Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Kapitalism – Reteta noastra secreta (2010)

Articol publicat de Delia pe 15 Aprilie 2010
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.3/10 (6 votes cast)
Kapitalism – Reteta noastra secreta (2010)
Regia: Alexandru Solomon
Cu : Dan Voiculescu, Ioan Niculae, George Copos, George Padure, Dan Diaconescu, Dinu Patriciu, George Becali

Un film pe care merita sa va grabiti sa il vizionati, el va fi pe ecrane din 23 aprilie a.c. Atata timp cat reusim sa ne pastram luciditatea, bunul simt, puterea de a separa valorile de non valori, hotia – de cinste, adevarul – de minciuna, atata timp cat ne revolta grobianismul, cinismul, vulgaritatea, topenia, marlanismul si mai presus de toate, atat timp cat ne pastram simtul umorului si al ridicolului, vom putea continua sa respiram,  sa traim in Romania si sa speram ca intr-o zi, daca nu noi, macar copiii nostri vor ajunge sa traiasca in Romania!

Pentru ca acest film ne prezinta o lume noua, a „kapitalismului” romanesc, construita in ultimii douazeci de ani, cu „armele secrete” ale unor personaje din lumea politico/economica de varf, euro-multimilionari selectionati emblematic si lasati sa evolueze nestingheriti in imensul acvariu al tarii, trecand de la stadiul de rechini, la cel de balene imbuibate si ajungand in final la ipostaza de caracatite ale caror ventuze dispuse pe nenumarate brate acaparatoare se lipesc lacome si sug fiecare resursa imaginabila si inimaginabila a Romaniei (lectia cinica predata de profesorul Dinu Patriciu).

Iata cum ne motiveaza regizorul Alexandru Slomon alegerea titlului acestui film:
« Kapitalism – de ce l-am scris cu K
Lucrarea lui Marx se scrie în original cu litera K.
Tot cu K încep în rusa cuvintele Komsomol, Kommunist si KGB.
Kakania era denumirea metaforica a batrânului Imperiu austro-ungar (k und k = adica kaiserlich und koniglich, chesaro-craiesc), data de scriitorul Robert Musil unei societati putrede si birocratice.
Kapitalismul românesc e o combinatie kakanie a tuturor acestor ingrediente.”

Kapitalism - Reteta noastra secreta

Asa cum am remarcat si in precedentul sau film „Razboi pe calea undelor”, Alexandru Solomon este adeptul unei conceptii geometrice si al simetriei in tehnica de constructie a demersului sau cinematografic. Astfel, in „Kapitalism…”, el leaga si expliciteaza actiunea, apeland – cu simt lubric, atat la introducerea unor secvente luminoase si pure care prezinta jocul inocent al copiilor sai, printre piese de lego, dar si la introducerea unor secvente de animatie, care vin sa sublinieze cu tuse de umor, personajele si situatiile prezentate. Aceste laitmotive simetrizeaza ciclic actiunea filmului, asa cum de altfel o face in mod inteligent si plasarea in jurul reprezentantilor „kapitalismului” a unei serii de OGLINZI, in timp ce acestia – asezati confortabil la birourile lor, in mediul casnic sau de afaceri – isi deapana amintirile, gandurile, implinirile si dorintele. Oglinzi in care se rasfrang in lateral, adevarurile pe care trebuie sa le vedem si sa le intelegem, pentru ca macar acum – dupa douazeci de ani, sa aflam, sa reaflam, sa intelegem si sa analizam.

