Filme

Dreptul de a ierta: The Railway Man (2013)

The Railway Man (2013) Regia: Jonathan Teplitzky Distribuția: Colin Firth, Nicole Kidman, Stellan Skarsgård, Jeremy Irvine Pot ororile războiului fi iertate? Care este atitudinea corectă față de făptași și colaboratori ai crimelor de război, genocid și tortură? Timpul într-adevăr vindecă? Este răzbunarea răspunsul potrivit? Este posibilă iertarea și cine are dreptul să ierte? Asemenea întrebări sunt adesea puse în literatura și filmele despre război și Holocaust. Răspunsurile diferă, așa cum se întâmplă în viața reală și în istorie. 'The Railway Man', film dramatic și impresionant, inspirat de personajele adevărate și povestirile vieților englezului Eric Lomax și japonezului Takesi Nagase, întreabă și încearcă să ofere un răspuns în contextul istoric al lagărelor ucigașe in care erau tinuți prizonierii britanici din Indochina ocupată de Japonia în timpul celui de-al doilea război mondial. (mai mult…)

Darkest Hour (2017)

Darkest Hour (2017) - Ziua decisivă Regia: Joe Wright Scenariul: Anthony McCarten Distribuţia: Gary Oldman, Lily James, Kristin Scott Thomas, Stephen Dillane După Discursul regelui (2010), dar înainte de Dunkirk (2017), Neville Chamberlain demisionează din funcţia de prim-ministru al Marii Britanii, ca urmare a presiunii opoziţiei. Pentru Europa Occidentală în general și pentru Marea Britanie în cazul de faţă, ceasul bate cea mai grea oră. Armata este decimată, regele ia în considerare exilul, dar providenţa îl oferă pe Winston Churchill. Tot pe el ni-l oferă și nouă Joe Wright, în cele 2 ore de film: cu replici de un umor incredibil, uneori bâlbâit și ursuz, alteori desăvârșit orator, capabil să mobilizeze opoziţia, propriul partid și în final cursul istoriei. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (8 – 14 ianuarie 2018)

-Anca Muresan scrie la liternet.ro despre 'Happy End' al lui Michael Haneke: 'Pe afişul filmului sînt două butoane de înregistrare: filmul începe odată ce unul dintre personaje a apăsat pe on. Ca o ironie de construcţie regizorală, Happy End dă impresia că a uitat să apese pe off. După aproape două ore, acelaşi personaj ţine din nou butonul roşu pornit. Apoi, în întunericul sălii de cinema se aşterne liniştea. Haneke nu recurge la artificii muzicale, tocmai ca să te lase să îţi auzi gîndurile. Pe genericul de final citeşti că nici un animal nu a avut de suferit pe durata filmărilor. Despre suferinţa oamenilor nu se spune nimic.' (mai mult…)

Poirot s-a întors: Murder on the Orient Express (2017)

Murder on the Orient Express (2017) Regia: Kenneth Branagh Distribuția: Kenneth Branagh, Penélope Cruz, Willem Dafoe, Judi Dench, Johnny Depp, Josh Gad, Derek Jacobi, Leslie Odom Jr., Michelle Pfeiffer, Daisy Ridley Nu este ușor de ecranizat romanele Agathei Christie în 2017 și este chiar și mai greu când este vorba despre "Crima din Orient Express", care avea deja o versiune fabuloasă și binecuvântată cu stele în distribuție regizată în 1974 de Sidney Lumet. Regina romanului detectiv a creat mistere minunate, dar există dificultăți în a le aduce pe ecran, deoarece personajele ei sunt destul de teatrale, au întotdeauna multe de ascuns și par a fi altceva decât sunt în realitate, iar spațiile închise în care se petrec cele mai multe dintre poveștile ei nu se potrivesc cu cerințele dinamicii din cinematografia de acțiune modernă. Este o provocare să transformi exercițiile mentale sofisticate din romanele ei în acțiune pe ecran, mai ales când majoritatea spectatorilor cunosc sfârșitul din lectura cărților. O provocare care poate fi comparată cu ecranizarea pieselor și personajelor lui Shakespeare. Deci, poate este că este nevoie de un regizor și de un actor care deja a adus pe ecrane piesele lui Shakespeare pentru a-și asuma provocările și riscurile. Numele acestui regizor este, desigur, Kenneth Branagh. (mai mult…)

Să nu ucizi: Krótki film o zabijaniu (1988) – A Short Film About Killing

Krótki film o zabijaniu (1988) - A Short Film About Killing Regia: Krzysztof Kieslowski Distribuția: Miroslaw Baka, Krzysztof Globisz, Jan Tesarz Revederea filmelor lui Krzysztof Kieslowski este o experiență foarte specială, atât din punct de vedere cinematografic, cât și din punct de vedere istoric. Am văzut seria "Decalog" cu aproape 30 de ani în urmă și 'Un scurt film despre crimă' a fost o parte din aceasta, în versiunea sa mai scurtă. Timpul care a trecut de la lansarea filmului pe ecrane și sfârșitul brusc al carierei și a vieții regizorului oferă o perspectivă foarte diferită. Filmele sale au rămas și el a fost cu siguranță unul dintre cei mai mari regizori de film din vremea sa și din toate timpurile. Eu am avut șansa de a-i supraviețui, de a vedea mai multe filme și de a acumula mai multă experiență de viață. Perspectiva de acum este diferită, felul în care citim și înțelegem filmele sale s-a schimbat și ea. (mai mult…)

