Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Barbara (2012)

Articol publicat de Delia pe 15 Februarie 2013
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.7/10 (3 votes cast)

Barbara00_afisBarbara (2012)

Regia: Christian Petzold
Scenariul: Christian Petzold, Harun Farocki
Distributia: Nina Hoss, Ronald Zehrfeld, Rainer Bock, Jasna Fritzi Bauer

7 premii adjudecate (printre care Silver Berlin Bear – 2012 pentru regizor) si 14 nominalizari la festivaluri internationale de gen.

Intotdeauna am observat diferentele dintre regimurile de teroare securista dintre Romania si alte tari europene din lagarul socialist si aceasta am facut-o mai ales prin intermediul filmelor si al literaturii. Daca ma axez exclusiv pe Romania versus Germania, concluzia mea este ca diferenta dintre securitatea romaneasca si STASI apasa mai greu si mai intunecat asupra celei RDGiste, poate si din cauza mioriticului spirit valah in comparatie cu rigiditatea sinistra a spiritului teutonic al ordinelor ce trebuiesc executate, cuplata cu cizma sovietica indelung apasata pe grumazul esticilor nemti.

Insa, una peste alta, in tot lagarul socialist, omul cu omenia sau neomenia lui a scris istoria, cu micile gesturi de ajutorare sau de lasa/perversa tradare,  cu curaj, cu lacrimi si cu sange.

Daca „Das Leben der Anderen” din 2006 al regizorului Florian Henckel von Donnersmarck venea sa ne descrie in amanunt intregul mecanism de intimidare, de oprimare si de pedepsire, intovarasit de portrete ample ale executantilor zelosi si ale victimelor regimului, in Barbara constructia este de o maniera mai subtila. Povestea, in esenta, este la fel de dramatica… regimul ii pedepseste la fel de cainos pe cei ce vor sa paraseasca RDG-ul sau gresesc incalcand in alte feluri ordinea sociala-politica-profesionala, regimul ii placheaza strans in mediul ostracizant-provincial in care sunt implantati pentru a-si spala pacatele, regimul indeamna populatia civila sa imbrace  haina delatoare… fiecare om devine “ochiul si timpanul” securitatii…

Barbara_3 presa

Atmosfera provinciala a localitatii de la malul Marii Baltice, in apropiere de Rostock este rece, trista, umeda si vantoasa, iar privirile oamenilor, deopotriva scormonitoare, dar si tematoare.

Pentru tanara doctorita Barbara, cu o cariera promitatoare la spitalul Charite din Berlin, acesta este locul unei detentii in libertate, dupa incarcerarea la care fusese supusa ca urmare a cererii de emigrare in Vest (pentru o casatorie din dragoste).

Povestea pare a se inchega intr-o lentoare cenusie, insa fiecare scena si cadru sunt atent selectionate pentru a construi atmosfera si caracterele personajelor. Si exista o mare atentie la detaliu antropologic si etnografic: de la locuintele saracacioase, la masini (Trabantel versus Mercedes si Volga ofiterului STASI)), la tigaretele de origine vestica, la imbracaminte, la hotelul chipurile luxos care adaposteste cetateni din RFG, pana la  personajele aparent liniare si sobre, aparent inregimentate, dar arzand de dorinta de a EVADA!

Barbara_caiet de presa

Chiar si gesturile personajelor vorbesc de la sine. Tinuta dreapta a Barbarei, autoinlantuindu-se cu propriile brate, pentru ca prin nicio miscare sau expunere catre exterior, sa nu permita inca o agresiune. Figura ei imobila, golita de sentimente, in fata repetatelor perchizitii si agresiuni corporale …Fricile de fiecare moment ale Barbarei, care ridica bariere in fata oricarei relationari umane; chiar si in fata colegului-medic Andre, care pare la fel de pedepsit si ostracizat de securitate, eroina filmului deszvolta aceeasi neincredere si aparare …

Problema este ca securitatea, STASI in speta, nu a putut ucide omenia acolo unde ea are un fundament sanatos. Asa cum nu a putut readuce omenia la suprafata – farama care o mai fi ramas – in calai, chiar si atunci cand soarta ii loveste crunt.  Pe acestia.

