Filme

Prin blogosfera cinefilă (25 – 31 iulie 2016)

-”The People vs. Larry Flynt” (1996) este un film la fel de controversat precum viața personajului pe care îl are în vedere. Despre el, scrie Lazortansa pe CeFilmeVad: ”Nu, acest film nu este prea interesat de pornografie,ci de mesajul pe care vrea să îl transmită,chiar dacă ne prezintă ascensiunea ,măreția și decăderea fizică și psihică (moartea prematură a soției,supramediatizarea,depresia,drogurile,crizele de nebunie,paralizia ) a lui Flynt,sau,poate ,chiar de aceea,anduranța sa la ,,mizeriile” care i se înscenează este legendară. Dar punctul forte al filmului rămâne interpretarea unică a personajului Larry Flynt pe care ne-o oferă Woody Harrelson,cred că este cel mai bun rol al său de până acum.Un personaj provocator,sfidător și tulburător,care rămâne cu capul pe umeri,apărându-și revista și,,prințipurile”. (mai mult…)

The Big Short (2015) – Brokerii apocalipsei

The Big Short (2015) Regia: Adam McKay Distribuția: Christian Bale, Steve Carell, Ryan Gosling, Brad Pitt The Big Short a făcut senzație pe la începutul anului, atunci când s-au anunțat nominalizările pentru Premiile Oscar 2016. Parcă venit de nicăieri, mai ales că filmul este un produs tipic de cultură americană, a surprins până la urmă lumea prin povestea sa și prin interpretările de senzație ale celor trei actori principali. Rezultatul a fost bunicel spre bun, filmul strângând cinci nominalizări la premiile americane (printre care cel mai bun film și cel mai bun actor în rol secundar-Christian Bale), dar primind un singur premiu, cel pentru cel mai bun scenariu adaptat - Charles Randolph și Adam McKay. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (18 – 24 iulie 2016)

-Cristi Mărculescu găsește 7 motive pentru a evita noul Ghostbusters: ”Melissa McCarthy. Există o idee foarte greșită că oamenii grași au umor. Fals. Unii au, unii nu au. E dreptul lor să aibă sau nu umor, dar mai există și cateoria de osînzoși și osânzoase cu zero umor care se sparg în figuri că vai cât de amuzanți sunt ei. Când nu sunt deloc amuzanți. Acilea se încadrează Melissa, care ar trebui să să cace în chiuvetă în toate filmele de comedie în care joacă pentru că alte glumițe și năzdrăvănii măcar vag ilare nu i-au ieșit de la Bridesmaids încoace.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (11 – 17 iulie 2016)

-Un interviu foarte interesant cu Ion Indolean (tânăr critic de film român, acum aflat la primul lungmetraj în calitate de regizor) luat de un alt tânăr critic de film român, Ionut Mareș. Totul pe ZiarulMetropolis.ro: ”Întâlnirea cu Marius a fost pentru mine o binecuvântare, pentru că mi-am dat seama că a scrie despre cinema nu e îndeajuns pentru mine şi că mi-ar plăcea să fac film. Tot ce am făcut până acum, de 4-5 ani de când sunt la facultate, am făcut din plăcere. Nu am câştigat un leu din scris sau din făcut filme. Am investit bani, dar am investit pentru „on the long run”, pentru viitor. Acum un an şi jumătate mi-am dat seama că vreau să fac un film. Făcusem „Fata care mănâncă pizza”, dar care nu e un film, e tot un experiment şi o pastişă după John Smith. Îl făcusem pentru că eram obligat, aveam o temă pentru un final de semestru la facultate, chiar ultimul semestru de la licenţă, semestrul şase. Am avut un curs care se chema, parcă, „Film experimental şi artă-video” şi ne-a pus să facem un film experimental. După proiecţia de final de an, cu toate lucrările studenţilor, unde erau zeci de filme, pentru că fiecare student face 2-3 filme pe semestru, filmul nostru şi cel al colegelor Claudia Cojocariu şi Claudia Negrea – cu Claudia Cojocariu am lucrat şi la „Discordia”, e regizor asistent – au fost cel mai bine receptate, cu toate că noi nu mai pusesem mâna pe o cameră până atunci. Profesorilor le-a plăcut tocmai faptul că aveam o bază teoretică în ceea ce făceam.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (27 iunie – 10 iulie 2016)

-'Pseudokinematikos' scrie despre 'Sieranevada' al lui Cristi Puiu: 'După ce am văzut filmul lui Cristi Puiu mi-am amintit, încă o dată, cât sunt de debile și de crispate filmele românești de ieri, de azi și dintotdeauna când își propun să fie comice și, pe de altă parte, cât de pline de umor (un umor demențial, debordant) reușesc să fie atunci când fundalul este o tematică gravă, serioasă, așa cum se întâmplă în filme de Lucian Pintilie, de Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Dan Pița (pe când ultimii trei nu-și pierduseră încă umorul), de (mai rar) Andrei Blaier, Dinu Tănase, Iosif Demian sau (mai recent) de Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Radu Jude sau Gabriel Achim; cât sunt de patetice, de pueril-doloriste filmele ce se vor „spirituale”, „moralizatoare” și cât de pline de adevăr, de viață sunt cele care nu-și propun să filmeze personaje „morale” surprinse în atitudini pioase, triumfaliste, cu mesaj didactic, apăsat pilduitor etc.; cât de norocoși, în fine, sunt unii actori atunci când întâlnesc un regizor de film ca Puiu care chiar poate să-i scoată din emploi sau să le ofere partituri de care – până  la întâlnirea cu el – nu prea avuseseră parte. Ce bine că există un regizor ca Puiu ce încă face astfel de filme-mărturie, demonstrând că – orice s-ar spune – în România, sergiunicolaescomania etc. nu a învins de tot!...' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (20 – 26 iunie 2016)

