Filme

Coco (2017)

Coco (2017) Regia: Lee Unkrich, Adrian Molina (co-regizor) Voci: Anthony Gonzalez, Gael García Bernal, Benjamin Bratt, Alanna Ubach, Renee Victor Coco este un puști care visează să ajungă chitarist, deși în familia lui acest lucru reprezintă un tabu. Povestea aversiunii faţă de muzică începe de la stră-străbunici pe care muzica i-a despărţit. Cu ocazia Zilei Morţilor, un miracol se petrece și Coco reușește să treacă podul de gălbenele în lumea spiritelor. Putem crede că deznodământul e ușor de intuit doar văzând trailerul (așa cum se întâmplă din păcate de multe ori), însă vom constata cu bucurie că ultima animaţie Disney-Pixar dispune de nebănuite resurse de umor și suspans. (mai mult…)

Filme pe scurt: Avatar (2009) & Valerian and the City of a Thousand Planets (2017)

Încerc mai jos câteva considerații personale despre două filme SF întrucâtva înrudite. Avatar (2009) Regia: James Cameron Cu: Sam Worthington, Sigourney Weaver, Stephen Lang. Și cu o mulțime de Na'vi. Pandora: planeta cu peisaje fastuoase unde totul pare că plutește sau, uneori, chiar plutește cu adevărat. Pe aer. Și care a creat Na'vi, o specie de elfi trăind în armonie cu ea. Un film care a așteptat perfecționarea tehnologiei digitale ca să poată fi făcut, și n-a așteptat-o degeaba. Asta pe de o parte. De cealaltă, creatorii de tehnologii, pământenii, invadatorii care și-au distrus cu sârg propria planetă și acum vor să distrugă și Pandora. De aici, conflictul. I s-a reproșat filmului că abuzează de clișeul bunului sălbatic agresat de colonialistul lacom, în scopul obținerii succesului de casă. Și că în realitate nici sălbaticul nu e de tot bun, nici colonialistul într-atât de lacom, doar succesul de casă e garantat. Prostii! Cui ce-i pasă de așa ceva? De ce s-ar înghesui atâția la un astfel de film dacă nu ca să vadă că poate exista o lume mai altfel? Una în care cei buni, și frumoși, chiar dacă inițial victime sigure, îi înving în final pe cei răi? Măcar pe ecran? Basmele exact asta făceau, și ce succes de casă aveau! Tot ce vor ei de la film este să le placă. Să iasă din sală, și ei, mai buni și mai frumoși, măcar pentru un timp. Și filmul chiar reușește asta. https://www.youtube.com/watch?v=5PSNL1qE6VY Valerian and the City of a Thousand Planets - Valerian și orașul celor o mie de planete (2017) Regia: Luc Besson Cu: Dane de Haan, Clara Delevigne, Clive Owen. Și cu Rihanna. Filmul acesta este un basm. Un basm din care nu lipsesc Prâslea cel Voinic, Fata Împăratului Roș, Spânul; și nici elfi, hobbiți, gnomi sau orci. Chiar și merele de aur își găsesc locul. Pe scurt, cam tot ce a putut crea imaginația strălucitoare a unei galaxii aflate în cea mai bună formă a sa, singură sau cu ajutorul galaxiilor învecinate. Pentru că, să nu uit să o spun, ne aflăm în plin secol XXVIII, când tehnologia face ca totul să fie la fel de posibil ca pe vremea când basmele se petreceau cu adevărat. Mă refer desigur tot la tehnolgia digitală mânuită cu aplomb de Luc Besson, adeptul a ceea ce francezii au numit Cinéma du Look. Adică du Luc, ca să spunem lucrurilor mai pe nume. Multe lucruri în plus nu sunt de adăugat, poate cu excepția faptului că, în titlu, aș fi tradus „city” nu prin „oraș” ci prin „cetate”, după cât de colțuros(oasă) este. Însă cum substantivele englezești nu au genuri... Plus că acolo nu-s reprezentate doar o mie de planete, ci muult mai multe; și 800 000 de specii inteligente cunoscute. Dar astea sunt amănunte. Mai important mi se pare un dialog care m-a lăsat brusc fără aer. Acum însă, că mi-am revenit, îl reproduc aici: în nu mai știu ce context, niște extratereștri oarecare îi spun Laurelinei: „Oamenii sunt foarte previzibili.”…