Si tot acest conglomerat psihologic, aceasta lupta pe care o numesc din nou – dintre vanator-vanat este prezentata cu multa durere si subtilitate in “Barbara”. Vanatul care reuseste sa pacaleasca vanatorul si face o alegere dificila, un sacrificiu – isi ofera victoria, libertatea – unei alte victime intr-o nevoie mai mare decat a sa. Superba rezolvare si final al filmului. Nu un final al povestii … pe care ni-l putem fiecare imagina in cateva variante.

O istorie grea si dificil de prezentat, insa maniera sobra, dar in acelasi timp plina de inteligenta empatica a regizorului, o apropie spectatorului. Filmul castiga mult si prin distributie.

Barbara10_web

Nina Hoss, o frumusete maiestoasa si trista, construieste o Barbara inteligenta, hotarata, cu o vie atentie si determinare in a-si implini destinul, o femeie pe care o vedem indragostita, dar care  cu febrilitate, actioneaza pentru a salva alte doua vieti.

Mapa de Presa de la Independenta Film, distribuitorul peliculei in Romania, citeaza cuvintele actritei:

Mi s-a părut extraordinar să stau de vorbă cu actori care provin din Est, să-mi spună prin ce au trecut şi cum a fost pentru ei să trăiască acolo. Una dintre colege, care a fugit din Germania de Est, chiar a avut o experienţă similară cu cea a Barbarei din film. În anii ‘70, colega mea, actriţă din Est, se afla în turneu prin RFG. Era decisă să rămână acolo definitiv, să nu se mai întoarcă. Colegii şi prietenii ei însă organizau în aceeaşi seară o cină festivă. Aşa că a trebuit să mintă că va participa, deşi ştia foarte bine că nu va mai fi acolo la momentul cinei. Minciuna aceea precum şi apăsarea faptului că abandonează definitiv întreaga ei viaţă de până atunci o mai urmăresc şi acum...”

Barbara01_web

Si regizorul filmului impartaseste publicului roman faptul ca  “unul din filmele care l-au marcat a fost un documentar despre Revoluţia din România. Regizorul vest-german îşi aminteşte:

Harun Farocki (şi Andrei Ujică – n. red.) a făcut Videograms of a Revolution (1992), despre România şi căderea lui Ceauşescu. Înainte să văd acest film obişnuiam să cred că de vină era Securitatea, poliţia secretă care montase microfoane peste tot, chiar şi în locurile în care nu te-ai fi aşteptat. Apoi regimul Ceauşescu a căzut. Şi s-a dovedit că totul era putred, cu sau fără microfoane. Toată frica şi presiunea aceea era între oameni. Aşa a funcţionat de fapt. Toată frumuseţea, dragostea şi libertatea au fost otrăvite de neîncredere şi suspiciune.

Asta a fost şi una din experienţele mele în urma vizitelor în Germania de Est. Domnea o mare neîncredere peste tot. Şi asta nu numai din cauza faptului că simţeai că Securitatea e peste tot, ci pentru că, în general, lumea îşi făcea următorul calcul: dacă le dau ceva, o să primesc şi eu ceva în schimb. Am simţit că filmul pe asta trebuie să se concentreze. Iată cum puterea, politica, regimul afectează dragostea între doi oameni.”

Filmul beneficiaza de aportul unui Director de imagine – Hans Fromm – care a simtit intens miza dramatica a actiunii si a investit-o cu cadre stranse asupra figurilor personajelor principale (atentie – ofiterul Volk Polizei Schütz e mult mai putin gratulata de camera 🙂 ), cu imagini largi ale naturii in freamat si jelanie, culminand cu secventele superbe, scurte si tensionate de pe tarmul Marii Baltice.

Si coloana sonora a lui Stefan Will actioneaza in acelasi sens si include superba piesa “At Last I Am Free” scrisa de Nile Rodgers si Bernard Edwards si interpretata de Chic.

Barbara este unul dintre acele filme care – cu inima stransa – trebuie neaparat vazute. Pentru ca trebuie sa stim, ca sa nu uitam. Si pentru ca este un film bine facut!

