Filme europene

Când amintirile ne schimbă: The Sense of an Ending (2017)

The Sense of an Ending (2017) Regia: Ritesh Batra Distribuția: Jim Broadbent, Charlotte Rampling, Harriet Walter "The Sense of an Ending" este un film destul de solicitant. Publicul ţintă este cel de vârstă matură (şi +), cei care au în suflete şi minţi suficiente amintiri care au avut timp să fie uitate sau îngropate intenţionat. De asemenea, el necesită o anumită răbdare, căci personajele sale, la fel precum cei mai mulţi oameni din viaţa 'reală', nu se dezvăluie imediat şi nu sunt nici exuberanţi, nici foarte empatici. Este nevoie de timp pentru a descoperi motivaţiile umane ale multora dintre noi, este nevoie de timp cinematografic pentru a descoperi personaje ca cel al lui Tony Webster, proprietarul cvasi-pensionar al unui mic magazin de aparate de fotografiat vechi din Londra, care odinioară aspira să devină poet. Dar atunci când investim timpul şi efortul, în cinematografie ca şi în viaţă, putem fi cu nesaţ răsplătiţi. (mai mult…)

Marea nostalgie: La Grande Vadrouille (1966)

La Grande Vadrouille (1966) - Marea hoinăreală Regia: Gérard Oury Distribuția: Bourvil, Louis de Funès, Claudio Brook Comediile îmbătrânesc. Toate lucrurile îmbătrânesc, inclusiv filmele, inclusiv comediile. A vedea după 50 de ani un film la care îmi amintesc că am râs până când am căzut sub scaun este riscant. Experienţa a fost interesantă şi foarte diferită de ce mă aşteptăm. (mai mult…)

Valerian and the City of a Thousand Planets (2017) – Valerian și Orașul celor o mie de planete

Valerian and the City of a Thousand Planets (2017) - Valerian și Orașul celor o mie de planete Regia: Luc Besson Scenariul: Pierre Christin, Jean-Claude Mézières, Luc Besson Distribuţia: Dane DeHaan, Cara Delevingne, Clive Owen, Rihanna, Ethan Hawke, Rutger Hauer Un SF cu Rutger Hauer: Blade Runner. Un film în regia lui Luc Besson în care personajul feminin principal este un model cunoscut: Fifth Element. O producţie 3D în care un ofiţer rău intenţionat din rasa umană distruge habitatul unor extraterești blânzi, spirituali, pigmentaţi albăstrui: Avatar (mai mult…)

Dunkirk (2017)

Dunkirk (2017) Regia și scenariul: Christopher Nolan Distribuţia: Fionn Whitehead, Aneurin Barnard, Tom Hardy, Mark Rylance, Kenneth Branagh, Cillian Murphy, Harry Styles Dunkerque este un oraș din nordul Franţei, în apropierea graniţei cu Belgia și în vecinătatea Regatului Unit. Aici a avut loc retragerea trupelor Aliaţilor, ameninţate de înaintarea celor germane. Ulimul film semnat de Christopher Nolan prezintă această retragere, într-o manieră care ne face pe toţi martorii unui moment de cumpănă din desfășurarea celui de-al Doilea Război Mondial. (mai mult…)

Aloys (2016)

Aloys (2016) Regia: Tobias Nölle Distribuţia: Georg Friedrich, Tilde von Overbeck, Kamil Krejcí Senzaţia care se instalează după ce s-a făcut lumină, iar pe ecran se desfășoară genericul, este aceea de complicitate cu cei prezenţi în sala de cinema. Pentru că aţi fost cu toţii martorii unui spectacol cu artificii (mai ales în ceea ce privește imaginea, scenografia și sunetul) în care personajele au dansat pe o sârmă întinsă de regizorul-scenarist la o înălţime ameţitoare. (mai mult…)

La vingt-cinquième heure (1967) – The 25th Hour

La vingt-cinquième heure (1967) - The 25th Hour Regia: Henri Verneuil Distribuția: Anthony Quinn, Virna Lisi, Grégoire Aslan, Michael Redgrave Doar acum am avut ocazia să văd "La vingt-cinquième heure" (sau "Ora 25" în limba română), un film făcut exact cu 50 de ani în urmă. În 1967, Anthony Quinn se afla la vârful carierei şi a popularităţii sale. Cu trei ani înainte îl adusese pe ecrane pe Alexis Zorba, din 'Zorba Grecul', cel mai memorabil rol al carierei sale. Un an mai târziu avea să fie Leon Alastray în 'Tunurile din San Sebastian' şi după încă un an primarul Bombolini în 'Secretul din Santa Vittoria'. Regizorul era Henri Verneuil, de asemenea aflat aproape de vârful carierei sale. Cartea care a inspirat filmul fusese insă publicată cu aproape două decenii mai devreme, în 1949, în acelaşi an în care Orwell a publicat "1984". Referinţa nu este pur şi simplu o coincidenţă. În timp ce există o diferenţa de faima şi poate şi de calitate literară între cele două cărţi, "Ora 25" scrisă de un exilat român numit Constantin Virgil Gheorghiu, care fugea de regimul comunist care pusese stăpânire pe ţară sa natală, şi capodopera lui Orwell, ambele se ocupă de aceeaşi temă - absurditatea soartei indivizilor singuri zdrobiţi de roţile istoriei. (mai mult…)

