Filme europene

The History of Love (2016) – Povestea iubirii

The History of Love (2016) - Povestea iubirii Regia: Radu Mihăileanu Distribuția: Gemma Arterton, Derek Jacobi, Sophie Nélisse, Elliott Gould Scenariu: Radu Mihăileanu și Marcia Romano, ecranizare după romanul cu același nume de Nicole Krauss Radu Mihăileanu rămâne cineastul meu de suflet! Am vizionat toate filmele lui și nu pot decât să sper că o minune va avea loc și deci, va reuși să regizeze cel puțin un film pe an. Rămân în continuare uimită de capacitatea extraordinară de a îmbina tragicul cu comicul, individualul cu globalitatea, evenimente dintr-o istorie ce mai pică adesea sub vălul ignoranței cu aspecte atât de simple la o primă vedere din viața omului modern. Iar aici nu fac referire doar la ultimul său film, ecranizarea romanului Istoria iubirii de Nicole Krauss, ci la tot parcursul său cinematografic. Train de vie (1998) a dat startul unui apetit ce cu greu a fost apoi satisfăcut, Va, vis et deviens (Trăiește! – 2005) spune totul prin frumusețea titlului din franceză, Le concert (2009) a reprezentat încununarea unei lupte, iar La sources des femmes (2011) nu a făcut decât să confirme candoarea regizorului. Și când credeam că ideile de bază regăsite în cinematografia lui Mihăileanu nu mai puteau fi reinventate, surpriza a venit prin ecranizarea acestei cărți mult apreciate (Istoria iubirii a fost desemnată Cartea anului de Amazon.com și s-a numărat printre cărțile finaliste la Orange Prize, Prix Femina Étranger și Prix Médicis Étranger, fiind recompensată cu William Saroyan Prize for International Literature și Prix du Meilleur Livre Étranger), carte transpusă pe marele ecrane în ipostaza unui basm, a unei lumi fantastice ce-și face loc în marele New York, demonstrându-ne încă o dată că, într-o lume damnată, iubirea supraviețuiește peste mări și țări, sau în fața războaielor mai vechi sau mai noi. (mai mult…)

Argint sângeros: Deep Red (1975)

Deep Red (1975) Regia: Dario Argento Distribuția: David Hemmings, Daria Nicolodi, Gabriele Lavia Cariera lui Dario Argento se întinde acum peste mai bine o jumătate de secol ca autor de scenarii şi regizor de filme de groază. Este considerat maestrul cinematografului italian al genului, care poartă şi numele de "giallo" (galben - culoarea hârtiei ieftine pe care era imprimată cândva literatură populară de ficţiune), combinând elementele de groază cu supranatural (magie, vrăjitorie). Lipsa aproape totală a limitelor sale în a aduce violenţa pe ecran i-a câştigat critici şi a condus la evitarea vizionării de către cei cu inimi mai slabe, dar stilul şi coerenţa meşteşugului face ca filmele lui să merite întotdeauna să fie vizionate de cei care acceptă 'horror' ca pe un gen de divertisment. Este de destul de multă vreme în industrie pentru a fi fost contemporan cu Fellini, care i-a apreciat munca şi cu care a împărtăşit operatori, decoruri şi chiar teme. Spectatorii vor găsi în "Profondo Rosso" (sau 'Deep Red', cum este cunoscut titlul în versiunea în limba engleză) multe subiecte, tehnici sau simboluri folosite de recentele filme ale genului, dar nu trebuie să uităm că acest film a fost făcut acum 42 de ani. Îl putem considera pe Dario Argento ca pe un intermediar între Hitchcock şi creatorii filmelor moderne de groază. (mai mult…)

Casanova ca erou de operă: Casanova Variations (2014)

