Asociatia Pentru Promovarea Filmului Românesc va organiza în perioada 9-17 Februarie, în cadrul market-ului de film organizat de Festivalul International de Film de la Berlin, un stand dedicat cinematografiei românesti.

Astfel, pentru al cincilea an consecutiv, România va fi prezentă în cadrul unuia dintre cele mai importante evenimente dedicate industriei de film, European Film Market, eveniment ce adună anual un număr de 7,000 de participanti din peste 90 de țări.

Standul românesc de la Berlin are drept scop promovarea cinematografiei românesti pe plan international si pune la dispozitia invitatilor festivalului si participantilor la market (distribuitori de film, producători, directori de festivaluri, jurnalisti) informatii si noutăti legate de activitătile industriei de film românesti, facilitând totodată, prin diverse evenimente, interactiunea dintre cineastii români si cei străini.

În plus, APFR va reedita catalogul Romanian Films, un compendiu al tuturor filmelor românesti de lung metraj si documentar, ce au avut premiera în ultimii 2 ani sau care urmează a fi lansate în prima parte a anului 2012. De asemenea, la standul românesc de la Berlin se va putea găsi si noua editie a catalogului Romanian Short Films, un material de promovare dedicat scurtmetrajului românesc realizat de Asociaţia Este’n’est.

Una dintre misiunile APFR-ului o reprezintă si sustinerea cineastilor români prezenti în diferitele sectiuni si programe ale Festivalului.

Cel mai recent film al regizorului Radu Jude, Toată lumea din familia noastră, va fi proiectat  în premieră mondială la cea de-a 62-a editie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, în secţiunea Forum. Radu Jude revine astfel la Berlin, după ce în 2009 lung metrajul său de debut, Cea mai fericită fată din lume, a câştigat Premiul C.I.C.A.E, acordat de Confederaţia Internaţională a Cinematografelor de Artă.

Filmul tratează cu umor povestea tristă a unui tată şi a fiicei lui, care vor să petreacă împreună o vacanţă ca-n rai, însă deocamdată sînt prinşi în iadul relaţiilor de familie de pe pământ. În rolurile principale se regăsesc actorii Şerban Pavlu, Sofia Nicolaescu, Mihaela Sârbu şi Gabriel Spahiu.

Diaz – Don’t Clean Up This Blood, de Daniele Vicari, o co-producţie Italia/ România/ Franţa, cu Monica Bârlădeanu şi Ana Ularu în distribuţie, este un alt titlu prezentat la Festivalul de la Berlin, în secţiunea Panorama Dokumente.

Diaz – Don’t Clean Up This Blood prezintă evenimentele din ultima zi a Summitului G8 desfăsurat la Genova, când mai mult de 300 de agenti ai fortelor de ordine au dat buzna în incinta scolii “Diaz”.

Lungmetrajul Cristian, în regia lui Tudor Giurgiu, a fost selectat la Berlinale Co-Production Market, organizat în cadrul European Film Market. Filmul spune povestea unui tânăr procuror, care anchetează un complicat caz de corupţie. Cristian beneficiază de finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei, precum şi de sprijin din partea Programului MEDIA al Uniunii Europene. Bugetul aproximativ al filmului este de un milion de euro, iar filmările sunt programate pentru toamna anului 2012.

Prezentă românească notabilă si în Talent Campus, actrita Ioana Flora si regizoarele Ozana Nicolau si Raluca David fiind selectate la cea de-a zecea editie a programului desfăsurat în perioada 11-16 februarie.

Ana Ularu este unul dintre cei zece actori europeni selecţionaţi în renumitul program international Shooting Stars, ce are loc în perioada 11 – 13 februarie 2012, în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. Ajuns la a 15-a editie, programul Shooting Stars este organizat de European Film Promotion (EFP) în colaborare cu organizaţiile membre ale EFP printre care se numără şi Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc. Shooting Stars are ca scop promovarea pe plan internaţional a celor mai talentaţi tineri actori europeni, cărora le facilitează întâlnirea cu membri importanţi ai industriei cinematografice (actori consacraţi, regizori, producători de renume, directori de casting).

Desi aflată la Berlin pe tot parcursul celor trei zile ale Shooting Stars, Ana Ularu nu va sta departe de cinefilii români, oferindu-le, prin intermediul unui blog realizat în exclusivitate cu Cinemagia.ro, detalii despre experienta sa în programul care a lansat carierele unor actori precum Daniel Craig sau Rachel Weisz.

De asemenea, în două interviuri cu totul speciale realizate de Evenimentul Zilei și publicate în curând, publicul român va avea ocazia să afle mai multe detalii despre alti doi actori selectati în programul Shooting Stars: Bill Skarsgard si Riz Ahmed.

APFR va organiza si în acest an mult asteptata petrecere româneasca – unul dintre cele mai apreciate evenimente de acest tip din cadrul Berlinalei, la care vor fi invitati producători, distribuitori, reprezentanti ai fondurilor de finantare, directori de festivaluri, presa de specialitate, etc. Acestia vor avea posibilitatea să întâlnească regizorii, producătorii si distribuitorii români prezenti la Berlin, vor putea savura un pahar de vin românesc si nu în ultimul rând, se vor putea delecta cu un sound cu totul special oferit de DJ-ul român K-Lu.

Standul românesc de la Berlin este organizat în colaborare cu Centrul National al Cinematografiei si Institutul Cultural Român de la Berlin.

