The Ghost Writer (2010) – Marioneta
Regia: Roman Polanski
Distributia: Pierce Brosnan, Ewan McGregor, James Belushi, Tim Preece

Scriitorii-fantoma, cum este eroul filmului lui Polanski interpretat superb de Ewan McGregor, sunt oameni fara trecut, fara familie, fara ambitii si fara identitate, cateodata ei nu au nici macar un nume sau noi nu ajungem sa ii cunoastem. Ei scriu deseori carti semnate de barbati si de femei, oameni importanti ai acestei lumi, ei dau forma idelilor si amintirilor acestora si cateodata afla mai mult decat ar trebui despre fortele puterii din aceasta lume. Acesta este momentul din care intra in incurcatura sau chiar sunt in pericol mortal. Nu este nicio problema, de vreme ce ei nu au trecut, familie, ambitii, identitate si uneori nici nume.

Cu aceste premise, The Ghost Writer seamana cu un thriller politic localizat in teritoriul lui Hitchcock. In mainile unui alt regizor, povestea putea fi cu usurinta suprapolitizata, de vreme ce fostul prim-ministru britanic Lang (Pierce Brosnan) este o replica foarte transparenta a lui Tony Blair, cu o nuanta de romantism de vreme ce sotia sa Ruth Lang este interpretata cu multa sensibilitate si mister de Olivia Williams, care ar fi putut deveni punctul de cotitura al dramei. Polanski merge totusi mai departe creand atmosfera cea mai hitchcockiana intr-un film de cand Hitchcock insusi ne-a parasit – el introduce in film propriile drame si temeri.

The Ghost Writer

Fostul prim-ministru nu este doar un politician umilit, in pericol de a fi pus sub acuzare de Tribunalul de la Haga, el este de asemenea un exilat care nu se poate intoarce in propria tara, asa cum este si Polanski de foarte multi ani (si nicio judecata nu este facut si nicio scuza nu este prezentata despre faptul daca este vinovat sau nu). Fascinatia lui Polanski cu privire la apa este de asemenea prezenta si putem urmari si aminti evolutia temei in imaginatia regizorului, de la reflectiile insorite din Knife in the Water, prin tonurile de grotesc din Cul de Sac sau Pirates, pana la tonurile intunecate de aici – apa este mereu o amenintare, o prezenta amenintatoare. Scenele din via Marthei din timpul iernii sunt nu mai putin memorabile, poti simti vantul si singuratatea razbatand ecranul.

Nu totul este perfect si se poate discuta daca subiectul filmului nu este un pic prea inteligent sau daca scena finala nu este prea frumoasa din punct de vedere cinematografic pentru a fi adevarata. Chiar si asa, este unul dintre cele mai bune thrillere politice pe care le-am vazut, din simplul motiv ca nu pune prea mare presiune nici pe politic, nici pe aspectele dramatice ale thrillerului, ci pe sentimentele umane si pe fragilitatea personalitatii Fantomei.

Nota: 8/10

Dupa primele patru saptamani, concursul nostru ne arata urmatoarea ordine a pieselor din filmele:

1. Titanic – nota 8,63
2. Pretty Woman – nota 8,34
3. Evita – nota 8,26
4. Top Gun – nota 8,22
5. Phenomenon – nota 8,00
6. Crazy Heart – nota 7,93
7. Amelie – nota 7,92
8. Arizona Dream – nota 7,90
9. Endless Love – nota 7,80
10. The Woman in Red – nota 7,71

Modalitatea de notare este urmatoarea:

In fiecare saptamana, printr-un simplu comentariu la articol, puteti vota printr-o nota de la 1 la 10 cele trei soundtrack-uri propuse spre vot. Nu uitati sa va treceti adresa de email corecta si sa urmariti concursul nostru de-a lungul intregului an, iar dupa ce vom epuiza saptamanile de soundtrack-uri, vom face un clasament provizoriu cu melodiile care v-au placut cel mai mult si cu 10 (zece) persoane care s-au implicat in concurs, au votat cel mai mult si s-au aflat cel mai aproape de melodiile preferate de public.

Aceste 10 persoane vor intra in finala si printre ei, prin tragere la sorti, vor fi cei trei castigatori ai filmelor si cartilor oferite de noi, astfel:
Locul 1-un DVD oferit de ProVideo.ro, o carte in limba engleza oferita de Okian.ro si un DVD surpriza cu muzica clasica!
Locul 2-un DVD oferit de ProVideo.ro si o carte de la Editura Meronia.
Locul 3-Doua carti oferite de Okian.ro si Editura Meronia.