Iar marea „gaselnita” a regizorului, inedita si plina de umorul caracteristic al lui Alecu Solomon este evocarea – introducerea pe firul filmului, a „fantomei” lui Nicolae Ceausescu, scos de pe scena Romaniei chiar de catre aceia care l-au slujit si care mai apoi au devenit marii „kapitalisti” in urmatoarele doua decenii. Si iata cum explica Alexandru Solomon, in mapa de presa pusa la dispozitia publicului, aceasta „motivatie regizorala” a sa:

„Asa cum Mark Twain si-a trimis “Un yankeu la curtea regelui Arthur” proiectându-l cu cu o mie de ani în urma, l-am parasutat pe Ceausescu într-o minunata lume noua, la 20 de ani dupa moartea sa. Ambele personaje cunosc lucruri pe care “noii lor contemporani” nu le stiu. Yankeul venea din viitor. Musafirul nostru vine din trecut.

Sper ca aceasta “întâmplare” fantastica va provoca publicul sa adopte o perspectiva noua. Uneori e nevoie sa faci un pas înapoi si sa privesti de la o anumita distanta ca sa întelegi ce se petrece chiar sub nasul tau.

Au trecut 20 de ani si pasim într-o noua etapa a istoriei noastre: bazele capitalismului si democratiei – cu limitele si ciudateniile lor locale – au fost asezate, s-a clarificat cine sunt jucatorii importanti din economie si România a devenit parte din Uniunea Europeana.

Oricum, nu mai putem schimba nimic. Nu putem sa luam înapoi 20 de ani. Noua elita – care uneori este cea veche – a devenit o clasa sociala respectabila. Dar societatea viitoare nu poate fi înteleasa decât daca pricepem cine sunt acesti jucatori, cum gândesc ei si de ce actioneaza asa cum o fac. Este exact momentul în care trebuie sa raspunda acestor întrebari.

Si cred ca si Europa ar trebui sa stie ceva despre ei. Miliardarii români îsi extind acum afacerile în strainatate. Acum, dupa ce tarile din Europa de Est au fost admise în Uniune, s-ar putea ca reteta noastra de Kapitalism sa prinda si prin alte parti. »

Marele merit al regizorului este ca intr-o maniera inteligenta, isi lasa personajele sa evolueze liber, nu ii controleaza, nu le impune un parcurs strict, nu ii provoaca cu intrebari deranjante sau cu opinii sau concluzii personale, iar acestia se simt precum pestii in acvariile pe care – cu obstinatie, fiecare le are in dotarea propriilor palate, apartamente, birouri. (O fi o chestie de mare bon-ton treaba asta cu acvariile ?).

Astfel incat, Dan Diaconescu, cu un cinism rece declara ca « in primii ani dupa revolutie securistii au fost repudiati, apoi au fost apreciati », ca « toti regreta ca nu au furat si se zgarie pe ochi », ca « revoltatii au plecat din tara, au ramas resemnatii si aceia care nu au bani nici de drum macar » si ne mai spune imbecil ca « daca Ceausescu facea talk-show-uri, nu cadea » ; Dinu Patriciu – cu  cinism si perfidie isi deseneaza lectia de viata si personajele din regnul animal cu care s-a identificat de-a lungul anilor : rechinul, balena si caracatita si spune « m-am distrat si mi-a placut », caci nu-i asa ? « Capitalismul e imoral pentru mentalitatea comuna » ; Dan Voiculescu isi expune cu mult cinism megaloman, portretele supradimensionate deasupra birourilor sale, punand bazele unei galerii de familie (precum dinastiile regilor Frantei – dixit Alexandru Solomn) ; George Padure si-a dori « sa stea in Belgia pentru ca in Romania e balcanism, un coctail balcanic » ; Copos declara ca « dupa 1990 era pregatit solid in strainatate, dupa zece ani de economie de piata, educat si vorbitor de limbi straine », iar Gigi Becali, acest fiu de cioban ajuns  « Isus in arest, pe cand Barnaba e liber » ne conduce mandru pe urma lui, prin cladirea, culoarele si salile Parlamentului European, calcand tantos si teapan, incorsetat in toale de firma, dar trist de stingher si debusolat printre bancile salii de sedinte (pe care insa o frecventeaza foarte rar si fara niciun folos pentru tara).