Happy End (2017) – Final fericit

Happy End (2017) - Final fericit Scenariul & Regia: Michael Haneke Distributia: Isabelle Huppert, Jean-Louis Trintignant, Mathieu Kassovitz, Fantine Harduin, Franz Rogowski, Laura Verlinden, Toby Jones etc Un film numit “Happy End”, fara un Happy End classic, ci un alt fel de Happy End, lasand spectatorului gustul amar al unei lumi nemilos dezvaluita in cele mai neumane alienari ale umanitatii, dar si o palida- foarte palida speranta “vizionara”. Nominalizat in competitia oficiala Cannes 2017 – Palme d’Or, la European Film Awards pentru categoriile European Actress – Isabelle Hupert si European Actor - Jean-Louis Trintignant, nominalizat la Munich Film Festival – categoria Best European Film – Michael Haneke si la Sydney Film Festival – categoria Best Film – Michael Haneke! (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (1 – 7 ianuarie 2018)

-Marius Oliviu scrie pe blogul CeFilmeVad despre ultimul Star Wars: ”Din ce în ce mai multe remake-uri sunt stricate de lozinci „politically correct”, iar ultimul Star Wars nu face nici el excepție. La „The Force Awakens” am înțeles că era schimbare de echipă, început de serie, etc și trebuiau schimbate personajele (o eroină, un anti-erou negru), în fine, debandadă mare – unii intrau și alții ieșeau – dar cu The Last Jedi ce-ați avut? Că sunt ironizate miturile brodate de George Lucas (Luke Skywalker aruncă laserul în spate: ce, credeai c-o să mă lupt aiurea cu un laser împotriva întregii galaxii?) treacă-meargă. Dar când am auzit-o pe chinezoaică, cum tre` să-i distrugem cu iubire, am râs de m-am spart: deja nu mai era ironie, ci penibil 100%. Înțeleg că trebuie mulțumite și minoritățile sexuale din sala de cinema, drept pentru care unul din personaje e fie gay, fie bisexual, fie transsexual.” (mai mult…)

Amestec inegal de genuri: Shelter (2017)

Shelter (2017) Regia: Eran Riklis Distribuția: Neta Riskin, Golshifteh Farahani, Yehuda Almagor Primul film pe care l-am văzut în 2018 într-o avanpremieră israeliană a fost 'Shelter' (titlul original în ebraică este "Mistor"). Este regizat de Eran Riklis, un regizor ale cărui filme precedente "Mireasa siriană" și "Managerul de la forțele de muncă" mi-au plăcut. Acestea erau filme inspirate de realitatea israeliană, complexe și sensibile în același timp. Ultimul se bazează pe un roman de A.B. Yehoshua. Cu 'Shelter', Riklis încearcă un film foarte diferit, o combinație de thriller psihologic și film de acțiune, dar rezultatul a fost pentru mine destul de dezamăgitor. (mai mult…)

Problemele familiale ale producătorilor de vin: „Ce qui nous lie” (2017)

Ce qui nous lie (2017) Regia: Cédric Klapisch Distribuția: Pio Marmaï, Ana Girardot, François Civil Iubitorii vinului vor avea multe motive să le placă filmul lui Cédric Klapisch "Ce qui nous lie" (titlul în engleză este "Back to Burgundy"). Peisajul din Bourgogne, frumos filmat în toate anotimpurile anului, o poveste a cărei eroi sunt oameni care nu numai că trăiesc din vin, dar vinul este tot ceea ce știu și doresc să facă, o tradiție transmisă in familii de multe generații, cu podgorii care sunt moștenite de la bunic la tată și de la tată la fiu și fiice. Este frumos filmat, cu o mulțime de detalii tehnice și artizanale, descrise cu respect și dedicație. Îmi place vinul, așa că mi-a plăcut foarte mult această fațetă a filmului. Totuși, "Ce qui nous lie" este mai mult decât atât. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (25 – 31 decembrie 2017)

-Adrian Georgescu face un bilanț al celor mai bune thrillere văzute în 2017 și ne recomandă 6 filme. Primul dintre ele este Good Time: ”Un bărbat își ia fratele handicapat să-l ajute la jefuirea unei bănci, apoi încearcă să-l scoată din spitalul unde a ajuns. Se spune că frații Safdie l-au avut mereu în minte pe Robert Pattinson când au gândit filmul. Se vede asta: îi vine mănușă. E cel mai bun rol al lui Pattinson de până acum și sper ca el să obțină măcar o nominalizare la Premiile Oscar. Are aici ceva din intensitatea lui Pacino în Dog Day Afternoon. De fapt, cam de-atunci n-am mai văzut genul acesta de personaj, cu atâta forță și care să facă praf tot ce atinge, ca o versiune de doi lei a regelui Midas. Tehnica aceasta a dezorientării pe care o folosesc frații Safdie – ca filmare sau dezvoltare a narațiunii, că nu explică cine sunt și de unde vin personajele – este o imitație a vieții, care nu respectă niciodată regulile, și pe care, când e să se facă praf, nimic nu o mai poate lipi. În atmosfera aceea deprimantă, sunt câteva creații actoricești foarte bune. De exemplu, este o negresă în vârstă cu care Pattinson împarte o ambulanță și care-l găzduiește în apartamentul ei. Gladys Mathon nu e actriță profesionistă, dar wow!, face un mic rol memorabil.” (mai mult…)