Saptamana 5:

Soundtrack nr. 13 – Can You Feel The Love Tonight – din filmul The Lion King 1994, compozitori Elton John si Tim Rice, canta Elton John, Oscar 1995 pentru Best Music Original Song

There’s a calm surrender
To the rush of day
When the heat of the rolling world
Can be turned away
An enchanted moment
And it sees me through
It’s enough for this restless warrior
Just to be with you

(Chorus)
And can you feel the love tonight?
It is where we are
It’s enough for this wide-eyed wanderer
That we got this far
And can you feel the love tonight
How it’s laid to rest?
It’s enough to make kings and vagabonds
Believe the very best

There’s a time for everyone
If they only learn
That the twisting kaleidoscope
Moves us all in turn
There’s a rhyme and reason
To the wild outdoors
When the heart of this star-crossed voyager
Beats in time with yours

(Chorus)
And can you feel the love tonight?
It is where we are
It’s enough for this wide-eyed wanderer
That we got this far
And can you feel the love tonight
How it’s laid to rest?
It’s enough to make kings and vagabonds
Believe the very best

It’s enough to make kings and vagabonds
Believe the very best

Soundtrack nr. 14 –  I Will Always Love You din filmul The Bodyguard 1992 Compus de Dolly Parton in 1973, interpretat de Whitney Houston. Nominalizat MTV Award 1993 – Best Movie Song

If I
Should stay
I would only be in your way
So I’ll go
But I know
I’ll think of you every step of
the way

And I…
Will always
Love you, oohh
Will always
Love you
You
My darling you
Mmm-mm

Bittersweet
Memories
That is all I’m taking with me
So good-bye
Please don’t cry
We both know I’m not what you
You need

And I…
Will always love you
I…
Will always love you
You, ooh

I hope
life treats you kind
And I hope
you have all you’ve dreamed of
And I wish you joy
and happiness
But above all this
I wish you love

And I…
Will always love you
I…
Will always love you
[Repeat]

I, I will always love
You….
You
Darling I love you
I’ll always
I’ll always
Love
You..
Oooh
Ooohhh

Soundtrack nr. 15 – Love is All Around din filmul Four Weddings and A Funeral 1994, compus de The Troggs  si interpretat de Wet Wet Wet, nominalizat la BAFTA 1994 pentru Best Music Film

I feel it in my fingers
I feel it in my toes
Love is all around me
And so the feeling grows

It’s written on the wind
It’s everywhere I go, oh yes it is
So if you really love me
Come on and let it show, woh

You know I love you, I always will
My mind’s made up by the
way that I feel
there’s no beginning,
there’ll be no end
’cause on my love you can depend

I see your face before me
as I lay on my bed, um
I kinda get to thinking
of all the things you said, oh yes I did
You gave your promise to me and I
gave mine to you
I need someone beside me
in everything I do, oh yes I do

You know I love you, I always will,
my mind’s made up by the
way that I feel
there’s no beginning,
there’ll be no end
’cause on my love you can depend

Gotta keep it moving

Oh It’s written in the wind
oh everywhere I go, yeah, oh well
so if you really love me, love me, love me
come on and let it show, oh
come on and let it show
come on and let it
come on and let it (come and let it show, baby)
come on, come on, come on, come on let it show baby
come on and let it show
come on and let it show, baby
come on and let it show

The Expandables (2010) – Eroi de sacrificiu
Regia: Sylvester Stallone
Distributia:  Sylvester Stallone, Jason Statham, Jet Li, Dolph Lundgren, Eric Roberts, Mickey Rourke

Iti ia 10 minute sa enumeri numele din distributia filmului The Expandables si de trei ori mai putini sa mentionezi partile bune ale acestui film. Criticul Lou Lumenick de la The New York Post a rezumat perfect atmosfera acestui thriller: este varianta masculina a Sex and The City 2.

Am copilarit intr-o perioada in care TV-ul era plin de filmele de actiune ale anilor ’80, alienul din Predator m-a urmarit multe nopti in vis, jungla era pentru mine un loc in care Rambo se lupta cu tipii rai, iar Die Hard era de neratat de fiecare data cand rula, chiar si la a 30-a difuzare.

S-a incercat reluarea succesului blockbusterelor pline de testosteron prin Rocky al 6-lea (bunicel), Die Hard 4 (bun), The Wrestler (interpretare de Oscar), Terminator 4 (de urmarit) etc., iar lovitura de gratie ar fi trebuit sa fie data prin The Expandables, acest apogeu al masculinitatii cinematografice. Numai ca (mult prea) lunga lista de actori, combinarea tuturor cliseelor filmelor de gen nu au putut face mai putin chinuitoare cele 2 ore petrecute in sala de cinema.

