Mariţa” este construit din lungi planuri-secvenţă, fără ca această alegere regizorală să fie gratuită sau semnalul unei lipse de inventivitate: ea permite spectatorului să petreacă mai mult timp cu personajele, să se apropie de ele, să le observe comportamentul în continuitatea gesturilor fireşti, familiare, şi felul de a fi. O astfel de abordare lasă timp pentru ca trecutul să invadeze – discret, dar la vedere – prezentul, confruntându-l, într-un inteligent amestec între două perioade din viaţa personajelor. De aici şi nostalgia ce străbate acest debut încurajator, care arată că estetica realistă a Noului Cinema Românesc are încă resurse, deşi mulţi i-ar dori (sau îi prevăd) sfârşitul.” (mai mult…)

Ma loute (2016) – Slack Bay

Ma loute (2016) - Slack Bay Regia: Bruno Dumont Scenariul: Bruno Dumont Distributia: Fabrice Luchini, Juliette Binoche, Valeria Bruno Tedeschi, Didier Després, Cyril Rigaux, Thierry Lavieville, Brandon Lavieville, Raph etc Am vazut acest film in avanpremiera (exceptand proiectia din cadrul Festivalului Filmelor de la Cannes). Un film numit comedie. Daca ar fi sa il consider comedie, ar fi cea mai neagra-neagra-neagra productie de gen pe care am vazut-o pana acum in luuunga mea viata :). Poate “comedia-umana” si nici asa macar. Este un film extrem de dur – este o drama a umanitatii, a unei societati (si nu neaparat una anume – adica cea care exemplifica intentia scenaristului si regizorului Bruno Dumont – o societate situata in jurul anului 1910 undeva pe coasta franceza de nord, in apropiere de Calais, ci una care transcende si timpul si locurile), repet, a unei societati profund alienate. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (20 – 26 noiembrie 2017)

-Ionuț Mareș scrie pe ZiarulMetropolis.ro despre ”120 de bătăi pe minut” („120 battements par minute”), laureat cu Grand Prix şi Premiul Criticii (FIPRESCI) la Festivalul de la Cannes: „120 de bătăi pe minut” (titlul sugerează de altfel un ritm neobişnuit de ridicat al pulsului, o existenţă à bout de souffle) este punctat de câteva splendide secvenţe de dans – după acţiunile lor, tinerii din grup merg într-un club unde, ca o descătuşare, dar şi ca un preludiu la sex, dansează pe melodii house ale perioadei, totul filmat în planuri strânse pe chipurile personajelor. Iar fiecare astfel de moment se încheie cu imaginea încetinită a unui soi de particule imperceptibile care circulă între ei, evidenţiate de luminile discotecii, ca şi cum sunt cu toţii legaţi de această boală teribilă.” (mai mult…)

Coco (2017)

Coco (2017) Regia: Lee Unkrich, Adrian Molina (co-regizor) Voci: Anthony Gonzalez, Gael García Bernal, Benjamin Bratt, Alanna Ubach, Renee Victor Coco este un puști care visează să ajungă chitarist, deși în familia lui acest lucru reprezintă un tabu. Povestea aversiunii faţă de muzică începe de la stră-străbunici pe care muzica i-a despărţit. Cu ocazia Zilei Morţilor, un miracol se petrece și Coco reușește să treacă podul de gălbenele în lumea spiritelor. Putem crede că deznodământul e ușor de intuit doar văzând trailerul (așa cum se întâmplă din păcate de multe ori), însă vom constata cu bucurie că ultima animaţie Disney-Pixar dispune de nebănuite resurse de umor și suspans. (mai mult…)