Filme si carti

Intre 1 si  3 iulie va avea loc, la Noul Cinematograf al Regizorului Roman (de la Muzeul National al Taranului Roman), o prezentare a filmelor realizate de Radu Gabrea in Germania, intre anii 1981 si 1993.

1. UN BĂRBAT CA EVA

Regie: Radu Gabrea; Scenariu: Radu Gabrea, Laurens Straub;
Imagine: Horst Schier; Montaj: Dragos E. Witkowska ;
Muzica: Lock Dikker; Producator: Laurens Straub
Cu: Eva Mattes (Eva), Lisa Kreuzer (Gudrun), Werner Stocker (Walter), Charles Regnier (Yvonne), Charles M. Huber (Ali), Carola Regnier (Else);

Anul producţiei: 1983, Ţara producţiei: Germania de Vest, Durata: 89 min.

Intr’o casa parasita, Regizorul EVA, filmeaza o adaptare a celebrului roman „Dama cu camelii”.Echipa si actorii traiesc in aceias casa, intr-o mizerie „comunitara” tipica anilor 60”, a anilor hippy. Citeste continuarea »

The Damned United (2009)
Regia: Tom Hooper
Distributia: Michael Sheen, Timothy Spall, Colm Meaney

Chiar daca, sa spunem, sunt un cunoscator al fenomenului fotbalistic si urmaresc in masura in care exista timp suficient majoritatea campionatelor importante de fotbal din lume, nu auzisem pana acum de Brian Clough, un antrenor englez important in anii ’70-’80, considerat cel mai important antrenor englez care nu a antrenat niciodata echipa nationala a Angliei. Bineinteles ca auzisem de echipele pe care le-a antrenat, de la Derby County, Leeds United si Nottingham Forrest pana la mai putin cunoscutele (dar stiute de mine, manager cu state vechi in jocurile de manageriat sportiv gen Football Manager si Championship Manager) Hartlepool United si Brighton & Hove Albion. Citeste continuarea »

Detectorul de emotii si alte povestiri, de Carmen Firan
Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2011

Pentru inceput, voi informa  cititorul – in cateva cuvinte – despre autoarea volumului lansat in 9 iunie 2011 la Libraria Mihail Sadoveanu.

“Carmen Firan a scris volumul de față în urma unei experiențe de viață de peste zece ani în afara hotarelor românești. Poeta, prozatoarea și nu în ultimul rând autoarea de piese de teatru şi scenarii de film care a publicat peste 20 de volume atât în România, cât și în Statele Unite ale Americii, s-a stabilit în New York în anul 2000.  Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societăţii Poeţilor Americani şi PEN American Center din New York, editoare a câtorva reviste de renume din New York, are o operă tradusă în numeroase țări. Dintre volumele de poeme, nuvele, povestiri şi eseuri amintim Farsa (Univers Enciclopedic, 2002) și Miracole mici şi mijlocii (Curtea Veche Publishing, 2009). Între 1997 şi 2002 a fost director de programe la Institutul Cultural Român din New York. Opera sa apare în traducere în reviste, antologii sau în volum în Franţa, Anglia, Irlanda, Polonia, Israel, Canada, Germania, Suedia. Susţine conferinţe şi lecturi literare la universităţi americane şi la colocvii internaţionale din Statele Unite ale Americii şi Europa.” Citeste continuarea »

Intre 1 si  3 iulie va avea loc, la Noul Cinematograf al Regizorului Roman (de la Muzeul National al Taranului Roman), o prezentare a filmelor realizate de Radu Gabrea in Germania, intre anii 1981 si 1993.

Se afla printre ele filme de  precum “Nu te teme, Jacob!”, o adaptare a celebrei nuvele “O faclie de pasti” a lui I.L. Caragiale, “Un barbat ca EVA”, filmul inchinat marelui regizor Rainer Werner Fassbineder,  sau “Rosenemil”, dar si doua filme realizate pentru ZDF si anume: “Absurditatea iubirii” (2 Parti) si “Calatorie la intamplare”.

Domnul regizor Radu Bagrea ne spune: „M-as bucura mult sa fiti prezenti si sa aduceti cat mai multi prieteni cinefili! Nu veti fi deloc deceptionati!” Citeste continuarea »

Un nou concurs cu premii oferite de una dintre editurile noastre favorite, Editura Herald, la sfarsitul caruia un norocos comentator va castiga doua carti, respectiv “Dhammapada” (Temeiurile legii), bazata pe intelepciunea lui Buddha si “Intrarea pe calea iluminării” (Bodhicaryavatara), de Santideva.