Stallone

Povestea, co-scrisa de Stallone, este incropita din ramasite ale tuturor filmelor de actiune, se incearca un mélange intre duritate si sensibilitate. Mickey Rourke plange si noi odata cu el pentru ca nu ne putem da seama cum de a acceptat un asemenea rol, Eric Roberts nu are nimic din acea perfidie sexy care l-a transformat intr-un bad guy inteligent, partenera lui Sylvester Stalone se chinuie sa alerge in reluare pentru ca sa para ca el alearga mai repede decat ea, Arnold Schwarzenegger zici ca a fost adus in carucior cu rotile pe platoul de filmare, Bruce Willis incearca sa fie smecheras, dar nici macar lui nu ii iese figura.

The Expendables

Mentionam la inceput ca exista parti bune. Sunt sigura ca exista mai multe, dar singurul aspect mai putin penibil este prezenta lui Jason Statham (in ciuda secventei in slow motion cand se duce pe terenul de basketball sa il cafteasca pe fostul iubit al femeii pe care o iubeste- o privire amenintatoare nu inseamna nimic atunci cand medalionul parca daruit de mami flutura la gat). Un om plin de speranta ar crede ca se merita sa vezi filmul pentru secventele de actiune. Ei bine, nu. Uitandu-te la ecran, iti si imaginezi indicatiile primite de actori de la regizorul Stallone: “Acum tu ii torni pumni, apoi, el tie, apoi tu castigi. Actiune!”

Steven Seagal si Van Damme au refuzat rolurile din film. Nu e nimic, ma indoiesc ca aceste doua nume ar fi transformat The expandables in ceva mai bun decat aceasta ciorba plina de muschi, testosteron, inepta si incoerenta.

Nota: 5/10

De la inceputurile sale in 1932 festivalul a promovat arta, industria si spectacolul cinematografic pentru a se dedica in 2010 celebrarii comediei italiene. 30 de pelicule realizate intre 1937 si 1988 de renumiti regizori italieni au fost alese de Marco Giusti, Domenico Monetti si Luca Pallach pentru a omagia cel mai profitabil dar si cel mai ponegrit gen cinematografic din Italia sub denumirea ”Italian Comedy: The State of Things” . Printre invitatii de seama se numara valorosi actori de comedie italieni, Carlo Verdone, Cristian De Sica, Paolo Villaggio si regizori reprezentativi precum Mario Monicelli care a facut din comedia “Big deal on Madona Street” un clasic al genului.

Festivalul se va deschide cu proiectia peliculei „ Black Swan” a regizorului Darren Aronofsky avandu-i in rolurile principale pe Natalie Portman si Mila Kunis iar onoarea inchiderii ii va reveni lungmetrajului „ The Tempest”, adaptarea cinematografica a piesei de teatru „Furtuna” de William Shakespeare, in regia Juliei Taymor, cu Hellen Mirren si Russell Brand ca protagonisti.

Quentin Tarantino

Participanti prestigiosi vor fi jurizati de la fel de celebri si talentati membri ai juriului, prezidat de Quentin Tarantino pentru competitia oficiala (desemnat presedinte al juriului pentru ca „ este unul dintre cei mai importanti regizori din  cinematografia contemporana”) si de Fatih Akin (castigatorul premiului special al juriului Mostrei pentru comedia “Soul Kitchen” anul trecut) pentru sectiunea „ Lion of the Future”.

In avanpremiera Mostrei Arena di Campo San Polo va gazdui in seara zilei de 31 august proiectia peliculei „ Profumo di donna” realizat in 1974 de Dino Risi.

Desi redusa, prezenta romaneasca in celebrul festival exista totusi prin actrita romana Alexandra Pirici, eroina principala a peliculei „ Hai paura del buio” de Massimo Coppola participanta in cadrul sectiunii Settimana Internazionale della Critica. Ajunsa la cea de-a 25-a editie Settimana Internazionale della Critica a Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia cuprinde şapte pelicule, toate debuturi în lungmetrajul de ficţiune, prezentate la Veneţia în premieră mondială.

Premiul pentru intreaga cariera va merge anul acesta la regizorul John Woo, celebru pentru filmele sale de actiune precum Face/Off, Mission: Impossible 2, Broken Arrow, Red Cliff.