Nota: 8/10


« »

2 Raspunsuri la “Barbara (2012)”

  1. […] de acest gen și care rămîne impregnat în aer, ca o briză cu miros de alge. Delia – Filme-carti Barbara este unul dintre acele filme care – cu inima stransa – trebuie neaparat vazute. Pentru […]

    • viorel rogoz says:

      Cazul George Vulturescu

      Viorel Rogoz a zis:

      Un cuplu de securisti pe care C.N.S.A.S-ul nu mi l-a deconspirat prompt. Se numesc George Vulturescu (in acte Gheorghe Pop-Silaghi) si Claudia Vulturescu (colonela de Securitate). A cerut si Uniunea Scriitorilor, oficial, sa se comunice care este identitatea delatorului “S3”. L-am descoperit cu oroare in Dosarul de Urmarire Informativa, criptat ‘Poetul”, deschis de Securitate poetului Radu Ulmeanu. Prieteni ai turnatorului , pe care l-am idenificat ca sursa “S3’-(Vulturescu!), mi-au cerut să justific afirmațiile în legătură cu activitatea securistică a familiei Vulturescu. Aduc câteva detalii (nu toate!), reproducând dialogul cu Radu Cenan, pe care l-am purtat pe blogul unui distins intelectual, Liviu Ioan Stoiciu.

      Radu Cenan
      aprilie 23rd, 2011 at 12:35
      Am citit şi eu dezvălurile din “Acolada”, referitoare la sotia lui Vulturescu. Femeia e insa mai respectabilă decât liota de turnători devoalată recent, iar Vulturescu e chiar un poet autentic, un excelent director de revistă şi un om de onoare. Să nu exagerăm, domnilor!

      Viorel Rogoz
      aprilie 26th, 2011 at 14:09
      Claudia Vulturescu a lucrat la Departamentul “S”(sef col.Mircea Irimia, cu indicativul “S1″) unde i-au facut de petrecanie profesorului Ioan Ternaru (dupa o suita de anchete, intr-o zi, l-au ridicat pe OM de acasa si l-au dus…E dus si azi…Era in 1984. De l-ar fi lasat printre cei vii, avea timp suficient sa se intoarca. Doar ca DRUMUL SPRE UNITATEA DOAMNEI VULTURESCU A FOST UNUL FĂR’ DE INTOARCERE. Onorabilă doamnă, doamna asta Vulturescu, nu-i asa , Radu Cenan?)
      Deci, doamna Vulturescu a avut, in indicativ un « S ». Iar, in dosarul lui Radu Ulmeanu, apare ca turnator « S3 ». Acesta a fost utilizat cu aprobarea sefului Securitatii. Ori, se stie, membrii familiilor de securist erau folositi doar cu aprobarea comandantului. Aici, e dator George Vulturescu sa faca lumina. Ar putea si el sa-si puna cenusa in cap si sa spuna, ca altii, ca asa au fost vremurile. Prietenii, oricum, l-au iertat. Din moment ce fac interventii sa nu-i mai pun numele in « Acolada ».

      • Radu Cenan
      aprilie 26th, 2011 at 14:47
      Cat i-am cunoscut eu, familia Vulturescu e una onorabila. Ca om de cultura G. Vulturescu e un poet stralucit, care tine in viata o publicatie excelenta, Poesis. Ca e sapat pe plan local de tot soiul de invidiosi, asta nu e decat ceva traditional spiritului mioritic. Domnul Rogoz ca oenolog si folckorist ar trebui sa stie mai bine povestea cu cei trei pacurarei.

      • Viorel Rogoz
      aprilie 26th, 2011 at 20:24
      O stiu si cu cei doi Vulturei…Mie cel mai mult imi place poetul cand tine discursuri publice…”Asa deci”…”nu-i asa?” …”asa “…Discutăm altundeva. Eu sunt unul dintre cei care l-au sustinut pe fostul culturnic-metodist, in ’90, la atestarea pe post, cand fostul meu coleg Corneliu Balla a pus problema eliminarii sotului de Securistă din Sistem (“Sistemul Culturii!”). “Poesisul” a fost argumentul forte pe care l-am adus atunci. Numai ca, intre timp, am descoperit dosarele de la CNSAS, CEALALTA FATA A FAMILIEI PE CARE Dv. O CONSIDERATI “una onorabila”. Am descoperit ca, in Institutia ONORABILEI DOAMNE VULTURESCU , profesorul osan, autor de scrisori impotriva lui Ceausescu, pe nume Ternaru, a fost adus la Biroul “S”, (“onorabilul” loc de munca al aceleiasi doamne), intr-o noapte a anului 1984, cu ajutorul patriotilor de acolo, și incă nu s-a intors la copii si la nevasta. S-o fi inaltat la Ceruri…Pentru astfel de fapte minunate, propun ca onorabilei doamne sa i se ridice o statuie.. Iti sugerez sa initiezi in acest sens o colecta publica..Mai sunt oameni ca dumneata care vor fi onorati s-o transpuna, pe admirabila ofitera, in bronz, marmura sau granit… Iti mai recomand, asta numai dumitale care esti un admirator al poetului, sa citesti Acolada nr. 4 / 2011 (vezi. pag.20-21 : “George Vulturescu-un voluptuos al penisului captiv”.Vei vedea cât de Sus poate coborî un mic geniu care, vorba dumitale, “strălucește” în literatură..Cred ca Manolescu nu mai doarme noptile de necaz că a omis să-i dedice un capitol în a sa “Istorie…”.) P.S.- Cu invidia n-am niciun fel de raporturi. Am plecat la Baia-Mare in clipa cand au venit la cârmă tot felul de fesenisti, peremistiti, peuneristi. In ciuda faptului ca m-au inaintat in inaltul grad de director peste întreaga “Cultură”( fara sa-mi ceara consimtamantul!). Am lasat onorabila functie fostilor activisti…Desi, sub ministeriatul Plesu-Andor, initiasem cateva proiecte… De anvergură…

      Viorel Rogoz
      Un P.S- in « Acolada », nr. 5 / 2011, referitor la apararea cuplului Vulturescu : Un oarecare LASZLO ALEXANDRU, ale cărui conferinte ştiintifice (vezi festivalul ≪FIRE DE TORT!≫) sunt foarte apreciate de minerii din Rodna (după cum am aflat in timp ce derulam o anchetă etnologică de teren), intervine, pe internet, cu o filipică ambiguă, dar care se vrea o caldă strangere de mană, duioasă imbărbătare adusă Familiei Vulturescu, aflată in grea suferintă, după ce partea bărbătească a insolitului melanj mitoman şi-a adjudecat titlul de Pinocchio – prin inventarea unui dezonorant penis captiv cu a cărui demantelare, in ultima vreme, poetul născut pe aliniamentul mitic Nord-Vest —> Nord-Est (secondat de securista lui colonelă) s-a afirmat. Iată-l pe vanătorul de sconcşi, amirosind pestilentele desfundate, in editie princeps, de revista „POESIS”: ≪P.S. Nu lipsesc miasmele de latrină din această revistă impodobită ca pomul de Crăciun.
      Un oarecare Viorel Rogoz işi intitulează „dezvăluirile” despre un poet concitadin şi sotia acestuia: George Vulturescu – un voluptuos al penisului captiv (p. 20-21). Cine zice – aşa să i se-arate!≫ (vedeti, dacă mai apucati şi dacă vă descurcati, revista crepusculară „Tribuna”, in editie populară online!). E de mirare că a-vidul de publicitate Laszlo işi incheie maledictia cu o anatemă prevestitoare: „Cine zice – aşa să i se-arate!” Păi, George Vulturescu zice, intr-un „J’ACCUSE!” furibund in urma căruia a ieşit cu revista pătată. Şi nici obrazul, atat cat mai are, nu mai exprimă o figură intrutotul imaculată… Aşteptăm siderati deconspirarea de către C.N.S.A.S. a sursei S3 din D.U.I.«POETUL», o bubă malignizată, pritocită de Institutia Răufamată a securistei-sotii, unui fioros duşman al Poporului:Radu Ulmeanu
      Răspunde · Îmi place · Urmăreşte postarea · acum 14 ore

      Marcel Papuci

      In tara asta, turnatorii sunt “cetateni de onoare”.

      Doi turnatori sunt propusi sa li se acorde titlul de “om al anului 2012″. Unul, Rudolf Fatyol, este directorul Filarmonicii din Satu-Mare si a turnat de a stins. Al doilea , George Vulturescu, este in lucru la C.N.S.A.S. ca turnator sub numele de cod “S3″ si, scrie presa, a turnat cu aprobare speciala deoarece sotia i-a fost colonel de securitate la Baia Mare. Turna sistematic un poet din Maramures care semneaza Radu Ulmeanu.

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Parerea voastra

Ultimul vostru articol









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium