Filme

Prin blogosfera cinefilă (15 – 21 august 2016)

-Ca de obicei, informații și recenzii despre filme clasice, cult, interesante apar pe CeFilmeVad. În această săptămână, mi-a atras atenția recenzia filmului Born to Be Blue (2015), aparținând Cristinei Sichet: ”Ethan Hawke dă viață pe ecran legendei jazz-ului Chet Baker, a cărui existență tumultoasă este recreată cu spirit și vervă. In 1950, Baker a fost unul dintre cei mai renumiți trompetiști din lume, contemporan cu Miles Davis și Dizzy Gillespie, atât ca pionier al scenei de jazz a Coastei de Vest, cât și ca simbol al tânărului nonconformist, un fel de James Dean al muzicii. Prin anii 60, el și-a dus cariera și viața personală în ruină din cauza îndelungatei perioade de dependență de heroină. În inovatorul său film anti-biografic, regizorul Robert Budreau reușește să aducă de la zero viața lui Baker, dintr-un moment cheie, undeva pe la mijlocul anilor 60, în plin declin al carierei sale, când, cu dinții sparți de un traficant de droguri, luptă din greu să-și reorganizeze o revenire pe scena muzicală.” (more…)

Pete’s Dragon (2016) – Pete și dragonul

Pete's Dragon (2016) Regia: David Lowery Distribuția: Bryce Dallas Howard, Robert Redford, Oakes Fegley 2016 se dovedeste a fi anul in care Studiourile Disney se reinventeaza, renunta la originalitatea povestilor si incearca  sa ofere o viata noua unor succese mai vechi. Dupa aventurile lui Mowgli in universul animat CGI din "Cartea Junglei", e randul lui Pete si Elliot  din "Pete's Dragon" sa faca pasul de la animatia lansata in 1977, la semi-realitatea virtuala. Regizorul si co-scenaristul David Lowery ia provocarea in serios si, impreuna cu Toby Halbrooks si Malcolm Marmorstein, crează straie noi povestii, abandonand ideea de musical, translatand actiunea din satul de pescari original, in oraselul ascuns in creierul muntilor, inconjurat de paduri salbatice si greu accesibile omului. Gratie tehnologiei Elliot, dragonul nu mai prinde viata din creion si cerneala,  este acum o creatura complet digitalizata, cu o superba si pufoasa blana verde si cu capacitate de camuflare ce va face mult mai palpitanta si ingenioasa interactiunea cu el, spre deliciul celor mici. Ingredientul care, insa, s-a pastrat in ambele creatii este insusi motorasul care le anima - credinta in supranaturalul ce ne inconjoara. (more…)

Prin blogosfera cinefilă (8 – 14 august 2016)

-Filmul care este tot mai lăudat în blogosferă în această perioadă este Suicide Squad. Din fericire, atât noi, cât și cei pe care îi citim de obicei arată adevăratele defecte ale acestui film, care nu este mai mult decât unul mediu. Iată trei astfel de păreri, prima dintre acestea aparținând lui Dan Becerescu: ”Cast-ul functioneaza bine cu un plus pentru Margot Robbie care face din Harley Quinn punctul de atractie numarul 1 al filmului. Stiu, feministele vor sari in sus - pantalonii sunt prea mulati si prea scurti - dar Margot Robbie nu vinde doar sex, vinde sex cu atitudine. Live with it! Leto ca Joker e bun si el, dar nu e Heath. Nici partitura nu e la acelasi nivel - cantitativ si calitativ deopotriva. Ayer s-a dus pe o imagine prea intunecata - uneori nu vezi bine ce & cum pe ecran (sau iarasi cei de la Grand Cinema nu sunt in stare sa ofere conditii optime de vizionare), iar coloana sonora... E plina de lucruri faine, dar exact ca si SS-ul luat in ansamblu, e extra-aglomerata si cauta cu disperare sa se asigure ca o sa-ti placa, adicatelea nu risca nicaieri cu ceva necunoscut si da volumul prea tare.” (more…)