Competitia oficiala – Venetia 67

Black Swan

1. Black Swan – USA, regia Darren Aronofsky -Natalie Portman, Mila Kunis, Vincent Cassel, Barbara Hershey, Winona Ryder  –  film de deschidere al Festivalului

2. La pecora nera -Italia, regizor Ascanio Celestini – Giorgio Tirabassi, Maya Sansa

3. Somewhere – USA, regizor Sofia Coppola – Stephen Dorff, Elle Fanning, Benicio Del Toro, Michelle Monaghan, Laura Chiatti, Simona Ventura

4. Happy Few -Franta, regizor Anthony Cordier – Marina Fois, Elodie Bouchez, Roschdy Zem, Nicolas Duvauchelle

5. La solitudine dei numeri primi -Italia, regizor  Saverio Costanzo – Alba Rohrwacher, Luca Marinelli, Filippo Timi, Isabella Rossellini, Maurizio Donadoni

6. Silent Souls – Rusia, regizor Aleksei Fedorchenko – Igor Sergeyev, Yuriy Tsurilo, Yuliya Aug, Victor Sukhorukov

7. Promises Written in Water – USA, regizor Vincent Gallo – Vincent Gallo, Delfine Bafort, Sage Stallone, Lisa Love

8. Road to Nowhere – USA, regizor Monte Hellman – Shannyn Sossamon, Dominique Swain, John Diehl, Fabio Testi

9. Balada triste de trompeta – Spania, regizor  Alex de la Iglesia – Carolina Bang, Santiago Segura, Antonio de la Torre, Fernando Guillen-Cuervo

10. Venus Noire – Franta, regia Abdellatif Kechiche – Yahima Torres, Olivier Gourmet, André Jacobs

11. Post Mortem – Chile, regizor Pablo Larrain – Alfredo Castro, Antonia Zegers

12. Barney’s Version – Canada, regia Richard J. Lewis – Dustin Hoffman, Paul Giamatti, Rosamund Pike, Minnie Driver

13. Noi credevamo – Italia, regia Mario Martone – Luigi Lo Cascio, Valerio Binasco, Toni Servillo, Luca Zingaretti, Michele Riondino, Francesca Inaudi, Anna Bonaiuto

14. La passione – Italia, regia Carlo Mazzacurati – Silvio Orlando, Giuseppe Battiston, Corrado Guzzanti, Cristiana Capotondi, Stefania Sandrelli, Kasia Smutniak

15. 13 Assassins – Japonia, regia Takashi Miike – Kôji Yakusho, Takayuki Yamada, Yusuke Iseya, Goro Inagaki

16. Potiche – Franta, regia Francois Ozon – Catherine Deneuve, Gérard Depardieu, Fabrice Luchini, Karin Viard, Judith Godrèche, Jérémie Régnier

17. Meek’s Cutoff – USA, regia Kelly Reichardt – Michelle Williams, Bruce Greenwood, Will Patton, Zoe Kazan, Paul Dano, Shirley Henderson

18. Miral – USA, regia Julian Schnabel – Freida Pinto, Hiam Abbass, Willem Dafoe, Yasmine Al Masri, Vanessa Redgrave

19. Essential Killing – Polonia, regia Jerzy Skolimowski) – Vincent Gallo, Emmanuelle Seigner

20. Norwegian Wood – Japonia, regia Anh Hung Tran – Kenichi Matsuyama, Rinko Kikuchi, Kiko Mizuhara, Kengo Kora, Reika Kirishima

21. Attenberg – Grecia, regia Athina Rachel Tsangari – Ariane Labed, Vangelis Mourikis, Evangelia Randou, Yorgos Lanthimos

22. Detective Dee and the Mystery of Phantom Flame – China, regizor Hark Tsui – Andy Lau, Carina Lau, Li Bingbing, Tony Leung Ka Fai

23. Drei – Germania, regizor Tom Tykwer – Sophie Rois, Sebastian Schipper, Devid Striesow

Venetia

In afara competitiei – lung metraje realizate de regizori consacrati in editiile precedente ale festivalului:

1. The Town (USA, regia Ben Affleck)
2. I’m Still Here (USA, regia Casey Affleck)
3. Sorelle Mai (Italia, regia Marco Bellocchio)
4. Notizie degli sclavi (Italia, regia Emidio Greco)
5. Gorbaciof (Italia, regia Stefano Incerti)
6. That Girl in Yellow Boots (India, regia Anurag Kashyap)
7. Showtime (China, regia Stanley Kwan)
8. Legend of the Fist: The Return of Chen Zhen (China, regia Andrew Lau)
9. Sei Venezia (Italia, regia Carlo Mazzacurati)
10. The Child’s Eye 3D (China, regia Oxide Pang, Danny Pang)
11. Vallanzasca (Italia, regia Michele Placido)
12. All Inclusive 3D (Italia, regia Nadia Ranocchi, David Zamagni)
13. Raavan (India, regia Mani Ratnam)
14. Machete (USA, regia Robert Rodriguez)
15. 1960 (Italia, regia Gabriele Salvatores)
16. The Shock Labyrinth: Extreme (Japonia, regia Takashi Shimizu)
17. Surviving Life (Cehia, regia Jan Svankmayer)
18. The Tempest (USA, regia Julie Taymor) – film de inchidere al Festivalului
19. Passione (Italia, regia John Turturro)
20. Lope (Spania, regia Andrucha Waddington)
21. Reign of Assassins (China, regia John Woo, Su Chao-Pin)

Gigi (1958)
Regia: Vincente Minnelli
Actori: Leslie Caron, Maurice Chevalier, Louis Jourdan

Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe Provideo.ro.

