Filme

Casanova ca erou de operă: Casanova Variations (2014)

Casanova Variations (2014) Regia: Michael Sturminger Distribuția: John Malkovich, Veronica Ferres, Florian Boesch Giacomo Casanova, marele amorez al secolului al XVIII-lea şi poate al tuturor secolelor, nu încetează să inspire creatorii. Primul dintre ei a fost, desigur, el însuşi, cu viaţa pe care a dus-o şi cu memoriile pe care le-a scris. Au urmat mulţi alţii, începând de la Mozart până la producătorii de film din secolul al XX-lea şi al XXI-lea. Cel mai recent produs al serialelor Casanova este 'Casanova Variations' (2014) - un film ambiţios de artă co-scris şi regizat de Michael Sturminger, care se ocupă de ultimele sale zile. Era Casanova obosit de căutarea nesfârşită a iubirii şi de cucerirea serială a femeilor? A avut vreo remuşcare în privinţa inimilor zdrobite şi a vieţilor distruse pe care le-a lăsat în urmă? Cine a fost el de fapt? Un geniu care transforma afacerile amoroase în artă sau una dintre întruchipările răului? (mai mult…)

Un ucigaş care îţi îngheaţă sângele în vine: The Iceman (2012)

The Iceman (2012) Regia: Ariel Vromen Distribuția: Michael Shannon, Chris Evans, James Franco, Ray Liotta, David Schwimmer Nu sunt un mare fan al poveştilor, cărţilor sau filmelor despre criminali care au existat în realitate. Există însă şi excepţii. "The Iceman" în regia lui Ariel Vromen este una dintre ele şi voi încerca să explic de ce reuşeşte, în opinia mea, mai bine decât multe alte filme similare (genul este foarte popular în cinematografia americană). (mai mult…)

Overdrive (2017)

Overdrive (2017) Regia: Antonio Negret Scenariul: Michael Brandt, Derek Haas Distribuţia: Scott Eastwood, Freddie Thorp, Ana de Armas, Gaia Weiss, Simon Abkarian, Clemens Schick Andrew și Garrett moștenesc pasiunea pentru mașini de la tatăl lor, dar o transformă într-o „afacere”, furând pentru colecţionari bogaţi. Sunt prinși încercând să vândă un Bugatti 1937 aparţinând lui Jacomo Morier (un mafiot sângeros care controlează afacerile cu droguri din Marsilia) și constrânși să dea o nouă lovitură. Întâmplător, cel de la care deja plănuiau să fure un Ferarri de colecţie este chiar inamicul de moarte al lui Morier, Max Klemp; așa că cei trei se înţeleg să facă un schimb mutual avantajos (Andrew și Garrett rămân în viaţă, iar Morier se alege cu o mașină nouă pentru colecţia sa, dar și cu mult dorita razbunare). Lucrurile nu decurg conform planului, însă protagoniștii scapă din toate încercările. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (5 – 11 iunie 2017)