Casanova Variations (2014) Regia: Michael Sturminger Distribuția: John Malkovich, Veronica Ferres, Florian Boesch Giacomo Casanova, marele amorez al secolului al XVIII-lea şi poate al tuturor secolelor, nu încetează să inspire creatorii. Primul dintre ei a fost, desigur, el însuşi, cu viaţa pe care a dus-o şi cu memoriile pe care le-a scris. Au urmat mulţi alţii, începând de la Mozart până la producătorii de film din secolul al XX-lea şi al XXI-lea. Cel mai recent produs al serialelor Casanova este 'Casanova Variations' (2014) - un film ambiţios de artă co-scris şi regizat de Michael Sturminger, care se ocupă de ultimele sale zile. Era Casanova obosit de căutarea nesfârşită a iubirii şi de cucerirea serială a femeilor? A avut vreo remuşcare în privinţa inimilor zdrobite şi a vieţilor distruse pe care le-a lăsat în urmă? Cine a fost el de fapt? Un geniu care transforma afacerile amoroase în artă sau una dintre întruchipările răului? (mai mult…)

Dalida (2016)

Dalida (2016) Regia: Lisa Azuelos Scenariul: Lisa Azuelos, Orlando (biografie), Catherine Rihoit (biografie), Jaques Pessis (colaborare) Distributia: Sveva Alviti, Riccardo Scamarcio, Jean-Paul Rouve,  Alessandro Borghi,Nicolas Duvauchelle, Niels Schneider, Michael Cohen, Patrick Timsit Adolescenta si tineretea mea au beneficiat de un fundal muzical de exceptie si printre stelele acelor ani, a stralucit “italianca Nilului”! O frumusete de medalie antica, straniu-sofisticata in simplitatea ei statuara. O voce fara egal. Si deopotriva – o interpreta cu real talent actoricesc, punand in valoare melodiile si textele care au trecut dincolo de scenele mari ale lumii, catre sufletele publicului sau. O personalitate complexa,  dar tulburator de simpla in privinta celor mai elementare vise pe care le-a nutrit: sa iubeasca, sa fie iubita, sa fie sotie si mama. Insa steaua sub care s-a nascut i-a oferit darul de a canta! Si multa suferinta cu care a platit acest dar. Acum, nu stiu daca este cazul sa analizez din punct de vedere psihologic si social si etnologic si etnografic … alegerile pe care le-a facut Dalida in viata personala. Alte vremuri, alte timpuri, alta viata cea a marilor stele … care se repeta … bineinteles , la alta scara. (mai mult…)

Liberation Day (2016)

Liberation Day (2016) Regia: Ugis Olte, Morten Traavik Scenariul: Morten Traavik Coreea de Nord este probabil țara cea mai discutată și mai puțin cunoscută a planetei. (Poate concura cu Israelul pentru aceste titluri, dar din motive foarte diferite) Este o națiune închisă și supravegheată care este practic deconectată de restul lumii și care a fost filmată foarte rar, de câțiva oameni și într-o manieră bine filtrată . "Laibach" este o trupa anarhistă de rock din Slovenia, care a avut un moment de glorie de vârf cu mai mult de trei decenii în urmă, când a contribuit la căderea Cortinei de Fier și a sistemului comunismului și la dezmembrarea țării cunoscute pentru o mare parte a secolului al XX-lea ca Iugoslavia. Cele două entităti s-au reunit în vara anului 2015 într-un eveniment incredibil, care poate fi de mare importanță sau poate fi doar o notă de subsol în istorie - primul concert al unei trupe de rock occidentale (sau cel puțin europene) din Coreea de Nord. Până când istoria va decide importanța evenimentului, avem acest film documentar numit Ziua Eliberării pe care l-am văzut in ultima zi a Festivalului Internațional de Film Documentar DocAviv din Tel Aviv. (mai mult…)