Daca ne gandim la filmul Gigi dupa atatia ani, putem constata la prima vedere ca a avut un succes foarte mare in epoca, lucru care nu s-ar intampla cu siguranta in prezent. Succesul poate fi calculat cu usurinta in numarul premiilor Oscar pe care le-a castigat in 1959, nu mai putin de noua, printre care si cele pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor (Vincente Minnelli), cel mai bun scenariu (Jay Lerner) si, normal, cea mai buna coloana sonora si cel mai bun cantec. Am spus ca acestea sunt impresiile la prima vedere, insa filmul creste in ochii spectatorului dupa fiecare noua vizionare. Avand in casa un pasionat al lui Gigi (Leslie Caron) in fiul meu de patru ani si jumatate, am tot ascultat cantecele si am tot vizionat scenele, rezultand o impresie excelenta.

Gigi

Filmat in Paris, orasul romantic prin definitie, filmul se concentreaza pe iesirea in lume a lui Gigi si consecintele educatiei pe care a primit-o de la bunica ei si matusa cea bogata. Nu cunoastem varsta lui Gigi, dar putem banui dupa comportamentul ei initial (desi schimbarea este evidenta spre sfarsitul filmului) ca se afla abia spre sfarsitul adolescentei, insa amatoare de dulcegarii, un pahar de sampanie pe ascuns sau jocuri in parc impreuna cu colegele de varsta ei. In acelasi timp, este supusa unui adevarat antrenament de “femeie de lume” – lectii de buna purtare, de eticheta, de seducere sau pur si simplu metode de a manca o prepelita sau alte mancaruri de la balurile epocii. Scopul nu ii apartine, ci este al celor doua persoane care o ingrijesc: din cauza saraciei aparente, ele doresc sa o casatoreasca sau sa devina amanta unui barbat bogat.

Victima pare a fi Gaston Lachaille, un barbat prea bogat pentru varsta lui, care nu isi refuza nimic, dar care aprecieaza mereu casa doamnei Alvarez, bunica lui Gigi, pentru simplitatea sa, o lume parca pierduta pentru el, dar si pentru ospitalitatea cu care este inconjurat. Nimic nu vesteste o apropriere intre Gigi si Gaston, care par intr-o relatie de amicitie continua, fara alte intentii. Numai ca Gigi cucereste prin propriul fel de a fi, prin naturalete extrema, pierduta deja in lumea Parisului aristocratic, iar timidul si nehotaratul Gaston se indragosteste si nu ezita sa intre in lumea visatoare a lui Gigi.

Gaston si Gigi

Mai multe lucruri fac acest film memorabil si seducator. Interpretarea actorilor din rolurile principale este pur si simplu plina de farmec, Leslie Caron este, pe rand, o fetita, o adolescenta, dar si o femeie care poate cuceri cu usurinta gandurile oricarui barbat in prima ei aparitie la restaurant. Louis Jourdan este burlacul dorit de toate femeile singure, insa care se pierde imediat in fata unei femei superbe si pline de naturalete. In sfarsit, Maurice Chevalier revine cu forta intr-un film, este cel care intretine atmosfera cu veselie, incredere si multe cantece superbe, este optimistul incurabil, dar si omul care a avut noroc o viata intreaga si nu si-l pierde nici la batranete.

Parisul este superb, un loc antrenant, plin de voiosie si exuberanta, un loc al iubirii, al jocului si al muzicii permanente. Il regasim in balurile aristocratice, in restaurantele pline, in parcurile verzi (nu lipseste Bois de Boulogne), ne plimbam chiar pe sub Tour Eiffel. In sfasit, nu trebuie sa uitam muzica care insoteste filmul pe tot parcursul lui: multe interpretate de Maurice Chevalier (cum ar fi celebrele Thank Heaven for Little Girls sau I’m Glad I’m Not Young Anymore), dar nu trebuie uitate nici cele ale lui Leslie Caron (cum ar fi favorita baietelului meu (I Don’t Like) the Parisiens). Cateva dintre melodii le puteti regasi la sfarsitul acestui articol. Un film memorabil, un musical din anii de glorie.

Nota: 9/10

Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe Provideo.ro.