-Anca Muresan de la liternet.ro isi incheie relatarile de la TIFF 2017: 'Am regăsit însă poezia şi dramatismul pe care le căutam în Hjartasteinn / Heartstone / Piatră pe inimă (r. Gudmundur Arnar Gudmundsson). A câştigat premiul publicului şi premiul pentru regie. Nu s-a acordat în 2017 un premiu pentru imagine, dar, dacă mă întrebaţi pe mine, cred că l-ar fi meritat. Lumina şi detaliile ce surprind deopotrivă frumuseţea trupului uman şi a naturii m-au dus cu gândul la măiestria unui pictor. A fost comparat cu danezul Threstir / Sparrows / Vrăbii (r. Rúnar Rúnarsson), care a câştigat în 2016 premiul juriului la TIFF. Piatră pe inimă este o poveste tulburătoare şi senzuală despre prietenie şi despre descoperirea sexualităţii în peisajul minunat al Islandei. Protagoniştii sunt doi adolescenţi, Thor şi Kristján, care, în scena de deschidere, strivesc de pământ nişte peşti pe care i-au pescuit. De plictiseală, distrug în joacă maşini, căci nu se întâmplă nimic în satul de pescari în care locuiesc. Brutalitatea actelor pe care le săvârşesc gratuit, doar ca să se distreze, este temperată de introducerea lentă în subiectul filmului. Cu multă sensibilitate, intrăm treptat în drama celor doi tineri aflaţi la vârsta ingrată când nu mai sunt nici în întregime copii, nici adulţi cu adevărat. Amândoi au probleme acasă: Thor trăieşte alături de cele două surori mai mari, crescuţi de o mamă singură după ce tatăl a plecat cu o femeie mai tânără şi i-a părăsit. Kristján are un tată care bea cam mult, este homofob şi îi aplică corecţii fizice violente fiului. Mai cu seamă atunci când află că băiatul ar fi homosexual. Este una dintre pistele (false) pe care ne conduce scenariul. Cei doi copii se află la vârsta la care îşi descoperă corpul, apropierea fizică dintre ei şi fiorul derutant pe care îl resimt atunci când se ating îi fac pe cei din jur (parţial chiar şi pe ei înşişi) să considere dorinţa fizică drept dragoste. Nu este, de fapt ei ar vrea să se apropie de fete de vârsta lor, dar nu ştiu cum să o facă. Beth şi Hanna par intangibile chiar şi atunci când sunt atât de aproape de ele că pielea lor arde de dorinţă. Tensiunea fizică a căutărilor din Piatră pe inimă reuşeşte să treacă dincolo de ecran şi aerul se impregnează de suferinţa pe care o produce atracţia, uneori inexprimabilă, a sentimentelor. Pentru Kristján, viaţa devine atât de insuportabilă încât nu găseşte resurse de a merge mai departe. Un act de sinucidere (din fericire, ratată) produs din candoare, din ruşine, din disperare. Metafora din titlu este cuprinsă în poemele pe care le scrie una dintre surorile lui Thor, despre nişte lupi care îi muşcă din trup şi în cadoul, un pandantiv sub formă pe piatră pe care i-l dăruieşte Thor lui Beth, ca să îi arate că o iubeşte.' (mai mult…)

Colossal (2016)

Colossal (2016) Regia: Nacho Vigalondo Distribuția: Anne Hathaway, Jason Sudeikis, Austin Stowell, Tim Blake Nelson, Dan Stevens Iată o combinație foarte ciudată. De fapt, permiteți-mi să formulez ca o întrebare. Poate o echipă de cineasti să ia o poveste complet "ridicolă" cu un "monstru japonez" gen Godzilla care seamănă groază in Seoul la ore fixe, să o combine cu o poveste romantică dulceagă petrecută in America și să facă dintr-o combinație a celor două un film distractiv? Răspunsul este da, numele filmului este 'Colossal' scris și regizat de regizorul spaniol Nacho Vigalondo, aflat la cel de-al doilea film al său in studiourile americane. (mai mult…)

Dalida (2016)

Dalida (2016) Regia: Lisa Azuelos Scenariul: Lisa Azuelos, Orlando (biografie), Catherine Rihoit (biografie), Jaques Pessis (colaborare) Distributia: Sveva Alviti, Riccardo Scamarcio, Jean-Paul Rouve,  Alessandro Borghi,Nicolas Duvauchelle, Niels Schneider, Michael Cohen, Patrick Timsit Adolescenta si tineretea mea au beneficiat de un fundal muzical de exceptie si printre stelele acelor ani, a stralucit “italianca Nilului”! O frumusete de medalie antica, straniu-sofisticata in simplitatea ei statuara. O voce fara egal. Si deopotriva – o interpreta cu real talent actoricesc, punand in valoare melodiile si textele care au trecut dincolo de scenele mari ale lumii, catre sufletele publicului sau. O personalitate complexa,  dar tulburator de simpla in privinta celor mai elementare vise pe care le-a nutrit: sa iubeasca, sa fie iubita, sa fie sotie si mama. Insa steaua sub care s-a nascut i-a oferit darul de a canta! Si multa suferinta cu care a platit acest dar. Acum, nu stiu daca este cazul sa analizez din punct de vedere psihologic si social si etnologic si etnografic … alegerile pe care le-a facut Dalida in viata personala. Alte vremuri, alte timpuri, alta viata cea a marilor stele … care se repeta … bineinteles , la alta scara. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (29 mai – 4 iunie 2017)