•

Oceanul este fratele meu, o carte-eveniment ce dezvaluie inceputurile carierei literare ale scriitorului-emblema a „Generatiei Beat”, urmeaza sa soseasca miine din tipografie. Antologie de texte inedite, Oceanul este fratele meu este cel de-al patrulea titlu de Jack Kerouac tradus in cadrul colectiei „Biblioteca Polirom”, dupa Pe drum, Si hipopotamii au fiert in bazinul lor si Vagabonzii Dharma.

Cartea, aparuta in traducerea din limba engleza a lui Ciprian Siulea, contine, printre altele, si asa-numitul „roman pierdut” al lui Jack Kerouac, prima sa scriere de anvergura, descoperita recent printre hirtiile personale ale autorului.

„Prima opera importanta a lui Jack, Oceanul e fratele meu, a fost scrisa in 1943 si pina acum nu a fost publicata niciodata integral. Importanta ei pentru aceasta perioada a vietii lui Jack este indiscutabila, fiind punctul de cotitura in cariera lui literara intr-o perioada cind lucreaza harnic zi si noapte la primul sau roman. Jack isi descrie truda in scrisorile lui catre Sebastian si ii trimite acestuia prin posta fragmente pe care sa le citeasca si sa le impartaseasca si celorlalti membri ai grupului Prometeicilor. Romanul, inspirat de prima sa calatorie ca marinar pe S. S. Dorchester, surprinde viata aspra de pe mare si ilustreaza iubirea lui Jack pentru aventura si interesul sau fata de semeni.
Oceanul e fratele meu este lucrarea cea mai importanta a antologiei de fata si cea mai buna prezentare a lui Jack ca tinar scriitor, acesta fiind si motivul pentru care constituie o sectiune distincta a cartii. E un roman scurt, de 158 de pagini, si este cea mai serioasa dintre lucrarile scrise de Jack in acea perioada a vietii sale. Ca si in alte povestiri nepublicate, si aici se vede imediat puterea discursului sau si evolutia capacitatii sale de vizualizare. La putin timp dupa ce a scris Oceanul e fratele meu, Jack a inceput Tirgul si orasul, carte publicata in 1950, care l-a lansat ca scriitor. Aceste doua romane, amindoua bazate pe experiente reale, tin de metoda de scriere conceputa de el in 1943 si pe care a numit-o «suprema realitate»”, noteaza in prefata Dawn M. Ward, editorul de peste Ocean al volumului.

Volumul mai include primele texte in proza si dramatice ale lui Kerouac, un jurnal inedit din anii de colegiu, precum si corespondenta sa cu un prieten din adolescenta, Sebastian Sampas, ce dezvaluie istoria unui grup literar numit Prometeicii si aduce informatii inedite despre perioada de formare si maturizare intelectuala a prozatorului american.
Din paginile cartii degaja un idealism si un avint adolescentin cuceritor, ce capata o nota tragica in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Iar pentru cititorii pasionati ai autorului beat si pentru cei interesati de evolutia sa, acest volum este un instrument indispensabil, caci dezvaluie inceputurile carierei scriitoricesti a lui Jack Kerouac.

Textul editiei in limba romana este insotit de fotografii inedite din arhiva scriitorului.

„Adevarata valoare a Oceanului sta in a arata ca autorul lui n-a rasarit, precum iepurele din palarie, in persoana regelui beatnicilor, ci a evoluat, a crescut, s-a maturizat si, asa cum se intimpla oricarui scriitor adevarat, a pacatuit in fata muzei sale.” (The Independent)

„Ca si Jack Kerouac, protagonistul romanului, Wesley Martin, lasa in urma o facultate neterminata. Kerouac spune despre el ca: «iubeste oceanul cu o dragoste bolnava, stranie, oceanul e fratele lui si suflarea lui in cuvinte». Dimpotriva, un alt personaj, Everhart, «fuge de lume, dar gaseste in ocean o nemaipomenita solitudine». Cei doi haladuiesc prin carte ciorovaindu-se, bindu-si mintile si gindindu-se la singuratate: nici Kerouac n-ar fi facut altceva.” (The Guardian)

Jack Kerouac (Jean-Louis Lebris de Kerouac, 1922-1969) s-a nascut in Lowell, Massachusetts, intr-o familie canadiano-franceza. La terminarea liceului obtine o bursa la Universitatea Columbia si pleaca la New York impreuna cu toata familia, dar in scurta vreme isi intrerupe studiile si se inroleaza in armata. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial viitorul scriitor este lasat la vatra, considerindu-se ca ar avea un comportament schizoid. Lucreaza o perioada in Marina Comerciala, apoi porneste intr-un sir de calatorii in Statele Unite si Mexic, schimbind o multime de slujbe dintre cele mai diverse (padurar, muncitor la caile ferate etc.). Primul sau roman, The Town and the City, apare in 1950. Ulterior Kerouac isi va elabora un stil narativ spontan, brut, nefinisat, al carui rezultat a fost romanul On the Road (Pe drum, 1957; Polirom, 2003, 2009, 2012). Incluzind numeroase elemente autobiografice, cartea a atras atentia asupra unui mod de viata specific, pe care prozatorul si poetul american, alaturi de Allen Ginsberg, William S. Burroughs si alti prestigiosi scriitori din bine-cunoscuta „generatie beat”, l-a transformat intr-o marca a unei epoci. Printre cartile publicate ulterior de Jack Kerouac si care surprind aceeasi lume a libertatii si extazului mistic, a muzicii si saraciei, opusa unei societati conventionale, obositoare si lipsita de vitalitate, se numara The Dharma Bums (Vagabonzii Dharma, 1958; Polirom, 2009), Tristessa (1960), Big Sur (1962), Visions of Gerard (1963). Dupa moartea sa au mai fost publicate citeva volume reprezentative, dar ramase in manuscris, printre care And the Hippos Were Boiled in Their Tanks, scris in 1945 impreuna cu William S. Burroughs si aparut in 2008 (Si hipopotamii au fiert in bazinul lor, Polirom, 2009), si The Sea Is My Brother (Oceanul e fratele meu), scris in 1942.