Mi-am spus în barbă, este imposibil ca această blondă să nu fie siliconată sau măcar să aibă un bust impresionant. Şi, evident, am avut dreptate căci atunci când şi-a dat jos vesta de salvare, doi sâni imensi şi-au făcut apariţia, prea puţin protejaţi de minusculul sutien (cuvânt care vine de la termenul francez de soutien-gorge adică susţinător de bust, fapt complet perimat pentru vedetele autohtone, marea majoritate apelând la silicon pentru a-şi susţine busturile. Cu care fac bani, nu-i vorbă…). O ţinută neadecvată pentru acel sat uitat de lume de pe malul Dunării dar în consonanţă cu poftele telespectatorilor masculini (în pauza de publicitate au curs reclamele la bere). Mă întrebam Seinfeld-ian, oare au pişcat-o ţânţarii în timpul filmarilor ?

O altă imagine. Băiatul – vedetă – disco, obosit, răsturnat peste o canapea ieftină, maronie, somnolând, prea obosit să meargă la muncile gospodăriei, recunoscând vinovat “Sunt obosit nene că iară am stat până la unu la palavre cu domnu Vijelie”. Auzind formula plină de respect am izbucnit în râs. Manelistul a ajuns un domn respectat, admirat. Un model paideic demn de urmat de juniorii manelismului precum Edy Talent al cărui afiş l-am observat pe o staţie de autobus din Câmpina căci Edy Talent avea un concert pe stadionul comunal din Brebu urmat de o sesiune de autografe la Diverta (ET este doar un puşti negricios care se afişează cu gagici sexy să moară de ciudă colegii lui de-a şasea !).  Plin de sine. Manelistul, cu mustaţa lui a la Hitler, este dus la munci. Ceea ce nu-i face nici o plăcere, evident.

Gazda vrea să-i arate şi să-l facă să mulgă caprele ! Suprema jignire pentru VV. De aceea îl şi întreabă, aţi mai muls înainte? La care celebrul VV face un spirit de glumă jmekeresc Io am muls doar doamne. Ha ha ha… Emisiunea este programată la ora 18.30. Tind să cred că este totuşi în reluare. Trebuie difuzată de cât mai multe ori cu putinţă pentru a se impregna în spiritul tinerelor generatii. Acesta este spiritul romanesc al timpului.

“Răcani, pifani şi veterani. Cum ne-am petrecut armata

Mărturisesc faptul că nu am făcut armata şi nu am avut decât prea puţine momente în care mi-am dorit acest lucru. Motivele le-am găsit şi în volumul coordonat de Radu Paraschivescu (un om cerebral, calculat şi excelent analist sportiv, pe care îl ascult de fiecare dată cu multă admiraţie) şi, pe lângă umorul aferent distanţei în timp, pe lângă unele nostalgii ale perioadei de tinereţe, mulţi dintre cei care semnează textele din această carte nu au găsit nimic demn de admiraţie în cariera lor (scurtă) militară, iar oamenii de acolo sunt cel mai adesea satirizaţi, ironizaţi, blasfemiaţi sau chiar urâţi pentru lipsa de omenie, de inteligenţă sau de toleranţă.

Volumul adună semnatari de renume, care povestesc fiecare propria experienţă din armată, fiecare cu propriul stil şi talent, într-o descriere perfectă a vieţii cazone din timpul comunismului (în marea majoritate a cazurilor), iar în ultimul exemplu, cel al lui Traian Ungureanu, chiar şi a rigorilor recrutării, a testelor medicale, prin care am trecut, de altfel, şi eu, dar şi a erorilor sistemului militar, care era în stare sa aducă în armată oameni de orice tip, inclusiv cei bolnavi, aşadar inapţi serviciului militar.

Radu Paraschivescu

Şi ne aflăm astfel în faţa unor povestiri şi povestitori cu stiluri suculente, ironice sau epice, fiecare cu propria poveste şi toţi conduşi de acelaşi gând: de a povesti „cum ne-am petrecut armata”. Şerban Foarţă îşi mărturiseşte aventurile militare în propriul şi cunoscutul stil, o poezie cu rimă şi ritm, aproape gata de pus pe muzică, Adrian Georgescu (excelentul editorialist şi comentator sportiv) şi Călin-Andrei Mihăilescu construiesc inedite dicţionare cazone, Dan C. Mihăilescu intitulează povestirea sa (care spune totul prin titlu) „A fost greu, haios, nedemn şi absurd, adică foarte bine!”, iar „armata” de povestitori este completată de Radu Naum, Tudor Octavian, Radu Paraschivescu, Cristian Tudor Popescu, Cătălin Ştefănescu, Traian Ungureanu şi alţii, nu mai puţin importanţi.