Kapitalism

32% din PIBul Romaniei este reprezentat de averile acestor miliardari (care isi impart tara in halcii si felii, precum un tort aniversar in cinstea lor), in schimb Romania este pe locul 110in lume in ceeace priveste DRUMURILE, undeva langa Tanzania si Zambia.

« Banchetul e pe sfarsite, locurile sunt ocupate, reteta e greu de digerat, dar CINE PLATESTE NOTA », iata cateva cuvinte la care trebuie sa reflectam serios!

« Razboi pe calea undelor » a fost un film despre RADIO, « Kapitalism,  reteta noastra secreta » este un film despre TELEVIZIUNE – si in acest sens este memorabila imaginea din sala restaurantului, unde la mese, ocupandu-si locurile « binemeritate », manechinele au asezate in locul capetelor, monitoare din care ne privesc si ne vorbesc personajele filmului si ale vietii noastre din 1990 si pana azi… si pana cand ! « CINE PLATESTE NOTA ? »

O apreciere deosebita pentru muzica originala a filmului, compusa de catre Mircea Florian, o ipostaza in care a activat constant de-a lungul anilor. In completare: Extrase din articolele lui Alexandru Solomon din ziarul “Adevarul”:

  • Lucrul la un film de acest tip e un razboi de uzura. Pierde cine se plictiseste sau cine se îndoieste. În decurs de vreo doi ani, dupa mii de telefoane si zile de asteptare, m-am întâlnit cu o serie de oameni.Iata lista celor care m-au refuzat direct sau pur si simplu nu mi-au mai raspuns: Ioan Micula, Catarama, Bobby Paunescu, Columbeanu, Niro, Misu Negritoiu, Bogdan Baltazar, Tofan, generalul Stanculescu, Sever Muresan, Codin Maticiuc, Dan Ioan Popescu, Nicolae Badea. Tender, Dascalu si Popoviciu m-au refuzat prin telefon; cu Tiriac, Adamescu si Sîrbu n-am reusit sa stabilesc nimic. Vântu a râs si mi-a zis ca nu e pregatit.
  • În aprilie 2009 am început sa filmam si am continuat pâna prin iulie. Filmam câte doua, maximum trei zile pe saptamâna, numai câteva ore pe zi. Uneori asteptam cu echipa la poarta si plecam fara sa ne fi putut întâlni cu respectivul. Colac peste pupaza, în vara a aparut filmul lui Michael Moore, „Capitalism – a Love Story”. Stiam ca lumea va face comparatii, ca titlul e asemanator, ca nu ne prinde bine…Acum filmul e în laborator. Între timp, criza a rearanjat topul miliardarilor; sunt multumit însa ca doi dintre primii trei sunt în film. Uniunea Europeana continua sa ne certe periodic pentru ca nu suntem capabili sa stopam coruptia. Dar am terminat filmul si dupa 23 aprilie va astept la cinema.”
  • Timp de câteva luni, am cautat un mic întreprinzator, cineva care sa îmi poata descrie Kapitalismul românesc de la extremitatea cealalta. Vedeam în proprietarul magazinului de bloc contrastul de care aveam nevoie. Pentru ca acolo jos, la parter, coruptia face viata imposibila, acolo e greu sa faci banul. Am primit refuz dupa refuz: oamenilor le era frica de controale, de du?mania furnizorilor, de invidia vecinilor. O singura femeie a avut curajul sa vorbeasca si sa ne lase sa filmam câteva zile în micul ei magazin. N-a mai intrat în montaj pentru ca – în cele din urma – filmul s-a concentrat pe cei mari. Dar îi port recunostinta.
  • Sa filmezi milionari ar putea constitui un gen documentar aparte, cu grad ridicat de pericol, cum sunt filmarile în cosmos sau cele cu ursi grizzly. Când m-am apucat de „Kapitalism– reteta noastra secreta”, banuiam ca va fi greu, dar nu stiam exact la ce m-am înhamat. (…) În 6 mai a fost prima zi de filmare. Primul care ne-a primit a fost Ioan Niculae. Asta a constituit o experienta naucitoare. L-am însotit de dimineata pâna seara, mai întâi la Zimnicea, unde construia o fabrica de bioetanol, apoi cu iahtul lui pe Dunare spre combinatul chimic de la Turnu Magurele.
  • Una din cele mai anevoioase relatii am avut-o cu Gigi Becali. Am încercat de câteva ori sa îi explic la telefon ce fac, dar convorbirile noastre durau maximum 50 de secunde pe ceas si se terminau în coada de peste („veniti mâine la Palat” – îmi spunea interlocutorul meu – fara sa adauge vreo ora; pentru cine nu stie – Palatul este resedinta de lucru a dlui Becali de lânga Piata Victoriei). Am constatat în scurta vreme ca îmi lipseste vocabularul ca sa ma fac înteles. Îmi doream ca omul sa apara în „Kapitalism…” pentru ca „reteta de succes Becali” e diferita de a celorlalti magnati români. Si, pe de alta parte, pentru cine urmareste chiar si cu coada ochiului presa româneasca, spectacolul Becali e imprevizibil si savuros. Cred ca orice documentarist si-a dorit sa se transforme într-o musca dotata cu o camera video – iar Becali e tipul de personaj pe peretele caruia ai vrea sa fii o astfel de musca. Desigur, riscul de a fi strivit e mare (dupa cum se va vedea mai jos) dar tentatia ramâne. Îmi amintesc cum am vorbit la telefon când Becali era la Monaco, în vacanta, si cât mi-as fi dorit sa fiu si eu acolo cu echipa. N-a fost sa fie, dar ni s-a permis sa îl însotim în prima lui zi de europarlamentar.