Perfetti sconusciuti (2016) – Complet străini

Perfetti sconusciuti (2016) Regia: Paolo Genovese Scenariul: Filippo Bologna, Paolo Costella, Paolo Genovese, Paola Mammni, Rolando Ravello Distributia: Giuseppe Battiston (Pepe),  Marco Giallini (Rocco), Kasia Smutniak (Eva), Valerio Mastandrea (Lele), Anna Foglietta (Carlota), Edoardo Leo (Cosimo),  Alba Rohrwaxher  (Bianca) Ar trebui sa incep aceasta cronicuta cu imaginile desfasurate in timp … pas cu pas … ale eclipsei totale de luna, care guverneaza filmul in discutie. Luna in desfasurarea acestui fenomen astronomic, reprezinta in mod simbolic, cheia decodificarii mesajului filmului. Ea – rece si palida, isi ascunde cu pudoare fata, pe masura ce se starneste si se amplifica intriga povestii, ajungand ca in punctul culminant, sa isi acopere integral stralucirea. Suntem de acum, pe “The Dark Side of The Moon”, dupa cum bine ne spune Pink Floyd. (mai mult…)

Filme pe scurt: The Artist (2011)

The Artist (2011) – Artistul Regia: Michel Haznavicius. Cu Jean Dujardin în rolul lui George Valentin şi Bérénice Bejo în rolul lui Peppy Miller. Şi cu Uggie în rolul căţelului. 7 premii Bafta şi 5 Oscaruri. Un film despre moartea filmului mut. Alb-negru, normal. Şi mut. Un film franţuzesc din 2010, despre Hollywood-ul anilor '20-'30 ai secolului trecut. Făcut exact în spiritul comun al acelor ani: banal, previzibil, invariabil happy-ended. Despre acţiunea propriuzisă a filmului nu cred că ar mai fi şi altceva de spus. (mai mult…)

La fille inconnue (2016) – Fata necunoscută

La fille inconnue (2016) - Fata necunoscută Regia: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne Scenariul: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne Distributia: Adèle Haenel, Olivier Bonnaud, Jérémie Renier, Louka Minnella, Ben Hamidou Inca mai duc cu mine in memorie, impresia pe care mi-au facut-o filmele fratilor Dardenne, cu putini ani in urma si ma refer aici la Deux Jours, une nuit – din 2014 si Le gamin aux velo – din 2011. Impresie relatatata, la acele momente, pe blogul de fata. Astfel incat am mers la aceasta vizionare in avanpremiera, gata sa ma confrunt cu universul – extrem de sensibil - predilect feminin – propus de cei doi cineasti. Si recunosc ca nu m-am lasat furata de titlul peliculei, care m-ar fi putut tenta usor -ieftin, in ideea unui policier. (mai mult…)

Danton (1983)

Danton (1983) Regia: Andrzej Wajda Distribuția: Gerard Depardieu,  Wojciech Pszoniak, Patrice Chereau, Anne Alvaro, Boguslaw Linda, Ronald Guttman, Roland Blanche, Angela Winkler Scenariul: Jean-Claude Carierre, Agnieszka Holland, Andrzej Wajda, Jacek Gasiorowski și Boleslaw Michalek Bazat pe piesa de teatru:  Stanislawa Przybyszewska Muzica: Jean Prodomides Danton (1983), în regia lui Andrzej Wajda, - nu se sustrage operei care l-a consacrat pe renumitul regizor polonez - ilustrarea istoriei propriei sale țări. El a început acest demers cu trilogia formată din filmele A Generation, Kanal și Ashes and Diamonds, ce au în centru Polonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a terminat apoteotic cu Katyn și Walesa. Man of Hope. În toate aceste filme, regizorul a fost preocupat de identitate națională și memorie. Danton nu se sustrage acestui demers, putând fi stabilite mai multe analogii cu Polonia anului 1983 și Franța anului 1794. (mai mult…)

Filme pe scurt: Toni Erdmann (2016)

Toni Erdmann (2016) De Maren Ade (scenariu şi regie, adică film de autor). Cu Sandra Hüller şi Peter Simonischek. Am observat că de-un timp, selecţia pentru cel mai bun film străin candidat la Oscar e mai interesantă decât cea pentru filmele vorbite în engleză. Sigur, ca să tragi o concluzie ori le vezi pe toate, ori procedezi prin sondaj. Pe ăsta l-am ales şi din motive subiective: se petrece în Bucureşti. Bine, nici n-a luat Oscarul, adică un argument în plus ca să-l văd. (mai mult…)