Este o carte cu mult haz, care acum este sincer şi îndepărtat, dar care în timpul serviciul militar, era cel mult haz de necaz, dar din rândurile scrise aflam multe lucruri importante, câteva mesaje, învăţăminte, precum şi concluziile necesare descrierii cu pertinenţă a modului în care este privită armata în concepţiile poporului român. Astfel, cu privire la desfiinţarea serviciului militar obligatoriu, opiniile rămân şi sunt diferite, un subiect la care personal am fost cu totul de acord cu reglementarea oficială. Adrian Georgescu, un rebel în felul său, dar şi fin observator al vieţii de la noi, spune: „Prin desfiinţarea stagiului militar obligatoriu, bărbaţii nu au avut de câştigat, ci de pierdut. Am abandonat singurul teritoriu inaccesibil femeilor, care ne permitea să ne simţim, fie şi pentru cele câteva minute de povestit cu privirea în gol, superiori.”

Catalin Stefanescu

Pe de altă parte, Cătălin Ştefănescu, interesantul şi inteligentul realizator al emisiunii Garantat 100%, ne împărtăşeşte concluziile: „Armata a fost mai mult o chinuială şi o imensă pierdere de vreme. Nu împărtăşesc deloc poveştile cu „desăvârşirea bărbăţiei” şi cu „şcoala vieţii”. Armata obligatorie era doar o piesă din angrenajul totalitarismului, o parte din gigantica maşină de îndobitocire şi înregimentare a milioane de indivizi. Însă şi aici, ca peste tot, oamenii găseau portiţe ingenioase de a supravieţui, de a fi împreună, de a râde pe furiş de prostie şi de impostură. Pentru unii mai lipsiţi de şansă, armata a fost stavila tinereţii, capătul de drum al exuberanţei, începutul plafonării şi cântecul de leagăn al resemnării. Pentru alţii a fost o experienţă marcantă, despre care se poate povesti acum, peste ani, cu mai multă sau mai puţină veselie”.

Unul dintre motivele pentru care am urât întotdeauna armata şi am refuzat sistematic să „mă înrolez” a fost faptul că nu am dorit să primesc ordine prosteşti şi ilogice şi, mai ales, nu mi-a plăcut niciodată să am şefi mai proşti decât mine (nu am scăpat de asta în viaţa civilă, dar asta e altă poveste). Nici unii dintre autorii cărţii nu ajung la altă concluzie, Cătălin Mihuleac extrapolând această poveste şi în viaţa de după armată, când maimuţărelile şefilor au uneori aceeaşi conotaţie ca în armată, şi aducându-i armatei şi un anumit merit în formarea vieţii de adult: „Că veni vorba, cred că ăsta rămâne principalul merit al armeţii, pe care îl recunosc franş, la suficienţi ani de la terminarea stagiului: m-a învăţat să primesc senin ordine care nu-mi convin, de la şefi mai stupizi ca mine. (…) De câte ori superiorii mei ierarhici, de pe la diferitele slujbe pe care le-am abordat, îmi făceau o scenă, mă umileau direct sau printr-un ordin idiot, în mintea mea îi îmbrăcam în haine de caporal, de sergent sau de locotenent, le potriveam în partea de sus chipiul, şi toate hachiţele lor îmi deveneau dintr-o data suportabile.”

Radu Naum

În final, dintr-o carte cu adevărat amuzantă, dar şi pline de învăţăminte, care ar fi îndemnat poate generaţii de viitori „răcani, pifani şi veterani” să renunţe la viaţa militară dacă ar fi fost publicată pe vremea când serviciul militar era încă obligatoriu, pe vremea când se considera că dacă mergeai în armată deveneai bărbat, când „fentarea” armatei era considerată în familie dezonoare, nu puteam fi decât de acord cu Radu Naum, care descrie perfect ceea ce a învăţat sau nu a învăţat din armată: „Armata ne-a învăţat că poţi să nu înveţi nimic. Că dacă în nouă luni se coace o viaţă, în nouă luni poate fi suspendată o viaţă. Ultima imagine pe care am păstrat-o e aceea a unui locotenent umblând cu o bâtă la el. De frică. Şi atunci am râs, am râs lung, electric, ca o golire. Aveam iar optsprezece ani.”

Şi tot el spunea „Back to Bacău. Unitatea 011XX. Acolo am învăţat că existau doar două feluri de locotenenţi: 1. Proşti, 2. Şi proşti, şi răi.” O concluzie cum nu se poate mai nimerită, având în vedere bancul care circula printre noi în facultate, cei care doream să fentăm tot timpul armata obligatorie: „Cine face armata, este bărbat. Cine nu face armata, este bărbat deştept”.

Biografia sa este o oglinda vie a modului in care calugarii din Tibet studiau si se pregateau pentru marea iluminare fiind in acelasi timp o calauza pentru adevaratul practicant al Dharmei.