-Portalul liternet.ro este prezent in aceasta saptamana la TIFF 2017 cu cronici exclusive din care am retinut cea semnata de Doina Giurgiu la 'El rei borni / Regele fără un ochi' a regizorului catalan Marc Crehuet care si-a ecranizat propria piesa de teatru: '... raportându-ne la întregul film, nu ne găsim din păcate, nici în mâna de maestru a lui Roman Polanski, cu o piesă de teatru precum Le Dieu du carnage a Yasminei Reza, trecută prin jocul lui Jodie Foster, Kate Winslet, Christoph Waltz şi John C. Reilly şi livrată ca un "excelent curs de regie de film", Carnage. Nu suntem nici în comedia Le prénom a lui Alexandre de La Patellière şi Matthieu Delaporte, care şi-au adaptat propria piesă, similar lui Marc Crehuet, pentru marele ecran. Şi nu pentru că Betsy Túrnez, Alain Hernández, Miki Esparbé şi Ruth Llopis nu şi-ar juca corect rolurile, petru că o fac, în limitele trasate de scenariu şi de matriţa de ghips a personajelor, în care trebuie să rămână, cu toate neajunsurile lor, unele inexplicabile chiar şi ca artificiu de joc: dificultatea de vorbi a lui Ignacio, care reuşeşte doar să îi îngroaşe şi mai mult tuşele de boem răsfăţat, delicat şi sociopat. Discurs peltic de care suferă şi direcţia de imagine, încremenită în cadrarea dialogului.' (mai mult…)

Filme pe scurt: Alien: Covenant (2017)

„Alien: Covenant” SF horror din 2017 Regia:  Sir Ridley Scott Cu Michael Fassbender și mulți alții. Marele handicap al astronauților din secolul XXII este acela că n-au văzut filmele de gen din secolele anterioare. Altfel ar fi știut niște reguli simple pe care noi, cei care le-am văzut, le avem la degetul mic. Dintre ele citez: - Să nu pleci niciodată la drum lung cu tot echipajul în stază criogenică! Pentru că, exact la jumătatea drumului (ca să nu știi dacă să te întorci ori nu), nava va fi avariată de o explozie stelară (sau roi de meteoriți, radiații neutronice ori neutrinice, după caz) care-ți dă peste cap toate planurile și te mai și bagă în rahat. (mai mult…)

Wonder Woman (2017)

Wonder Woman (2017) Regia: Patty Jenkins Distribuţia: Gal Gadot, Robin Wright, David Thewlis, Connie Nielsen, Chris Pine, Elena Anaya Deși broderia diferă de la caz la caz, putem spune că poveștile cu super eroi seamănă precum picăturile de apă și că niciodată un astfel de film nu va lua Oscarul pentru scenariu. Totuși, reţeta se dovedește una de succes, iar publicul este agăţat de la prima secvenţă și rămâne așa până la cea din urmă. Într-un timp misterios (care pare antichitate dar devine prezent), pe o insulă înconjurată de ape al căror albastru este concurat doar de cel al cerului, un grup de amazoane se antrenează cu săbii, arcuri, cuţite și săgeţi, pentru a păstra pacea. Aflăm că dușmanul lor de moarte este nimeni altul decât Ares – zeul războiului – și că în posesia lor se găsește o armă care îl poate ucide. (mai mult…)

Liberation Day (2016)

Liberation Day (2016) Regia: Ugis Olte, Morten Traavik Scenariul: Morten Traavik Coreea de Nord este probabil țara cea mai discutată și mai puțin cunoscută a planetei. (Poate concura cu Israelul pentru aceste titluri, dar din motive foarte diferite) Este o națiune închisă și supravegheată care este practic deconectată de restul lumii și care a fost filmată foarte rar, de câțiva oameni și într-o manieră bine filtrată . "Laibach" este o trupa anarhistă de rock din Slovenia, care a avut un moment de glorie de vârf cu mai mult de trei decenii în urmă, când a contribuit la căderea Cortinei de Fier și a sistemului comunismului și la dezmembrarea țării cunoscute pentru o mare parte a secolului al XX-lea ca Iugoslavia. Cele două entităti s-au reunit în vara anului 2015 într-un eveniment incredibil, care poate fi de mare importanță sau poate fi doar o notă de subsol în istorie - primul concert al unei trupe de rock occidentale (sau cel puțin europene) din Coreea de Nord. Până când istoria va decide importanța evenimentului, avem acest film documentar numit Ziua Eliberării pe care l-am văzut in ultima zi a Festivalului Internațional de Film Documentar DocAviv din Tel Aviv. (mai mult…)