Si tot in completare, extrase din Mapa de prezentare, privind notele biografice ale personajelor prezentate de Alexandru Solomon in exemplarul sau film „Kapitalism – reteta noastra secreta

Gigi Becali

Gigi Becali s-a nascut la data de 25 iunie 1958, în satul Zagna (judetul Braila) într-o familie de origine aromâna.
Dupa evenimentele din 1989, Becali s-a lansat în afaceri, în prezent fiind pozitionat foarte sus în topul celor mai bogati români. Este presedinte al Consiliului de Administratie al F.C.Steaua S.A. Bucuresti, actionar majoritar la F.C. Steaua S.A. Bucuresti, la Avicola Iasisi la Uzina Mecanica Dragasani.
Pe 7 iunie 2009, Gigi Becali a fost ales în Parlamentul European, candidând pe listele Partidului România Mare. De asemenea, Becali este presedintele Partidului Noua Generatie.

George Copos

George Copos s-a nascut la data de 27 martie 1953, în satul Tâsnad (judetul Satu Mare).
În 1990 a înfiintat ANA Holding. Pâna în prezent, el este actionar majoritar si Presedinte al Consiliului de Administratie al societatilor apartinând Holdingului ANA. Grupul condus de George Copos cuprinde firme din mai multe domenii de activitate: turism, panificatie, electricitate, etc. Pe lânga ANA Holding, George Copos este si proprietarul clubului de fotbal FC Rapid Bucuresti. Copos a fost vice-premier în guvernul Tariceanu în 2005.

Dan Diaconescu

Dan Diaconescu s-a nascut la 9 decembrie 1967 la Caracal in Judetul Olt. Desi a absolvit Facultatea de Mecanica, a ales sa profeseze în domeniul jurnalismului.
A fost sef de sectie la ziarul “Curierul National”, director general la “Jurnalul National”, director la “Cotidianul“, realizator de programe la Tele 7 Abc si director al cotidianului “Oglinda“.
În 2001, a înfiintat postul de televiziune OTV, care a intrat oficial în emisie pe 9 septembrie.

Ioan Niculae

În ultimul an, Ioan Niculae a urcat pe locul 2 în clasamentul miliardarilor români, realizat de revista Forbes. Majoritatea afacerilor sale sunt în domeniul agriculturii si industriei chimice.
Mai are activitati în asigurari si a fost patronul unor fabrici de tutun. Înainte de 1989 a lucrat în comert exterior.
Niculae detine grupul InterAgro si administreaza în jur de 50.000 de hectare de teren agricol, fiind unul dintre cei mai mari cultivatori de cereale din România. Combinatele de la Turnu Magurele, Savinesti si Bacau, fabrica de bio-etanol de la Zimnicea, sunt câteva din fabricile grupului Interagro. Niculae este si patronul echipei de fotbal Astra Ploiesti.

Dinu Patriciu

Dinu Patriciu, s-a nascut la data de 3 august 1950, în familia unui cunoscut petrolist din perioada interbelica. A absolvit Institutul de Arhitectura “Ion Mincu” din Bucuresti în anul 1975.
Dupa absolvirea facultatii, a fost repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectari al Ministerului Comertului Exterior. În anii 80, a lucrat în Emiratele Arabe Unite.
În februarie 1990, Patriciu a înfiintat SC Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A., despre care se spune ca a fost prima firma privata înfiintata în România postcomunista. Dinu Patriciu a intrat ulterior în afaceri cu petrol, numele sau fiind asociat pentru prima data cu acest domeniu în octombrie 1995. În anul 1998, Dinu Patriciu a achizitionat compania Rompetrol, care avea sa-l propulseze ca unul dintre cei mai importanti jucatori de pe piata energetica a României. De asemenea, în prezent, Dinu Patriciu detine si pachetul majoritar de actiuni de la grupul de presa “Adevarul”. Dinu Patriciu ocupa locul 1 în clasamentul miliardarilor
români.

George Padure

George Padure s-a nascut pe 25 aprilie 1954, la Constanta. În anii ’80 a parasit România si s-a stabilit la Anvers, în Belgia. Dupa revolutia din 1989, s-a întors în tara si cu ajutorul unui asociat belgian, a deschis firma GEPA.
În 1996, a candidat ca independent la Primaria Sectorului 1 si a câstigat un mandat. Lucrurile mai putin cunoscute despre Padure sunt ca, dupa ce a plecat din tara, acesta a mai fost si chelner pe vapor, spalator de masini, vânzator de casetofoane în Portul Anvers si intermediar pentru turneele din Belgia ale echipelor de fotbal românesti.
În prezent, George Padure s-a “retras” în domeniul afacerilor imobiliare si detine în continuare magazinul de mobila GEPA.

Dan Voiculescu

Dan Voiculescu s-a nascut pe 25 septembrie 1946, la Bucuresti. Înainte de 1989, a lucrat în domeniul comertului exterior, la Vitrocim, dupa care a condos firma Crescent, o firma mixta româno-cipriota.

Dupa 1990 a înfiintat Holdingul Grivco, cea mai cunoscuta companie a grupului de firme fiind trustul media Intact. Începând cu anul 2001 s-a retras oficial din afaceri, lasând administrarea trustului Intact în seama fiicelor sale. Voiculescu a încercat sa-si promoveze imaginea publica, scriind un blog si publicând jurnale online, fara legaturi cu Trustul Intact. Dan Voiculescu este presedintele-fondator al Partidului Conservator.

Nota: 10/10


« »

2 Raspunsuri la “Kapitalism – Reteta noastra secreta (2010)”

  1. […] a iesit in aceasta saptamana pe ecranele romanesti. Delia Marc l-a vazut in avanpremiera si a scris o cronica detaliata si inspirata insotita de fise documentare ale principalilor ‘eroi’. Multe nu […]

  2. […] vazut acest film la prima lui proiectie in luna aprilie si mi-am prezentat impresiile pe acest blog dupa vizionare (va invit sa citit/recititi aceasta cronicuta, ca si pe aceea a colegului Dan), dar […]

Parerea voastra

Ultimul vostru articol









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium