Filme si carti

O comedie usoara, la limita penibilului, cu un puternic iz de Playboy. Se pare chiar ca filmul a fost facut cu scopul de a fi campanie de promovare a celebrului brand Playboy, desi am vazut unele mai interesante si cu “playmate”-uri mai simpatice si mai provocatoare. Subiectul filmului, cu o nuanta de umor, poate si usor rezumat in ceea ce scrie pe posterul oficial: dupa patru ani de coma, Eugene urmeaza sa isi reintalneasca iubirea din liceu…la paginile 95-97. Citeste continuarea »

Iata cateva cuvinte ale lui Cristian Mungiu, care explica cu umor – intr-un interviu – aceasta ultima (dar nu cea de pe urma) creatie a sa: „Am vrut ca după 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi până la următorul meu film de autor să ofer publicului român o comedie, iar Amintiri din Epoca de Aur, film episodic şi colectiv, îmbină punctele de vedere a cinci colegi de generaţie cărora le-a făcut plăcere să Recupereze, să Refolosească şi Recondiţioneze amintirile din perioada nopţilor pierdute la bairamuri, video şi cozi“.

Anton Pann, cu bune, cu rele, merita să fie reînviat în carţile publicate în România, pentru mulţi dintre noi el neînsemnând decât «Povestea vorbei» sau «Nastratin Hogea» sau amintirea caracterizării făcute de Eminescu în Epigonii „finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb”.

Dovedesti cu adevarat ca iubesti o persoana in momentul in care ii daruiesti totul si o lasi sa plece. Oare cuvintele astea sa insemne ceva pentru voi? Pentru mine au insemnat totul si de la ele pornesc spre descrierea unuia dintre cele mai frumoase, mai lirice si mai dulci filme pe care le-am vazut vreodata.

Joseph Conrad, pe numele lui real Józef Teodor Konrad Korzeniowski, a fost fiul Evelinei Korzeniowski şi al lui Apollo Nalecz Korzeniowski (traducător, scriitor şi patriot polon antiţarist). S-a născut pe 3 decembrie 1857 în orasul Berdicev din Imperiul Rus. Părinţii săi au fost surghiuniţi, împreună cu fiul lor de patru ani, în regiunea Vologda, pentru că tatăl său a ajutat la organizarea Revoluţiei polone din 1863-64. Amândoi parintii s-au îmbolnăvit de tuberculoză şi au murit, aşa că micul Józef a rămas în custodia unchiului său dinspre mamă, Tadeusz Bobrowski, un om mai prudent decât tatăl său. Acesta n-a fost tocmai încântat să afle că puştiul, care primise atâtea lecţii particulare (de la latină la limbi străine, geografie şi matematică) visa să facă înconjurul lumii pe mare dar decât să fie recrutat de armata rusă, l-a lăsat să plece la Marsilia. Citeste continuarea »

Inca un film petrecut in majoritatea lui intr-o sala de judecata americana, inca un film clasic, inca un film pe care l-am apreciat foarte mult pentru ceea ce mi-a aratat (o fi si defect profesional?). Muzica desavarsita (semnata de Duke Ellington), un joc actoricesc deosebit al lui James Stewart, o controversa juridica – cat de mult “se prostitueaza” avocatii pentru a apara clientii -, multe premii si nominalizari, dar si discutii in epoca pentru folosirea unor cuvinte considerate indecente cum ar fi “panties”. Citeste continuarea »

Sunt trei scene magnifice in frumosul ultim film al lui Almodovar. Prima dintre acestea este scena de deschidere – vedem o imagine, o femeie de fapt, reflectnadu-se in ochii cuiva. Curand aflam ca acest cuiva este Harry Caine – pseudonimul lui Mateo Blanco si ca el este orb. Perceptia realitatii prin alte simturi decat cele naturale este una dintre temele acestui film. Situatia pe care o aflam mai tarziu este chiar mai tragica de vreme ce eroul a fost odata regizor de cinema, o arta care este vizuala prin definitie. O drama din trecut i-a schimbat viata, i-a luat vederea si a condus la o schimbare a identitatii. Citeste continuarea »

Desi atragator din punct de vedere al calitatii personajelor, “La mala educacion” mi s-a parut, la momentul vizionarii sale, din ce imi amintesc, mult mai intortocheat ca subiect si ca intorsatura a povestii in toate momentele filmului decat Volver, vazut in aceeasi perioada, chiar daca mi s-a parut usor de urmarit in comparatie cu alte filme.