Despre carte:

In viziunea aztecilor, au existat doua locuri misterioase – Tamoanchan si Tlalocan. Desi sunt considerate importante din punct de vedere cosmologic, trimiterile la ele in mitologia azteca raman obscure. Miturile despre Tamoanchan il descriu ca pe locul de obarsie al tuturor fiintelor. Tlalocan, in schimb, era un paradis terestru situat in interiorul unui munte vesnic verde si frumos, locul in care salasluiau oamenii care au murit prin inec, rapusi de fulger sau de boala. Istoricii au incercat sa inteleaga si sa clarifice semnificatia acestor doua locuri din secolul al XVI-lea. Astazi, cei care studiaza religia vechilor mexicani incearca sa le gaseasca in sistemul cosmic, pentru a intelege mai bine gandirea religioasa mesoamericana, dar sursele scrise cu privire la aceste doua locuri sunt greu de inteles. In Tamoanchan si Tlalocan, Alfredo Lopez Austin ofera noi interpretari ale mitologiei aztece bazate pe surse istorice scrise, surse iconografice, si credintele indienilor moderni.

“Tinuturi ale cetii. Astfel au definit Tamoanchan-ul si Tlalocan-ul poezia, imnurile sacre si descrierile religiei stravechi. Dar cuvantul ceata lamureste prea putin, pentru ca ceata, ca prezenta sau cuvant, atenueaza clarobscurul, sterge contururile, opacizeaza culorile, ghideaza in chip inselator mana ce voieste sa atinga si tulbura miresmele cu masa ei umeda. Ceata este tacere. Neaga miscarea atunci cand o invaluie iar fasiile sale simuleaza ca ceea ce este static se misca. Ceata amesteca somnul cu veghea. In cazul nostru amesteca de asemenea istoria cu mitul. Tamoanchan este loc al creatiei. Perechea suprema, Ometecuhtli si Omecihuatl, trimite din Tamoanchan germenele animic al fatului in pantecele mamei, si tot Tamoanchan a fost locul in care, in timpul primordial, zeii au pus porumbul pe buzele omului dupa ce au zdrobit boabele cu propriile lor masele. Tlalocan, in schimb, este loc al mortii. Este un munte gol plin de roade deoarece in el exista un sezon productiv etern. In interiorul sau ajung oamenii morti sub protectia sau in urma atacului zeului ploii. Cu toate acestea, Tamoanchan si Tlalocan se confunda. Astfel par sa fi stat lucrurile inca din timpurile stravechi.”

Alfredo Lopez Austin

Despre autor:

Alfredo LOPEZ AUSTIN s-a nascut in Ciudad Juarez, Chihuahua, in anul 1936. Distins recent de catre University of Texas, Austin si Harvard University pentru importanta si valoroasa sa contributie in studiul artei si culturii Mesoamericii, autorul reprezinta o figura proeminenta a culturii mexicane. Reputat istoric, a dobandit recunosterea internationala printr-o serie de lucrari in care imbina o metodologie riguros stiintifica cu o profunda cunoastere a intregului complex cultural care este Mesoamerica. Intre cele mai importante contributii ale sale mentionam: Hombre-dios: religion y politica en el mundo nahuatl (1973), Cuerpo humano e ideologia (1980), Los mitos del tlacuache: caminos de la mitologia mesoamericana (1990), Tamoanchan y Tlalocan (1994) si nu in ultimul rand, Monte sagrado-Templo mayor. El cerro y la piramide en la tradicion religiosa mesoamericana (2009, in colaborare cu Leonardo Lopez Lujan, fiul sau), premiata drept cea mai buna lucrare a anului 2010 in Mexic. Intre temele abordate in lucrarile sale se numara mitologia, organizarea social-politica si economica, educatia, magia, religia Mesoamericii. Mare parte din aceste studii sunt abordate din perspectiva unei stranse conexiuni cu traditiile actualelor populatii indigene din Mexic, in baza conceptului de “nucleu dur”. Alfredo Lopez Austin este cercetator la Instituto de Investigaciones Antropologicas din cadrul Universidad Nacional Autonoma de Mexico (UNAM) si profesor la Colegio de Historia de la Facultad de Filosofia y Letras din cadrul aceleiasi universitati.

Cartea, publicata si in editie digitala, reprezinta un bilant de etapa, reunind cercetari realizate timp de mai bine de doua decenii si jumatate cu privire la istoria Tarilor Romane la sfarsitul Evului Mediu si in epoca moderna timpurie.

Cele 26 de studii sint grupate in 4 sectiuni tematice, primele trei referindu-se la optiunile politice, la raporturile dintre economie si activitatea politico-militara si la evolutiile comertului, iar cea de-a patra sectiune trateaza perspectivele sintetice, precum modernizarea Tarilor Romane in epoca moderna timpurie si economia romaneasca pina la 1859.
Volumul ofera o imagine complexa a Tarilor Romane, de la situatia politica si evolutia comertului pina la raporturile dintre economie, finante si activitatea militara, valorificind documente ale vremii si avansind unele teze incitante privitoare la istoria acestei regiuni la sfirsitul Evului Mediu si inceputul epocii moderne.