Prin blogosfera cinefilă (1 – 7 august 2016)

-LazOrtansa scrie pe CeFilmeVad despre un film clasic cu Peter O`Toole, Man de la Mancha: ”În film sunt două povești în ramă: scriitorul spaniol Miguel de Cervantes, băgat în pușcărie de către Inchiziție pentru ofensă adusă guvernului spaniol și povestea nobilului Alonso Quijana, pornit în lume sub pseudonimul de Don Quijote. Este o ecranizare a spectacolului muzical cu același nume,jucat pe Broadway, de Dale Wasserman, inspirat atât din romanul “Don Quijote” de Miguel Cervantes cât și din viața acestuia din urmă. Cu un casting impecabil: un Peter O`Toole însuflețit, intrat de minune în pielea personajului, Sophia Loren, încă foarte nurlie și vulcanică; cu muzică frumoasă; cu imaginile lui Giuseppe Rotunno, operatorul care a lucrat la multe din filmele lui Fellini și Visconti povestea nu are, totuși, happy-end.” (more…)

Suicide Squad (2016) – Brigada sinucigașilor

Suicide Squad (2016) - Brigada sinucigașilor Regia: David Ayer Distribuția: Will Smith, Jared Leto, Margot Robbie, Viola Davis In avalansa de Batmani, Supermani, Ironmani si Avengersi care au descins, in ultimii ani, din revistele de benzi desenate direct pe marile ecrane, David Ayer si al sau “Suicide Squad” isi face debutul, timid, in aceasta vara, incercand prin abordarea putin diferita si samburele de originalitate sa-si cucereasca spectatorii si dreptul la o continuare. La prima vedere, realizatorii si-au propus sa convinga publicul ca universul DC Comics este mai complex si mai ofertant decat pare, ca merita timp, atentie si implicare, ca este o sursa inepuizabila de povesti ce trebuie explorate si traite la intensitate maxima. (more…)

Prin blogosfera cinefilă (25 – 31 iulie 2016)

-”The People vs. Larry Flynt” (1996) este un film la fel de controversat precum viața personajului pe care îl are în vedere. Despre el, scrie Lazortansa pe CeFilmeVad: ”Nu, acest film nu este prea interesat de pornografie,ci de mesajul pe care vrea să îl transmită,chiar dacă ne prezintă ascensiunea ,măreția și decăderea fizică și psihică (moartea prematură a soției,supramediatizarea,depresia,drogurile,crizele de nebunie,paralizia ) a lui Flynt,sau,poate ,chiar de aceea,anduranța sa la ,,mizeriile” care i se înscenează este legendară. Dar punctul forte al filmului rămâne interpretarea unică a personajului Larry Flynt pe care ne-o oferă Woody Harrelson,cred că este cel mai bun rol al său de până acum.Un personaj provocator,sfidător și tulburător,care rămâne cu capul pe umeri,apărându-și revista și,,prințipurile”. (more…)

The Big Short (2015) – Brokerii apocalipsei

The Big Short (2015) Regia: Adam McKay Distribuția: Christian Bale, Steve Carell, Ryan Gosling, Brad Pitt The Big Short a făcut senzație pe la începutul anului, atunci când s-au anunțat nominalizările pentru Premiile Oscar 2016. Parcă venit de nicăieri, mai ales că filmul este un produs tipic de cultură americană, a surprins până la urmă lumea prin povestea sa și prin interpretările de senzație ale celor trei actori principali. Rezultatul a fost bunicel spre bun, filmul strângând cinci nominalizări la premiile americane (printre care cel mai bun film și cel mai bun actor în rol secundar-Christian Bale), dar primind un singur premiu, cel pentru cel mai bun scenariu adaptat - Charles Randolph și Adam McKay. (more…)

Prin blogosfera cinefilă (18 – 24 iulie 2016)