Despre “Dhammapada”: “Dhammapada, scrierea cea mai cunoscuta atribuita lui Buddha, este alcatuita din 423 de versete grupate in 26 de capitole, este un fel de antologie de versete adunate din diferite surse. Termenul “dhammapada” consta din doua cuvinte pali, “dhamma” si “pada”, amandoua – este important de notat acest lucru – fiind ambigue, avand sensuri diferite in contexte diferite. In ce priveste “dhamma”, chiar si in Dhammapada el este folosit in mai multe sensuri, cel mai frecvent ca uz si, pare-se, cel mai adecvat, fiind “lege” sau “adevar”. In privinta termenului “pada”, aici el are sensul de “propozitie” sau “afirmatie”. Astfel stand lucrurile, cuvantul “dhammapada” ca titlu al unei scripturi budiste se poate talmaci in mod nimerit ca “aforisme despre adevarurile ce alcatuiesc buddhismul”. Aceasta este in bun acord cu Dhammapada IV.1, unde se pune intrebarea cine va culege Dhammapada in maniera in care un om inteligent culege felul potrivit de flori. Toate acestea indica importanta suprema a Dhammapadei pentru intelegerea invataturii lui Buddha”. Citeste continuarea »

-Adina a promovat in aceasta saptamana o noua disputa in blogosfera cinefila despre filmele porno-opere de arta: “12 bloggeri recomandă 12 filme porno de artă. Acest articol ad-hoc nu se adresează tahicardicilor așa că nu răspundem pentru eventualele efecte secundare. Interesant de observat ce reprezintă pentru fiecare pornoteca cu gust, poate tragem și niște concluzii terminologic-ideologice la final. Enjoy! ”

-Pe MyMagicStar descoperim amanunte despre un film din Serbia, lansat in Romania pe 24 iunie: Tilva Ros/Muntele Roşu: “Fiind născut și crescut în Bor, am sentimente contradictorii față de acest loc, deoarece, în Serbia, Bor este unul dintre simbolurile industriei distruse. E parțial corect să-l numești așa, dar, în mintea mea, nu mi l-am imaginat niciodată ca pe un ținut post-industrial pierdut din Europa de Est. N-am simțit niciodată că trăiam într-un oraș fantomă de nicăieri, dimpotrivă, pentru mine a fost întotdeauna cel mai frumos loc de pe pământ. Şi, datorită reziduurilor miniere din jurul orașului, mi s-a părut întotdeauna că seamănă cu deșertul Arizona”, spune regizorul filmului, Nikola Ležaić. Citeste continuarea »

Evenimentul nr. 6 – ora 22– Terasa Green Hours
The Worst Company in the World (2009) – Hahevra Hachi Grua Baolam
Israel
Regia: Regev Contes
Scenariul: Regev Contes si Arik Lahav-Leibovich

Un film in egala masura tragic si amuzant si care sfarseste prin a cadea la pace cu viata!

Un exemplu al modului in care incompetenta, brat la brat cu indolenta – si mai ales in conjunctura recesiunii economice – duc la prabusirea unei mici firme si la spulberarea unor rutine de viata. Si in acelasi rand, un film despre relatiile interumane, despre afectiune, despre tinerete si despre batranete, despre boala, despre speranta… Citeste continuarea »

The New Russia, de Dorothy Thompson
New York, Henry Holt and Company, 1928

Prima parte aici.