Prin blogosfera cinefilă (13 – 19 noiembrie 2017)

-Diana Trăncuță scrie pe ZiarulMetropolis.ro despre „Tărâmul binecuvântat”/„God’s Own Country”: ”Tărâmul binecuvântat” e un film curajos, și nu neapărat prin subiect în sine, ci mai ales prin încăpățânarea lui de a emoționa prin gesturile personajelor, prin comunicarea lor afectivă, prin peisaje. Bineînțeles că tot la curaj se adaugă și conținutul vizual explicit, de la scenele dintre cele două personaje până la cele legate de viața și moartea oilor. Povestea se derulează simplu și este spusă, de fapt, mai mult prin imagini și mai puțin prin replicile personajelor. La o fermă din Yorkshire, Johnny Saxby (Josh O’Connor) e victima singurătății. Un personaj mai degrabă ursuz și apatic, acesta muncește ziua și bea noaptea, iar pe amândouă le face până la epuizare. În timp ce munca e o obligație morală față de tatăl său (Ian Hart), care e bătrân și bolnav și nu mai poate duce greul zilei, și față de bunica lui (Gemma Jones), alcoolul este felul lui Johnny de a îndura viața. Permanent anesteziat, copleșit de incapacitatea de a împlini așteptările tatălui său și de lipsa de sens pe care o găsește în acest colț uitat de lume, Saxby mai poartă pe umeri, deși nu o știe neapărat, și povara de a nu ști să iubească. Relațiile lui sunt exclusiv fizice, trecătoare, întâmplătoare.” (mai mult…)

Parabolă deranjantă: The Killing of a Sacred Deer (2017)

The Killing of a Sacred Deer (2017) Regia: Yorgos Lanthimos Distribuția: Nicole Kidman, Colin Farrell, Alicia Silverstone Filmele lui Yorgos Lanthimos sunt greu de comparat sau de inclus într-o categorie. Poate că ar trebui să fie declarate un gen propriu. "Dogtooth" sau "The Lobster" au oferit perspective distopice despre familie și dragoste. Cu 'The Killing of a Sacred Deer' ("Uciderea unui cerb sacru") pare că a făcut pași înainte. Atât în ​​asimilarea și prelucrarea miturilor și a relațiilor sociale, dar și în crearea unei atmosfere deranjante. Acesta este un film deranjant din multe puncte de vedere. Datorită, sau în ciuda acestui lucru, el transmite un mesaj puternic care face ca filmul să nu poată fi uitat. (mai mult…)

Justice League (2017) – Liga dreptății

Justice League (2017) - Liga dreptății Regia: Zack Snyder Distribuţia: Ben Affleck, Henry Cavill, Amy Adams, Gal Gadot, Ezra Miller, Jason Momoa, Ray Fisher Pământul este ameninţat de o creatură cu antecedente, pe numele ei Steppenwolf (a se remarca sonoritatea antică). Batman încearcă să negocieze cu câţiva supereroi din universul DC (Wonder Woman, The Flash, Aquaman și Cyborg) pentru a salva omenirea. Deși fiecare preferă să lupte (să restaureze operă de artă, respectiv să bea alcool cu bustul dezgolit în valurile mării) pe cont propriu, maleficul Steppenwolf (fiu de amazoană) se dovedește mai puternic decât oricare dintre supereroi, iar cei 5 decid că doar împreuna au o șansă. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (6 – 12 noiembrie 2017)