Conform spuselor celui de-al XIV-lea Dalai Lama, Tenzin Gyatso, este probabil prima carte despre viata unui “Geshe” publicata in Occident, ceea ce ar trebui sa faca din ea un subiect interesant si plin de informatii.

Pe scurt, corespunde exact modului in care marele Maestru, Je Tsongkhapa si-a recapitulat viata: “La inceput, am cautat ascultarea indelungata; in perioada de mijloc, toate tratatele mi s-au infatisat ca instruire personala; la sfarsit, am pus totul in practica zi si noapte. Am dedicat totul pentru inflorirea invataturii Dharmei.”

Marioneta (The Ghost Writer) 2010
Regia: Roman Polanski
Cu: Pierce Brosnan, Ewan McGregor
Gen: Drama, Mister, Thriller

Filmul “Marioneta” rezoneaza cu teme foarte actuale, iar actiunea se desfasoara in ritmul unui thriller politic, o poveste despre deceptie si tradare  la toate nivelurile – sexual, politic si literar. Intr-o lume in care nimic nu e ceea ce pare, “Marioneta” descopera ca trecutul poate fi mortal si ca finalul povestii apartine celui cre va reusi sa ramana in viata pentru a-l putea scrie.

Program  27 august – 2 septembrie la Cinema Uranus 144

Vineri, 27 august, ora 21:30 – The Ghost Writer/ Marioneta (R. Roman Polanski)
Sambata, 28 august, ora 21:30 – Robin Hood (R. Ridley Scott)
Duminica, 29 august, ora 21:30 – The Men Who Stare at Goats/ Omul care se holba la capre (R. Grant Heslov; cu George Clooney)
Luni, 30 august, ora 21:30-  Interview/ Interviu (R. Steve Buscemi; cu Steve Buscemi si Sienna Miller)
Marti, 31 august, ora 21:30 – Caravana Cinematografica (R. Titus Muntean)
Miercuri, 1 sept, ora 21:30-  Inglorious Basterds/ Ticalosi fara glorie (R. Quentin Tarantino)
Joi, 2 sept, ora 21:30 – 13 Tzameti/ 13 – Negru (R. Gela Babluani)

Pret bilet: 10 Ron
Adresa: Str. Uranus, nr. 144, langa piata de flori George Cosbuc

Vecinii te invita la film si prietenii la joaca!

August 2010

Ecranul Comunitar, eveniment de arta comunitara aflat la editia a doua, aduce filme, ateliere, spectacole de jonglerie, prezentare de proiecte si… harti subiective ale Bucurestiului. Ne gasiti în parcul Tineretului, între 27 si 29 august, dela 17.00 la 22.00.

Proiectul Ecranul comunitar se desfasoara în cadrul programului de Implicare  sociala prin arta derulat de Fundatia Ratiu Romania si are ca si obiective introducerea unor probleme sociale catre membrii comunitatii, împuternicirea acestora pentru rezolvarea problemelor si crearea unui eveniment cultural si educativ destinat  în principal comunitatii sectorului 4 si in extensio bucurestenilor.

Probleme sociale alese pentru editia acestui an, care ”filtreaza” filmele si continutul atelierelor, sunt Deseurile, Violenta în scoli si Varstnicii.

Filmele vor fi scurt-metraje, documentare, artistice sau de animatie. Proiectia va avea loc outdoor, pe un ecran de mari dimensiuni.

Artisti si educatori au fost invitati sa sustina ateliere prin care sa îi învete pe copii si adolescenti (segmentul de varsta 5 – 16 ani) sa exprime opinii si sa propuna solutii la problemele enuntate, folosind ca si instrument de exprimare  un anumit tip de arta.

Pe langa acestea, un mic targ de organizatii neguvernamentale va prezenta proiecte pe temele de implicare  sociala prin arta, educatie si activism social si urban. De asemenea spectacole de jonglerie, sustinute de copii cu situatii familiale speciale, si activitate  de creare  a unei harti subiective a orasului de catre propriii locuitori vor completa evenimentul.

Program cele trei zile

17.00 – 22.00 Bucurestiul cu legenda

17.00 – 20.00 ateliere artistice si targ

21.00 – 22.00 proiectii de film

Sambata
20.00 – 20.15 – spectacol jonglerie
Trupa 9 copii din cadrul proiectului Juggling for Social Inclusion organizat de Fundatia Ratiu Romania

Duminica
21.30 – 22.00 – spectacol jonglerie cu foc

Proiectul este sprijinit de Primaria Municipiului Bucuresti.

Proiectul este asociat festivalului “Art Boulevard”, organizat de Asociatia Culturala Art Music & Film.