Spre deosebire de alţi calatori mai mult sau mai puţin înregimentaţi, lui Dorothy Thompson i se păreau suspecte şi hotelurile din Moscova in care erau găzduiţi străinii si in care a stat si ea. “În mod repetat mi s-a spus ca portarii hotelurilor care găzduiesc străini sunt agenţi ai O.G.P.U. Poţi sa-ti laşi in camera de hotel banii, bijuteriile si chiar cele mai personale documente. Prietenii mei din corpul diplomatic m-au asigurat că acestea din urmă vor fi toate citite iar in cazul meu daca a fost cazul, au fost puse înapoi cu o exactitate remarcabilă. Hotelurile sunt administrate de Sovietul Moscovei care se pare că şi-a ales angajaţii mai degrabă în funcţie de vederile lor politice decât aptitudinile lor de a întreţine un hotel.” Idealurile înălţătoare ale Revoluţie au lăsat loc meschinăriei. “Revoluţia a transformat oamenii obişnuiţi în zei; după consumarea ei, se ceartă ca înainte, fiecare pentru micile lui avantaje. Lupta pentru supravieţuire a scos la suprafaţă cele mai urâte instincte; competiţia a continuat, redusă la un nivel incredibil de mic datorită proletarizarii întregii societăţi. În locul unei birocraţii teroriste şi meschine a regimului ţarist, o tiranie a oamenilor mici care se credeau importanţi, a venit o alta birocratie la fel de meschina si terorista. Orice mitocan ambiţios care lingea un creion, orice nemernic care odată, în vâlvătaia Revoluţiei a ţinut un discurs sau a scris vreun manifest şi-a croit drumul până la vârful societăţii drept purtator de cuvânt sau interpret al clasei muncitoare”[1]

Citeste continuarea »

Evenimentul nr. 4 – ora 16– Cinema Studio
Das Kind (2010) – L’enfant – The Child – Copilul
Franta/Romania/Ucraina
Regia: Yonathan Levy
Scenariul: André Miko, Yonathan Levy
Distributia: Irma Miko, AndréMiko, Sarah Miko

Imi este foarte greu sa scriu despre acest film. Si motivul nu are niciun fel de legatura cu realizarea lui cinematografica, bine inchegata, atragatoare prin utilizarea alter ego-ului la tinerete al personajului principal si prin folosirea panotajului publicitar bucurestean drept ecran plutind asupra unuia dintre locurile strabatute de “Das Kind” – Irma Rosenberg / Rothstein / Miko. Si motivul nu are nicio legatura cu scenariul, care intretese momentele si locurile peregrinarilor eroine, prin istorie si locuri marcate de evenimentele vietii sale: Cernauti, Bucuresti, Paris. Desi scenariul (ca si personajul), ar fi trebuit sa raspunda imperios unor intrebari capitale, puse mereu in trecut si in prezent! Si nu numai ca scenariul si personajul nu raspund intrebarii, ba o si ocolesc cu obstinatie, la modul declarativ: “am fost comunista” si atat! Citeste continuarea »

Blogul ‘Spectator’ al Ilenei Lucaciu include o relatare de la editia a 9-a a Festivalului Comediei Romanesti desfasurata in cursul lunii iunie: ‘Se derulează în întreaga țară o sumedenie de festivaluri, dar puține au o personalitate bine definită precum acest “festCo”. În urmă cu nouă ani, managerul destoinic al Teatrului de Comedie, George Mihăiță, a inițiat acest festival cu scopul de a acorda un sprijin dramaturgiei noastre pe segmentul – COMEDIEI. O inițiativă excelentă pentru publicul care preferă comediile, iar repertoriile teatrelor îi oferă permanent doar diverse piese străine bulevardiere, când realitatea noastră abundă în situații ce ar putea inspira pe dramaturgii mioritici pentru satire acide. Problema este că nu prea au apărut nume noi în dramaturgia noastră, și teatrele se întorc tot la Caragiale, e drept … contemporanul nostru autentic de un secol, sau la Eugene Ionesco. În ciuda crizei financiare, cu bani puțini, doar 48.000 de euro, Teatrul de Comedie a prezentat cea de a IX-a ediție a proiectului său generos în intenția de a sprijini comedia autohtonă. Ca de obicei, cu efortul unui secretariat literar devotat rostului său, programul “festCO” a fost bogat în manifestări. Centrul Vechi al Capitalei s-a animat, atât prin improvizațiile din fața Teatrului de Comedie, inspirat realizate de numeroși tineri, cât și printr-o serie de reprezentații OFF propuse de grupuri de teatru independente sau de absolvenți ai universităților de teatru (UNATC ori Universitatea Hyperion). N-au lipsit nici lansările de carte și dezbaterile. În fața teatrului, ingenios decorată, seară de seară s-a adunat un numeros public pentru a viziona spectacolele selectate pentru concurs pe care le vom comenta în ordinea programării.’ Citeste continuarea »