-Am început și eu Love 3D de vreo 3 ori și l-am abandonat. Sper ca vreodată să îl văd integral. Nu știu de ce zice lumea că nu e porn movie, mai ales criticii, este evident că este și porn, alături de alte genuri. Iată ce spune pe CeFilmeVăd Marius Oliviu: „Țintind din motive financiare zona cinema-ului 3D, Gaspar Noé își poziționează din considerente de marketing Love (2015) în genul porn, deși chiar locul lansării (Festivalul de la Cannes, unde a fost prezentat în afara competiției) contrazice această încadrare de gen. Nu pentru că filmul n-ar conține scene explicite de sex ci pentru că dincolo de acestea, melodrama sexuală pe care o propune Noé, chiar dacă se prezintă ca o experiență senzorială, este mai mult decât atât, iar scenele de sexualitate inserate în film au atât un punct de plecare (melancolia iubirilor pierdute) cât și o destinație (scenele sunt majoritar onirice sau flash-back-uri).” (mai mult…)

Trois souvenirs de ma jeunesse (2015) – Trei amintiri din tinerețe

Trois souvenirs de ma jeunesse (2015) - Trei amintiri din tinerețe Regia: Arnaud Desplechin Scenariul: Arnaud Desplechin, Julie Peyr, Nicolas Sadaa Distributia: Mathieu Amalric, Quentin Dolmaire, Lou Roy-Lecollinet, Elyot Milstein, Pierre Andrau Filmul acesta nu-ti poate fi cu usurinta pe plac. Abia dupa vizionare, realizezi cat de frumos si dureros este spusa aceasta poveste … o repetabila devenire in viata , dupa acumularea unor experiente … atat de repetabile … (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (13 – 19 iunie 2016)

-Despre filmul Frida (2002), scrie LazOrtansa pe CeFilmeVad: ”Filmul povestește mai mult despre relația ei cu Rivera, de două ori soțul său; în ciuda suferințelor sufletești pe care și le provoacă reciproc, ei consideră că întâlnirea lor a fost providențială! Născută în 1906, Frida Kahlo suferă (de copil) de poliomelită, care duce la atrofierea piciorului drept. În liceu, în urma unui grav accident de autobus, este printre supraviețuitori și se va strădui să-și depășească limitele fizice, mai ales că de-acum trebuie să poarte corsete din gips care să-i susțină coloana vertebrală. Acest accident marchează o turnură în viața ei și o va obliga într-un fel să se ocupe de pictură. Se va căsători cu pictorul mural Rivera, în mare vogă, care îi netezește intrarea în lumea boemă. Va avea mai multe avorturi spontane, pneumonie, alergie și o amputație la picior, starea ei deteriorându-se iremediabil.” (mai mult…)

Împărăteasa roșie. Viața și aventurile Anei Pauker (2016)

Împărăteasa roșie. Viața și aventurile Anei Pauker (2016) Regia: Radu Gabrea Scenariul:  Radu Gabrea si Magdalena Schubert Imaginea: Alexandru Macarie Mixajul: Mihai Orasanu si Ioan Bain Coloana sonora: Cristian Tarnovetchi Montajul si coordonatorul post productie: Melania Oproiu Echipa de filmare: regizor secund Florina Petrescu, imagine: Ion Dobre, scenografie: Madalina Marinescu, costume: Svetlana Mihailescu si coordonator productie Theodor Popescu. Scuzata sa-mi fie indrazneala, dar vreau sa reproduc aici, invitatia sosita zilele trecute, prin care Radu Gabrea isi pofteste publicul la premiera de gala a noului sau film documentar. Fac acest lucru, pentru ca autorul invitatiei a reusit in cateva cuvinte succinte sa comunice esenta intentiei demersului sau cinematografic, in totala concordanta cu crezul sau artistic in privinta filmului documentar. Respectiv … documentarul se bazeaza pe documente! Adevarul vorbeste din documentele atent analizate! Insa de multe ori, documentele rastoarna adevarurile fabricate ale istoriei. Si redescoperirea/ reconsiderarea unor adevaruri este emotionanta. O eliberare si vindecare a mintilor inoculate decenii la rand de virusi si microbi propagandistici. Un film documentar de o astfel de factura istorica, te instruieste si te curata de zaturile depuse strat cu strat, de decenii de istorie fabricata. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (6 – 12 iunie 2016)

-LazOrtansa scrie pe CeFilmeVad despre încercarea lui Michel Gondry de a ecraniza cumva capodopera lui Boris Vian, ”L’ecume des Jours”: ”Michel Gondry a făcut apel la animație, ca efect estetic (de exemplu, în prezentarea platourilor cu preparatele insolite ale lui Nicolas), dar și ca sursă de inspirație (pentru reconstituirea dansului pe jazz „biglemoi” termen folosit în carte de Vian). Ideea forte a lui Gondry este de a face din orice substanță, aliment, mașină personalizată, până la celebrul „pianococktail” un personaj însuflețit! „Spuma Zilelor” din ultima producție este totuși o reușită (adorabil apartamentul lui Colin, loc cheie al filmului: este atemporal, o mixtură de vintage și modernitate!)” (mai mult…)