Secolele XV-XVIII au o importanta fundamentala in istoria omenirii: acum se contureaza harta lumii moderne, se definesc mecanismele economice, sociale si culturale ale acesteia si se afirma primatul Europei la scara globala. In Tarile Romane, aceasta perioada este marcata de figurile unor mari domnitori si de rezistenta antiotomana, dar si de probleme economice si sociale.

Din cuprins:
Dimensiunea europeana a domniei lui Stefan cel Mare • Mihai Viteazul – medieval sau modern? • „Fanarioti” si „pǎminteni”. Religie si etnicitate in definirea identitǎtilor in Tǎrile Romane si in Imperiul Otoman • Anul 1711 si filorusismul romanesc in secolul al XVIII-lea • Citeva observatii pe marginea datoriilor domnitorilor Tarii Romanesti si Moldovei in 1594 • Impactul conjuncturii europene asupra comertului romanesc in a doua jumatate a secolului al XVII-lea • Tǎrile Romane in epoca modernǎ timpurie

Bogdan Murgescu, unul dintre cei mai importanti istorici romani de la ora actuala, este profesor doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii din Bucuresti si din 2011 presedinte al Societatii de Stiinte Istorice din Romania.
In 1998  este distins cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Romane pentru lucrarea Circulatia monetara in Tarile Romane in secolul al XVI-lea (1996). Alte lucrari publicate: Istorie romaneasca – istorie universala (600-1800) (1994), A fi istoric in anul 2000 (2000), Istoria Romaniei in texte (coord., 2001).
De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut: Revolutia romana din decembrie 1989. Istorie si memorie (coord., 2007) si Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010) (2010), volum distins in 2011 cu Premiul „Historia Magistra Vitae”, Premiul „CriticAtac” si Premiul „Eugeniu Carada” pentru Economie.

“LUMEA EVREIASCĂ ÎN LITERATURA ROMÂNĂ”, conferinţă la Universitatea Ebraică din Ierusalim. 14-15 februarie.

“MITURILE EUROPEI CENTRALE ŞI EVREII”, masă rotundă, Cinemateca din Ierusalim. 16 februarie

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv vă invită la conferinţa internaţională cu titlul “Lumea evreiască în literatura română” (Universitatea Ebraică din Ierusalim, 14-15 februarie) şi la masa rotundă cu tema “Miturile Europei Centrale şi evreii” (Cinemateca din Ierusalim, 16 februarie 2012, ora 5 pm).
Evenimentele sunt organizate în parteneriat cu Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, Universitatea Ebraică din Ierusalim (Ditza Goshen) respectiv Cercul Cultural de la Ierusalim (Costel Safirman) şi se vor desfăşura în limba engleză şi română.

Participanţi la conferinţă:
- din România: Adriana Babeţi şi Cornel Ungureanu, Universitatea de Vest din Timisoara; Ioana Pârvulescu, Manuela Cazan şi Camelia Crăciun, Universitatea din Bucuresti;
- din Israel: Moshe Idel, Universitatea Ebraică din Ierusalim; Ilia Rodov, Universitatea Bar Ilan; Rafi Vago, Universitatea din Tel Aviv; Menahem Keren, Universitatea din Tel Aviv; Sarit Cofman-Simhon, Kibbutzim College; Lucian Zeev-Herşcovici, Biblioteca Naţională a Israelului; Shlomo Leibovici-Laiş; Arie Laish; Avi Meirowich; Costel Safirman, Cinemateca din Ierusalim;
- din SUA/Israel: Michael Finkenthal, Universitatea Johns Hopkins.

Programul conferinţei poate fi consultat pe site.

În ultimele decenii ale secolului al XlX-lea au fost elaborate doar cîteva lucrãri referitoare la modul în care se reflectã imaginea evreului în diverse creaţii mito-folclorice româneşti, în 1887/1896, Lazãr Şãineanu a încercat sã refacã unele trãsãturi ale „evreului mitic” (Jidovul sau Uriaşul), trãsãturi extrase din legendele mitice româneşti, Moses Schwarzfeld şi în mai micã mãsurã Simeon Florea Marian au cercetat — în a doua jumãtate a secolului al XlX-lea — modul în care este reprezentat evreul în producţiile folclorice din registrul comic: în anecdote populare şi, respectiv, în satire. (cf Andrei Oişteanu).

Vasile Alecsandri a creat cea mai cunoscută imagine negativă a evreului (eg piesa Lipitorile satului). Aceasta caricatură a devenit aproape o imagine prototip, chiar dacă unii scriitori importanţi au fost relativ neafectaţi de aceasta. Într-adevăr, o imagine mai nuanţată a unei lumi evreieşti pitoreşti şi exotice sau caractere complexe generatoare de simpatie şi compasiune, s-a dezvoltat pentru prima oară spre sfârşitul secolului al XlX-lea. Exemplele pot include: Ion Luca Caragiale, nuvela “O făclie de Paste”, Mihail Sadoveanu, povestea “Haia Sanis”; Liviu Rebreanu, povestea “Itic Strul dezertor”; Constantin Stere, trilogia „În preajma revoluţiei”; Gala Galaction, romanul „Papucii lui Mahmud”; Victor Ion Popa, comedia „Take, Ianke si Cadar”, şi George Călinescu, romanul “Scrinul negru”. Evrei români apar frecvent, înfăţişaţi cu simpatie şi căldură, în scrierile lui Panait Istrati. Scriitori contemporani, cum ar fi Constantin Ţoiu, Augustin Buzura, şi Matei Călinescu au evitat, de asemenea, stereotipurile. (cf Leon Volovici)

Este necesară şi semnificativă în acest moment o analiză de ansamblu care sã punã în luminã felul în care este receptat evreul, lumea evreiască în cvasi-totalitatea ei, în literatura română.

Evenimentele de la Ierusalim vor fi dedicate memoriei profesorului şi criticului literar Leon Volovici.

1. SARUTURI SI FOCURI DE ARME – KISS KISS BANG BANG  (2005) – SUA., in regia lui Jshane Black,  cu Val Kilmer, Robert Downey jr., M. Monaghan,  vineri 3 febr. Ora 22.30./ Kanal D

7.8 IMDb; 84% Rotten Tomatoes

2. ULTIMA SANSA A LUI HARVEY – LAST CHANCE HARVEY (1964) – Franta/Italia, in regia lui  Joel Hopkins, cu  Dustin Hoffman, Emma Thompson, vineri 3 febr. Ora 18.30/TVR 2

6.8 IMDb; 70% Rotten Tomatoes

3. FANTOMAS IN ACTIUNE  –FANTOMAS SE DECHAINE (1965) – Franta ., in regia lui Andre Hunebelle, cu Jean Marais, Louis de Funes, vineri    3 febr..ora 20.00/Pro Cinema

6.6 IMDb; 7.7 Cinemagia

Recomandare DEPECHE MODE WEEKEND – vineri 3 febr.  Ora 14.00/VH1

4. P.S. TE IUBESC – P.S. I LOVE YOU (2007) – SUA, in regia lui Richard Lagravenese, cu Hillary Swank, Gerard Butler, Gina Gershon sambata 4 febr., ora 20.00/Digi Film

6.9 IMDb; 23% Rotten Tomatoes

5. ORFELINATUL – EL ORFANATO (2007) – Mexic/Spania.  in regia lui Juan Antonio Bayona,  cu Belen Rueda, Roger Princep sambata 3 febr. ora 23..45/TVR1

7.6 IMDb; 85% Rotten Tomatoes

31 PREMII si 34 NOMINALIZARI la Festivaluri de gen

6. VIATA ASA CUM E EA – LIFE AS WE KNOW IT (2010) – SUA in regia lui Greg Berlanti,  cu Katherine Heigl, Josh Duhamenl, Josh Lucas  sambata 4 febr. Ora 21.00/HBO

6.3 IMDb; 28% Rotten Tomatoes

7. ARBORELE VIETII – THE TREE OF LIFE (2011)– SUA, in regia lui Terrence Malick cu Brad Pitt, Sean Penn.  duminica 4 febr..ora 20.00/HBO

7.1 IMDb; 86% Rotten Tomatoes

 Nominalizare  OSCAR 2012– 3 – Total 54 premii si 36 nominalizari

8. AVOCATUL DIAVOLULUI  – PRIMAL FEAR  (1996) – SUA, in regia lui G. Hoblit, cu Richard Gere, Laura Linney, Edward Norton, J. Mahoney,  duminica 4febr. ora 22.45/Pro TV

7.6 IMDb; 74% Rotten Tomatoes

9. VERA CRUZ (1954) – SUA. In regia lui Robert Aldrich, cu Gary Cooper, Burt Lancaster, Charles Bronson, Sara Montiel.. Duminica 4. febr. Ora 20.10/TVR 2

7.1 IMDb; 80% Rotten Tomatoes

Recomandare: CONCERT BOB MARLEY – duminica 4 febr. Ora 13.00/TVR2

Si ATENTIE!

-luni 6 febr.. – ora 22.50 – TV 1000  – „MIDNIGHT RUN” -1988,  cu Robert De Niro

-marti 7 febr – ora 22.10 – TVRCultural – „O NOAPTE FURTUNOASA” – cu Octavian Cotescu, Mitica Popescu, Valeria Seciu, Dan Condurache, Horatiu Malaiele, etc

-miercuri 8 febr. – ora 20.00 – digi film – „UN LONG DIMANCHE DE FIANCAILLES”, cu Audrey Tautou

-joi 9 februarie  febr. Ora 20.00 – HBO – “CRULIC – DRUMUL SPRE DINCOLO”.

Rezumând la maximum trebuie amintit că mişcarea civică nord-irlandeză de confesiune catolică şi-a făcut apariţia în anul 1968, susţinând prin greve şi demonstraţii instituirea egalităţii de şanse (un termen atât de la modă astăzi, aparent foarte banal) între catolici şi protestanţi în cele şase comitate nord-irlandeze aflate sub jurisdicţia britanică după semnarea Tratatului anglo-irlandez din decembrie 1921 care a dus atât la încetarea războiului dintre naţionaliştii catolici irlandezi şi forţele Coroanei britanice cât şi la împărţirea Irlandei în două (26 de comitate dominate de catolici câştigându-şi iniţial o independenţă de facto, cea de jure prin proclamarea oficială a Republicii fiind declarată  abia în 1948). Ulsterul a devenit pentru o jumătate de secol o entitate semiindependentă, aflată teoretic în graniţele Marii Britanii dar dominată din toate punctele de vedere (economic, politic, social) de o majoritate protestantă (60-65% din populaţie) care era foarte îndărătnică atunci când venea vorba să împartă puterea şi beneficiile pe care aceasta o presupune cu minoritatea catolică.

Urmând moda occidentală a contestărilor tipice anului 1968, iniţial protestele catolicilor au fost paşnice, însă suficiente pentru a aprinde cu adevărat, din nou, butoiul cu pulbere. Violenţele au izbucnit de ele făcându-se vinovate toate taberele, atât Royal Ulster Constabulary (poliţia oficială nord-irlandeză dominată de protestanţi) cât şi grupările paramilitare ale celor două comunităţi:Armata Republicană Irlandeză dar şi cele protestante, Ulster Volunteers Force (UVF) sau Ulster Defence Association (UDA). Intervenţia Armatei Britanice care iniţial a fost trimisă pentru a se interpune între cele două tabere precum şi dizolvarea Executivului nord-irlandez de către Londra şi preluarea administrării directe a provinciei nu au rezolvat conflictul. După ce mai multe percheziţii în forţă făcute de Armata Britanică în căutarea armelor de foc în cartierul naţionalist Fall Roads (violul din Fall Roads – o expresie plastică tipic irlandeză) Armata Republicană Irlandeză a denunţat dublul standard al Armatei Britanice care nu a acordat aceeaşi atenţie paramilitarilor protestanţi, considerând-o o simplă forţă de ocupaţie, extinzându-şi operaţiunile militare împotriva ei. Acestea erau, în mare, coordonatele moştenite de Margaret Theatcher atunci când a ajuns la putere în 1979.

Cea mai gravă criză pe care a gestionat-o (cum, vom vedea) Thatcher a fost cea a prizonierilor republicani din închisorile nord-irlandeze. Britanicii au încercat să lupte împotriva terorismului şi prin introducerea unei legislaţii severe menite a oferi modalităţi legale de anchetă. Astfel, Prevention of Terrorism Act din 1974 permitea arestarea şi reţinerea oricărui suspect de acte de terorism timp de şapte zile chiar dacă această măsură a fost contestată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În faţa sutelor de republicani arestaţi şi internaţi în cea mai mare închisoare din provincie, Long Kesh (sau Maze) de lângă Belfast, administraţia britanică a adopta iniţial o poziţie mai puţin rigidă, permiţând tuturor persoanelor care aparţineau unei organizaţii paramilitare, condamnate la mai mult de nouă luni de închisoare (deci, teoretic şi paramilitarilor protestanţi chiar dacă numărul lor era infim faţă de cel al republicanilor) să poarte haine civile (nu cele specifice sistemului carceral ) şi să nu fie obligate să presteze muncă obligatorie, putând să se asocieze în interiorul închisorii şi să beneficieze de reducerea pedepsei. Însă începând cu 1 martie 1976 aceste avantaje au fost eliminate, condamnaţilor politici aplicându-li-se acelaşi regim penal precum tuturor celorlalţi condamnaţi de drept comun. Fapt inacceptabil pentru membrii mişcării republicane care considerau că lupta cu ocupantul britanic nu încetase nici o clipa, nici chiar după internarea în această închisoare de maxima siguranţă. Cert este că statutul acestor era foarte interpretabil, în funcţie de partea baricadei unde te poziţionai, disputa fiind una bine încâlcită în complexa istorie a Irlandei, motivaţia politică a acestor fiind una mai mult decât evidentă (părăsirea Irlandei de Nord de către forţele Coroanei şi reunificarea insulei).

Începând cu 1976 prizonierii republicani au început contestarea violentă a tratamentului la care erau supuşi, cerând sa le fie recunoscut statutul de deţinuţi politici. Iniţial au refuzat să îmbrace uniformele standard, acoperindu-şi corpul gol cu pături (blanket protest) însă în faţa refuzului autorităţilor, şi-au radicalizat protestul, trecând la mânjirea cu propriile excremente a pereţilor celulelor (dirty protest). Iată cum descria ziaristul şi istoricul sud-irlandez Tim Pat Coogan experienţa pe care a trăit-o vizitând închisoarea în timpul acestor inedite proteste „Vizitând H-Blocks am asista la două incidente care m-au convins că situaţia se degrada şi regresa către un punct de la care prizonierii nu mai putea fi zdrobiţi. Termenul de identitate culturală căpăta o nouă semnificaţie când, intrând într-o celulă infestată cu excremente am regăsit un tânăr deţinut care folosea un crucifix pentru a nota, folosindu-se de fecale, cuvinte din limba irlandeză pe care un alt deţinut i le dicta bătând în ţeava de încălzire, parte a unei ore de irlandeză[1]. Într-o altă celulă am regăsit un prizonier care încerca să varieze monotonia zilelor, desenând palmieri şi mări pe pereţii celulei folosindu-şi excrementele. În anumite privinţe, am considerat această vizită drept una din cele mai urâte experienţe din viaţa mea, fiind îngrozit de condiţia la care erau reduşi tinerii de către istorie şi ură.”[2]Şi cardinalul  O’Fiaich a vizitat închisoarea, încercând să intervină, alături de premierul irlandez Charles Haughey pe lână britanici pentru a accepta revendicările deţinuţilor. „În două celule nici nu am putut vorbi pentru că-mi era frică să nu vomit” declara ulterior cardinalul. Însă Margaret Thatcher nu putea fi clintită. Cel puţin nu cu una, cu două. Protestele din Maze s-au extins şi în închisoare pentru femei din Armagh unde erau internate activistele republicane.

Meryl Streep The Iron Lady

Inflexibilitatea doamnei de fier a sporit activitatea Armatei Republicane care, drept răzbunare, pentru început, a asasinat o duzină de gardieni ai acestor închisori. La guerre comme a la guerre. Poziţia primului-ministru britanic fusese influenţată şi de asasinarea la 30 martie 1979 a prietenului său Airey Neave, membru al Partidului Conservator, reprezentantul în Camera Comunelor a circumscripţei Abington, iar în timp ce Thatcher se afla în opoziţie, secretarul pentru problemele nord-irlandez în cabinetului din umbră al Partidului Conservator. Neave ar fi urmat să deţină această poziţie în guvernul conservator al lui Margaret Thatcher când o bombă plasată sub maşina sa a fost detonata de către Irish National Liberation Army (INLA) o grupare paramilitară naţionalistă disidentă, de tendinţă marxistă chiar când Neave ieşea din Parcul Westminster. Ultima soluţie la care mai puteau recurge prizonierii naţionalişti în faţa indiferenţei britanice avea o lungă tradiţie în istoria sângeroasă a relaţiilor anglo-irlandeze: greva foamei. La 1 martie 1981, după o alta serie de greve ale foamei eşuate, zece prizonieri au declanşat greva foamei, în frunte cu comandantul-ofiţer[3], Bobby Sands. Membru al IRA, provenind dintr-o familie catolică alungată dintr-un cartier majoritar protestant, Sands petrecuse deja trei ani în închisorile nord-irlandeze unde devenise fluent în limba irlandeză.

În 1976 Sands a fost condamnat din nou de către autorităţile britanice pentru că ar fi luat parte la organizarea unui atentat împotriva unui obiectiv economic (o fabrică de mobilă). Cert este ca el nu a recunoscut această implicare în timpul unui interogatoriu foarte dur (serviciile britanice nu făceau economie de mijloace specifice de tortura!) de şase zile. Această mişcare a avut consecinţe importante în Ulster şi a durat 217 zile fiind plănuită cu grijă, toate cele şase comitate nord-irlandeze avându-şi reprezentanţi printre grevişti. În acelaşi timp, pentru a maximaliza efecte PR, voluntarii grevişti s-au alăturat treptat grevei foamei anume pentru a ţine în priză opinia publică. Pe măsură ce grevişti anteriori mureau de foame, determinarea celor care intraseră în horă mai târziu creştea. La 5 mai 1981 Bobby Sands a murit fiind urmat de alţi nouă voluntari. Presiunea asupra autorităţilor britanice atât din Irlanda cât şi din lumea întreagă a fost imensă. La funeraliile lui Bobby Sands au luat parte peste 100.000 de oameni. Parlamentul indian a ţinut un minut de reculegere. Chiar şi emisarii Papei au încercat să-i determine pe grevişti să renunţe. Totul in van. Nici măcar alegerea lui Bobby Sands în Parlamentul de la Westminster cu prilejul unor alegeri parţiale la 9 aprilie 1981, înfrângându-l pe candidatul protestant, nu a dus la flexibilizarea poziţiei oficiale a lui Margaret Thatcher a cărei principală linie de argumentaţie, rămasă şi în istorie, se baza pe principiul “Crime is crime is crime; it is not political” în sensul că indiferent care ar fi motivaţiile comiterii unor delicte, ele rămâneau de natură penală, de drept comun. Dintr-o astfel de viziune puristă, jumătate din istoria politică nu ar fi altceva decât un studiu al crimei !

(va urma)

[3] Officer in Command OC in terminologia si structura IRA.

WORLD SYMPHONY – CONCERT ETNO-JAZZ cu Marius Mihalache band & Irina Sarbu – 21 februarie ora 22:00 la Ierusalim si 22 februarie ora 19:00 la Rosh Pina!

Concertul oferit de Irina Sârbu și Marius Mihalache band cuprinde piese din albumul ”World Symphony”, inspirat din folclorul românesc si international. O combinaţie de sonorităţi calde şi liniştitoare în care magia liniei melodice şi tandreţea armoniilor crează o atmosferă în care te simţi bine şi mai ales te simţi acasă. Ecouri de muzică populară se amestecă în ritmuri discrete de jazz. Neliniştea ţambalului este echilibrată prin plutirea flautului, basul asigură stabilitatea armonică a edificiului sonor căruia percuţia îi dă culoare şi viaţă.

Peste toţi şi peste toate vocea se desfăşoară în nuanţe estompate dar impregnate de personalitate şi vibraţie. Cinci muzicieni - Marius Mihalache, Irina Sarbu, Mandela, Nicu Baran, Dragos Mihu – cinci interpreţi virtuozi, cinci artişti adevăraţi propun discret o formă complicată şi complexă de artă muzicală atent gandită, construită şi simţită în care elementele etno surprind, uimesc si inspiră. Prezentat sub aparenţa unei improvizaţii jucăuşe şi uşoare, produsul artistic finit este perceput cu plăcere şi asimilat cu uşurinţă.

Marius Mihalache, un exceptional artist al tambalului a început să cânte la vârsta de 6 ani, iar la 17 ani interpreta pe scena operei SCALA din Milano arii celebre compuse de Rahmaninov, Chopin, Schuman, Schubert sau Mozart. Unul dintre cele mai importante momente din cariera sa a fost întâlnirea cu Chick Corea, alături de care a susţinut o serie de concerte. Înregistrează alături de Gloria Gaynor, Nina Simone şi de alţi muzicieni, cunoscuţi pe plan mondial. Este muzicianul care a reuşit să confere ţambalului valenţe, subtilităţi şi rezonanţe incredibile, rivalizând cu sonorităţile specifice muzicii clasice.

În 2007 lansează albumul Wolrd Symphony, o combinație de jazz și muzică etno care combină surprinzător sonoritățile țambalului cu ale flautului, armonica cu solo-urile vocale.

Tânăra actriță si vocalistă Irina Sârbu este una dintre cele mai apreciate interprete de jazz din România. Performanțele sale cu totul speciale din albumul World Symphony reprezintă o adevărată călătorie prin muzica ultimelor decenii. Vocea și performantele sale interpretative au fost comparate cu cele ale faimoasei Ella Fitzgerald. În ultimii ani a fost invitată pe scene din Franta, Portugalia, Belgia, Italia, Grecia și, acum, în Israel.