-Cristi Mărculescu găsește 7 motive pentru a evita noul Ghostbusters: ”Melissa McCarthy. Există o idee foarte greșită că oamenii grași au umor. Fals. Unii au, unii nu au. E dreptul lor să aibă sau nu umor, dar mai există și cateoria de osînzoși și osânzoase cu zero umor care se sparg în figuri că vai cât de amuzanți sunt ei. Când nu sunt deloc amuzanți. Acilea se încadrează Melissa, care ar trebui să să cace în chiuvetă în toate filmele de comedie în care joacă pentru că alte glumițe și năzdrăvănii măcar vag ilare nu i-au ieșit de la Bridesmaids încoace.” (more…)

Prin blogosfera cinefilă (11 – 17 iulie 2016)

-Un interviu foarte interesant cu Ion Indolean (tânăr critic de film român, acum aflat la primul lungmetraj în calitate de regizor) luat de un alt tânăr critic de film român, Ionut Mareș. Totul pe ZiarulMetropolis.ro: ”Întâlnirea cu Marius a fost pentru mine o binecuvântare, pentru că mi-am dat seama că a scrie despre cinema nu e îndeajuns pentru mine şi că mi-ar plăcea să fac film. Tot ce am făcut până acum, de 4-5 ani de când sunt la facultate, am făcut din plăcere. Nu am câştigat un leu din scris sau din făcut filme. Am investit bani, dar am investit pentru „on the long run”, pentru viitor. Acum un an şi jumătate mi-am dat seama că vreau să fac un film. Făcusem „Fata care mănâncă pizza”, dar care nu e un film, e tot un experiment şi o pastişă după John Smith. Îl făcusem pentru că eram obligat, aveam o temă pentru un final de semestru la facultate, chiar ultimul semestru de la licenţă, semestrul şase. Am avut un curs care se chema, parcă, „Film experimental şi artă-video” şi ne-a pus să facem un film experimental. După proiecţia de final de an, cu toate lucrările studenţilor, unde erau zeci de filme, pentru că fiecare student face 2-3 filme pe semestru, filmul nostru şi cel al colegelor Claudia Cojocariu şi Claudia Negrea – cu Claudia Cojocariu am lucrat şi la „Discordia”, e regizor asistent – au fost cel mai bine receptate, cu toate că noi nu mai pusesem mâna pe o cameră până atunci. Profesorilor le-a plăcut tocmai faptul că aveam o bază teoretică în ceea ce făceam.” (more…)

Prin blogosfera cinefilă (27 iunie – 10 iulie 2016)

-'Pseudokinematikos' scrie despre 'Sieranevada' al lui Cristi Puiu: 'După ce am văzut filmul lui Cristi Puiu mi-am amintit, încă o dată, cât sunt de debile și de crispate filmele românești de ieri, de azi și dintotdeauna când își propun să fie comice și, pe de altă parte, cât de pline de umor (un umor demențial, debordant) reușesc să fie atunci când fundalul este o tematică gravă, serioasă, așa cum se întâmplă în filme de Lucian Pintilie, de Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Dan Pița (pe când ultimii trei nu-și pierduseră încă umorul), de (mai rar) Andrei Blaier, Dinu Tănase, Iosif Demian sau (mai recent) de Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Radu Jude sau Gabriel Achim; cât sunt de patetice, de pueril-doloriste filmele ce se vor „spirituale”, „moralizatoare” și cât de pline de adevăr, de viață sunt cele care nu-și propun să filmeze personaje „morale” surprinse în atitudini pioase, triumfaliste, cu mesaj didactic, apăsat pilduitor etc.; cât de norocoși, în fine, sunt unii actori atunci când întâlnesc un regizor de film ca Puiu care chiar poate să-i scoată din emploi sau să le ofere partituri de care – până  la întâlnirea cu el – nu prea avuseseră parte. Ce bine că există un regizor ca Puiu ce încă face astfel de filme-mărturie, demonstrând că – orice s-ar spune – în România, sergiunicolaescomania etc. nu a învins de tot!...' (more…)