Recenzii despre filme si carti. 
Apocalypto
Povestea se petrece in ultimii ani ai Imperiului Mayas, chiar inaintea debarcarii spaniole si ne dezvaluie lucruri stiute doar de adevaratii cunoscatori ai civilizatiilor precolumbiene: cruzimea lor, setea de sange, sacrificiile umane, saracia unei parti insemnate a populatiei, luarea de prizonieri pentru unicul scop de a fi omorati in templele inchinate zeitatilor. Acum, nu stim cat de mult a respectat Mel Gibson (scenarist impreuna cu Farhad Safinia) adevarul istoric in amanunt, insa totul pare verosimil. Si pentru asta a folosit toate armele de care dispunea: actori necunoscuti, limba originara, nume de piei-rosii (aici sunt curios daca si mayasii foloseau aceste nume asemanatoare indienilor nord-americani), imagini superbe din zona piramidelor de sacrificiu.
Intram in viata unui trib din acele vremuri, unul simplu construit in jurul luptei pentru supravietuire, unde traditiile ancestrale la umbra batranilor se impletesc cu vanatoarea, cu joaca si gluma, cu hazul de necaz facut la orice pas. Violenta este putin accentuata in primele momente ale filmului si asta pentru ca ne este dezvaluita o lume fara dusmanii, una linistita, ale carei principale scopuri sunt perpetuarea speciei (care ne aduce scene amuzante cu retetele de “insamantare reusita”) si subzistenta-vanatoarea si pescuitul. O familie compusa dintr-un tanar mayas (Jaguar Paw-Laba de jaguar), fiul acestuia si sotia insarcinata ne este adusa in prim-plan, ca un cuplu reusit si complet integrat mediului.
Numai ca lucrurile paradisiace se schimba repede si tribul este atacat, iar barbatii si femeile in floarea varstei sunt transportati pentru a fi vanduti ca sclavi sau sacrificati in numele zeului soare spre orasul sacru mayas, orasul piramidelor inaltate spre soare. Laba de jaguar isi lasa in urma sotia si copilul, intr-un put adanc, cu promisiunea ca se va intoarce sa ii salveze (lucru oarecum exgerat pentru ca nimeni nu ar fi rezistat mai multe zile intr-un asemenea loc, fara surse de mancare si apa). Reuseste sa evadeze si apoi trebuie sa reziste cursei de urmarire a soldatilor imperiului, dorind sa ajunga teafar acasa si sa isi salveze familia.
Chiar daca este foarte probabil ca violenta sa fi fost la ea acasa in anii de suprematie a civilizatiilor amerindiene, este clar si faptul ca Mel Gibson a vrut sa socheze prin aratarea acesteia in multe momente ale filmului, expunere explicita si indelungata. Avem, de asemenea, multa actiune, adrenalina, suspans, dar si exagerari ale calitatilor personajului principal, care scad intrucatva nota filmului, pentru ca se pune mare accent pe acestea in dauna conturarii din punct de vedere sufletesc a personajelor. Ne lipsesc sentimentele, toata lumea e preocupata de sange (sau de dorinta de a nu-l pierde), doar Laba de jaguar isi doreste intr-adevar sa ajunga la sotia si copiii sai, unul nenascut, dar ceea ce demonstreaza prin lupta intrece destul de mult posibilitatile unui barbat obisnuit, ranit si fugarit de o armata intreaga. Cu aceste minusuri, ramane un film care merita sa fie urmarit pentru unicitatea lui si dorinta de a ne dezvalui (inca) o civilizatie pierduta, cu toate formele ei, atat bune, cat si rele.
Nota 8/10
5 Comments › Leave yours
Leave a Reply
Eu i-as fi dat o nota mai mare pentru ca Mel Gibbson chiar este un regizor mare, care are foarte mare curaj sa faca o altfel de cinematografie decat cea atat de politicall corect de la Hollywood. Mel pune suflet si multi bani, chiar personali, pe care insa geniul lui regizoral stie sa-i aduca inapoi in conturile lui inzecit! Filmul a starnit mare scandal in America pentru ca infatiseaza lumea amerindiana pre-columbiana altfel decat in idilicul mod al raiului pierdut. Omul alb se considera ca a fosta raul absolut in timp ce indianul a fost inocent- mitul bunului salbatic.Imaginea cea mai controversata este la final, cand vad caravella spaniola care intrerupe goana eroului principal fugarit de azteci. Lucrurile in istorie au fost nuantate si e bine ca din cand in cand cineva sa aiba curajul sa le scoata la iveala. Eu unul m-am saturat de ideea ca omul alb european sa-si tot puna cenusa in cap pentru ce a facut in istorie. Pentru ca el chiar a facut prezentul in care traim ceea ce este foarte frustrant pentru multi.
Prima impresie: violenta bruta, asemenea cum ai spus si tu, Jovi, film in care lumea uita de sentimente. Codrut spune, ca si istoria de fapt, ca “albii” sunt vinovati pentru prabusirea impriului Mayas, dar daca am sta sa ne gandim bine, ca daca ei au fost intampinati cu o asa violenta, nu e de mirare, folosind tehnologii mult mai avansate (praful de pusca – daca o putem numi tehnologie) sa ii extermine.
Putem sa numim acest film o istorie muta, pentru ca doar din expresii, actiuni, mimica ne putem da seama ce intentii au personajele. Oricum Mel Gibson nu putea sa il pune pe Brad Pitt sa fie Laba de jaguar si Angelina Jolie sa fie femeia care sta in put si se bate cu maimuta (parca). Aceste fapte il ridica pe regizor undeva sus in ierarhia de la holywood. Un film bun. Merita vazut!
Mel Gibson la filmele sale de succes nu s-a dorit deloc comercial, ci mai degraba nonconformist si poate realist (dar nici asta nu o putem spune cu certitudine, istoria nu poate fi reconsituita perfect). De aceea probabil in Passion of the Christ o avem pe Maia si nu o fanfazoana de la Hollywood, la fel si la Apocalypto.
Din pacate, nu a mai facut de la acesta nimic nou, chiar ma uitam azi cu Codrut pe imdb si nu mai regizeaza nimic esential, va avea trei aparitii ca actor, dar par de duzina.
Shortly after their first expeditions to the region, the Spanish initiated a number of attempts to subjugate the Maya and establish a colonial presence in the Maya territories of the Yucatán Peninsula and the Guatemalan highlands. This campaign, sometimes termed “The Spanish Conquest of Yucatán,” would prove to be a lengthy and dangerous exercise for the conquistadores from the outset, and it would take some 170 years before the Spanish established substantive control over all Maya lands.
Unlike the Aztec and Inca Empires, there was no single Maya political center that, once overthrown, would hasten the end of collective resistance from the indigenous peoples. Instead, the conquistador forces needed to subdue the numerous independent Maya polities almost one by one, many of which kept up a fierce resistance. Most of the conquistadores were motivated by the prospects of the great wealth to be had from the seizure of precious metal resources such as gold or silver; however, the Maya lands themselves were poor in these resources. This would become another factor in forestalling Spanish designs of conquest, as they instead were initially attracted to the reports of great riches in central Mexico or Peru.
The Spanish Church and government officials destroyed Maya texts and with it the knowledge of Maya writing but by chance three of the pre-Columbian books dated to the post classic period have been preserved.[17] The last Maya states, the Itza polity of Tayasal and the Ko’woj city of Zacpeten, were continuously occupied and remained independent of the Spanish until late in the 17th century. They were finally subdued by the Spanish in 1697.
Si mie mi-a placut in mod deosebit acest film. Intr-adevar, pare a fi ceva supraomenesc in rolul lui Pow, dar cred ca e o modalitate prin care se contureaza niste caracteristici la nivel de sorginte, la nivel de verticalitate si integritate.
Cat despre Bisercia Catolica si spanioli, povestea e prea bine stiuta, asa au facut si cu Japonezii si nu numai. Cruzimea este aceeasi azi ca si atunci, forma difera. Mel Gibson cred ca a vrut un film care sa nu provoace un conflict la nivel de state si istorie, cum s-ar fi intamplat daca punea accentul asupra distugerii civilizatiei mayase.
Eu nu cred ca isi pune cineva cenusa in cap pentru aceasta istorie, din contra, inca se mai profita de pe urma popoarelor subjugate in trecut. Este tocmai cruzimea pe care Gibson a prezentat-o la nivel de triburi, dar cu bataie lunga.