On Body and Soul (2017) – Despre trup și suflet

On Body and Soul (2017) Regia și scenariul: Ildikó Enyedi Distribuţia: Alexandra Borbély, Géza Morcsányi, Zoltán Schneider, Ervin Nagy După ce timp de o ora și jumătate te-a convins să te atașezi de personaje și ţi-a deschis treptat, treptat ferestre în lumea lor, autoarea îi oferă protagonistei un ciob de sticlă, o cadă plină cu apă și o melodie de inimă frântă, lăsându-vă și pe ea și pe tine la mila scenariului. „Despre trup și suflet” este un film de dragoste, care nu se pierde în clișee, care nu cade în melodramatic sau ridicol, deși tema aleasă implică toate aceste riscuri. (mai mult…)

Frumos și plictisitor: Voyage of Time: Life’s Journey (2016)

Voyage of Time: Life's Journey (2016) Regia: Terrence Malick Narator: Cate Blanchett Unul dintre filmele anterioare ale lui Terrence Malick, 'Tree of Life' ('Arborele Vieţii'), a inclus un lung segment despre originile Universului. Când am văzut filmul, nu mi-a fost deloc clar cum era această parte legată de restul povestirii - o saga de familie americană care se dezvoltă în jurul unei relaţii complicate tată-fiu. Regizorul Malick a fost atât de îndrăgostit de acea parte încât a decis să renunţe la orice ficţiune în ultimul sau film şi să se concentreze pe povestea cosmologică. Rezultatul este 'Voyage of Time: Life's Journey', care este catalogat ca un documentar, deşi personal mi-e cam greu să-l plasez şi în acea categorie. Documentarele au că scop educarea sau mesaje despre istorie, societate sau natură. Aici, părem a fi mai aproape de poezie sau de artă video sofisticată. Ceea ce contează în cele din urmă nu este însă categoria, ci rezultatul. (mai mult…)

The History of Love (2016) – Povestea iubirii

The History of Love (2016) - Povestea iubirii Regia: Radu Mihăileanu Distribuția: Gemma Arterton, Derek Jacobi, Sophie Nélisse, Elliott Gould Scenariu: Radu Mihăileanu și Marcia Romano, ecranizare după romanul cu același nume de Nicole Krauss Radu Mihăileanu rămâne cineastul meu de suflet! Am vizionat toate filmele lui și nu pot decât să sper că o minune va avea loc și deci, va reuși să regizeze cel puțin un film pe an. Rămân în continuare uimită de capacitatea extraordinară de a îmbina tragicul cu comicul, individualul cu globalitatea, evenimente dintr-o istorie ce mai pică adesea sub vălul ignoranței cu aspecte atât de simple la o primă vedere din viața omului modern. Iar aici nu fac referire doar la ultimul său film, ecranizarea romanului Istoria iubirii de Nicole Krauss, ci la tot parcursul său cinematografic. Train de vie (1998) a dat startul unui apetit ce cu greu a fost apoi satisfăcut, Va, vis et deviens (Trăiește! – 2005) spune totul prin frumusețea titlului din franceză, Le concert (2009) a reprezentat încununarea unei lupte, iar La sources des femmes (2011) nu a făcut decât să confirme candoarea regizorului. Și când credeam că ideile de bază regăsite în cinematografia lui Mihăileanu nu mai puteau fi reinventate, surpriza a venit prin ecranizarea acestei cărți mult apreciate (Istoria iubirii a fost desemnată Cartea anului de Amazon.com și s-a numărat printre cărțile finaliste la Orange Prize, Prix Femina Étranger și Prix Médicis Étranger, fiind recompensată cu William Saroyan Prize for International Literature și Prix du Meilleur Livre Étranger), carte transpusă pe marele ecrane în ipostaza unui basm, a unei lumi fantastice ce-și face loc în marele New York, demonstrându-ne încă o dată că, într-o lume damnată, iubirea supraviețuiește peste mări și țări, sau în fața războaielor mai vechi sau mai noi. (mai mult…)

Argint sângeros: Deep Red (1975)

Deep Red (1975) Regia: Dario Argento Distribuția: David Hemmings, Daria Nicolodi, Gabriele Lavia Cariera lui Dario Argento se întinde acum peste mai bine o jumătate de secol ca autor de scenarii şi regizor de filme de groază. Este considerat maestrul cinematografului italian al genului, care poartă şi numele de "giallo" (galben - culoarea hârtiei ieftine pe care era imprimată cândva literatură populară de ficţiune), combinând elementele de groază cu supranatural (magie, vrăjitorie). Lipsa aproape totală a limitelor sale în a aduce violenţa pe ecran i-a câştigat critici şi a condus la evitarea vizionării de către cei cu inimi mai slabe, dar stilul şi coerenţa meşteşugului face ca filmele lui să merite întotdeauna să fie vizionate de cei care acceptă 'horror' ca pe un gen de divertisment. Este de destul de multă vreme în industrie pentru a fi fost contemporan cu Fellini, care i-a apreciat munca şi cu care a împărtăşit operatori, decoruri şi chiar teme. Spectatorii vor găsi în "Profondo Rosso" (sau 'Deep Red', cum este cunoscut titlul în versiunea în limba engleză) multe subiecte, tehnici sau simboluri folosite de recentele filme ale genului, dar nu trebuie să uităm că acest film a fost făcut acum 42 de ani. Îl putem considera pe Dario Argento ca pe un intermediar între Hitchcock şi creatorii filmelor moderne de groază. (mai mult…)