-Anna Orosz scrie pe IstoriaFilmului.ro despre ”Picturi care prind viață” – Studii de caz, respectiv despre picturile celebre despre sau cu care s-au făcut filme ce merită văzute. Printre ele, ”Fata cu cercel de perlă” (2003): ”În filmul Fata cu cercel de perlă prinde viață orașul Delft cu toată atmosfera lui din secolul al 17-lea. În pelicula adaptată după romanul lui Tracy Chevalier vedem viața de zi cu zi a familiei Vermeer prin ochii slujnicei Griet. Între pictor și slujnică se înfiripează o relație ciudată strânsă de încredere. Un prim pas este faptul că Vermeer îi permite fetei să-i facă curățenie în atelier, apoi aceasta începe să îl ajute și în pregătirea procesului de pictare în sine, învață să pregătească diferitele vopsele. Timpul petrecut împreună atrage după el gelozia soției și rea-voința familiei. Patronul bogat și fără scrupule, Van Ruijven comandă un portret al fetei, care nu poate sta de model decât în secret, deoarece poartă cercelul de perlă al soției suspicioase.” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (30 octombrie – 5 noiembrie 2017)

-Se apropie finalul anului, așa că e prilej de filme bune, poate blockbusterele s-au cam terminat. Adrian Georgescu ne prezintă câteva dintre filmele pe care le mai așteaptă în 2017, toate sună grozav. Iată ce spune despre Gerald’s Game: ”O nouă ecranizare după Stephen King, într-un an în care multe cărți de-ale sale au prins „viață” pe micile și marile ecrane. Romanul a apărut în 1992 și, inițial, trebuia să fie un fel de pereche pentru Dolores Clayborne, despre care am scris aici. Despre ce e? „În timp ce încercau să-și condimenteze viața sexuală, în casa lor izolată de lângă un lac, soțul moare brusc, lăsând-o pe soție încătușată de pat”. Nu-i o premisă care să te facă să vezi filmul?” (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (23 – 29 octombrie 2017)

-Adrian Georgescu ne recomandă pe blogul său serialul anului 2017 și anume Mindhunter: ”Cineva scria pe Facebook că Mindhunter este ca trecerea de la Vechiul Testament la Noul. Dacă rămânem în cheia biblică, este mai degrabă o coborâre în infern; nu pentru salvarea sufletelor celor damnați, ci pentru înțelegerea mecanismelor minților defecte. Interesantă este transformarea agentului Groff, cu costumele lui impecabile și dincolo de modă, cu mersul lui de robot și privirea opacă, într-un psihopat. Al doilea sezon din Mindhunter a primit undă verde încă dinaintea televizării pilotului. Un serial atipic, cu atâta forță, nu am văzut de la primul sezon din True Detective.” (mai mult…)

A hentes, a kurva és a félszemü (2017) – Măcelarul, curva şi chiorul

A hentes, a kurva és a félszemü (2017) Regia: János Szász Distribuția: Zsolt Nagy, Dorka Gryllus, Géza Hegedüs D. S-ar putea să fi fost printre primii spectatori ai filmului "Măcelarul, curva şi chiorul" ("A hentes, a kurva és a félszemü" este titlul original) la proiecţia sa în prima jumătate a lunii octombrie la Festivalul Internaţional de Film de la Haifa. Filmul era încă marcat ca fiind în "post-producţie" pe IMDB, deci nu au fost disponibile recenzii sau informaţii prea detaliate. Nu am văzut nici un film anterior al regizorului János Szász şi ştiu prea puţin despre cinematografia maghiară din zilele noastre, deci a fost ocazie bună de a vedea feţe noi şi de a compara abordarea filmelor maghiare cu cele din România sau Cehia învecinate, cu care sunt mai familiarizat. Nu am fost dezamăgit. (mai mult…)

Thor: Ragnarok (2017)

Thor: Ragnarok (2017) Regia: Taika Waititi Scenariul: Eric Pearson, Craig Kyle, Christopher Yost Distribuţia: Chris Hemsworth, Cate Blanchett, Mark Ruffalo, Anthony Hopkins, Benedict Cumberbatch, Matt Damon Unul dintre motivele care te-ar putea determina să mergi la cinema în cazul lui Thor: Ragnarok este distribuţia. Un film care își permite să îl distribuie pe Matt Damon într-un rol nu foarte departe de figuraţia specială și pe Cate Blanchett ca antagonistă, merită toată atenţia. (mai mult…)