Mai multe informații despre artiști: www.mariusmihalache.ro și www.irinasarbu.ro.

Seminariile NexT, prezentate de JTI, nu lipsesc nici de această dată din programul NexT și promit să aducă în Capitală profesioniști ai cinematografiei autohtone și internaționale. La cea de-a șasea ediție, seminariile NexT sunt dedicate regiei, sound-design-ului și în mod special distribuției de film și vor avea loc la cafeneaua Cărturești Verona.   

Ca în fiecare an, agenda NexT cuprinde un program de competiție puternic și secțiunile tradiționale ale festivalului: Semaine internationale de la critique (secțiune paralelă a Festivalului de Film de la Cannes), Short Matters (scurtmetrajele nominalizate la Oscarurile Europene), Festival Friends/Prietenii Festivalului – prezentat de HBO, Și ei au fost NexT Generation și nu în ultimul rând, Cristi & Otto (program dedicat filmelor realizate de regizorul Cristian Nemescu și sound-designer-ul Andrei Toncu). Publicul cel mai tânăr va fi așteptat la programul NexT Kids cu o serie de surprize și filme selecționate special pentru el.
Prezentat în premieră anul trecut, programul Oscars Night revine și anul acesta la NexT cu scurtmetrajele nominalizate la Premiile Academiei Americane de Film. În plus, NexT a pregătit spectatorilor două programe nou-nouțe care le vor provoca imaginația cu siguranță și care vor fi anunțate în curând.
Clipul de making-of al ediției NexT din 2011 poate fi vizionat accesând linkul: http://bit.ly/AtUSVd

De asemenea, NexT esta anul acesta co-organizatorul Întâlnirii anuale a producătorilor ACE. Asociația ACE (Ateliers du Cinéma Européen) a fost creată ca un program de training și centru de dezvoltare profesională foarte selectiv pentru producătorii de film europeni independenți. Întâlnirea anuală a producătorilor ACE, care va avea loc anul acesta la București, este cel mai important eveniment pentru membrii ACE. Acesta s-a consacrat ca o ocazie extraordinară de socializare și de creare de noi relații profesionale pentru producătorii ACE în căutare de co-producători pentru proiectele lor viitoare.

Abonamentele pentru proiecțiile din cadrul Festivalului Internațional de Film NexT vor fi puse în vânzare de la începutul lunii februarie prin rețeaua TicketFan.

Festivalul Internaţional de Film NexT se desfăşoară și în 2012 sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale Principesa Margareta a României. Activităţile Societăţii Culturale NexT se încadrează în “Viziunea pe 30 de ani pentru România” a Casei Regale.
Festivalul Internațional de Film NexT beneficiază și în acest an de sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, și al Institutului Cultural Român.

Despre carte:

Masoneria sustine ca exista o cale de viata superioara si mai tainica decat aceea pe care calcam de obicei, si ca atunci cand lumea exterioara isi pierde atractia pentru noi si se dovedeste insuficienta pentru implinirea nevoilor noastre mai adanci, vom fi siliti sa ne intoarcem in noi insine, sa batem la usa lumii noastre interioare. Pentru aceasta lume interioara si pentru calea care duce la ea, Masoneria ne promite lumina, ne traseaza jaloanele si arata conditiile care sa ne permita progresul. Acesta este singurul scop al Masoneriei. In spatele simbolismului elementar, in spatele indemnurilor pentru cultivarea virtutii si a unei moralitati conventionale, in spatele frazeologiei grandilocvente cu care, potrivit modei acestor zile, redactorii ceremoniilor din secolul al XVIII-lea au imbracat invatatura ei, se gaseste cadrul unei scheme de initiere in acea cale superioara de viata unde secretele si misterele fiintei noastre urmeaza sa fie dezvaluite: o schema care, in plus, reproduce pentru lumea moderna principalele caracteristici ale Misteriilor antice. Aceasta este noutatea pe care o aducea, la vremea ei, cartea lui Jean-Marie Ragon, Ortodoxie masonica. Istorie, rituri, doctrine.

Despre autor:

Jean-Marie Ragon de Bettignies (1781-1862), nascut la Bray-sur-Seine dintr-un tata notar, a fost initiat in francmasonerie in 1804 la Bruges, unde indeplinea functia de casier al administratiei imperiale. Ulterior a devenit membru al Marelui Orient al Frantei, al Ritului Misraim si al Ordinului Templului. A infiintat si condus celebra loja pariziana Les Vrais Amis (“Adevaratii prieteni”), devenita apoi loja Trinosofilor.

Considerat de contemporanii sai drept cel mai instruit francmason al secolului al XIX-lea, Ragon a fost autorul unor lucrari ce au exercitat o influenta considerabila in epoca:

La Messe et ses Mysteres (Messa si misterele ei – 1842); Le Cours philosophique et interpretatif des initiations anciennes et modernes (Cursul filosofic si interpretativ al initierilor antice si moderne – 1841); Orthodoxie Maconnique: suivie de la Maconnerie occulte et de L’initiation hermetique (Ortodoxie masonica. Masonerie oculta si initiere  hermetica – 1853), Maconnerie occulte et Initiation hermetique (Masoneria oculta, ed. Herald 2011) dar si o Colectie de Ritualuri masonice, dintre care mentionam: Rituel de l’apprenti macon; Rituel d’une pompe funebre maconnique; Rituel de la maconnerie de Royale-Arche improprement appelee Rite d’York; Rituel du souverain grand inspecteur general.

Ragon a fost editorul primei reviste masonice: Hermes.